Plângerea jurnalistului francez Stephane Lucon privind cenzura de la București a ajuns la Comisia Europeană. Funky Citizens și Expert Forum, pe tapet! – Instrumentalizarea DSA în România – Update 2026

Plângerea jurnalistului Stéphane Luçon privind cenzurarea conturilor și articolelor critice din România a fost trimisă Comisiei Europene de către autoritatea digitală din Irlanda. Într-o scrisoare deschisă adresată instituțiilor europene și naționale, Luçon prezintă dovezi despre cum Sistemul de Răspuns Rapid și ONG-uri precum Expert Forum sau Funky Citizens au preluat rolul de cenzori privați, blocând conținutul incomod fără transparență sau drept de apel.

*

Instrumentalizarea DSA în România – Update 2026

Informații noi despre plângerea mea depusă în temeiul articolului 53 din DSA și despre problemele ridicate de prezența unor actori problematici precum Expert Forum și Funky Citizens în arhitectura DSA

Anul trecut am depus o plângere la ANCOM, coordonatorul român pentru servicii digitale. Aceasta a fost transmisă recent Comisiei Europene de către Coordonatorul irlandez pentru servicii digitale, în temeiul articolelor 34 și 35 din DSA, privind riscurile sistemice. Iată actualizarea pe care tocmai am trimis-o.

Stimată doamnă / Stimate domnule,

Doresc să mulțumesc în mod formal Coimisiún na Meán (CnaM) pentru transmiterea plângerii mele către Comisia Europeană, în temeiul dispozițiilor privind riscurile sistemice ale articolelor 34 și 35 din DSA. Este încurajator că, după ce răspunsul inițial al ANCOM a încercat să conteste capacitatea mea de a aduce în discuție cazuri suplimentare de cenzură împotriva jurnaliștilor în România, acest dosar înregistrează în sfârșit progrese, în 2026. Știam, dintr-o discuție informală cu un alt Coordonator pentru servicii digitale, că am avut dreptate să insist asupra depunerii unor cazuri similare, întrucât acestea demonstrau problema coordonării inter-platforme împotriva vocilor critice – totuși, ANCOM a avut nevoie de luni de zile pentru a accepta cererea, iar CnaM de încă și mai multe luni pentru a o transmite mai departe. Transmiterea către Comisia Europeană este, în sine, un semn că aceste cazuri și abuzuri sunt luate în serios. Oricare ar fi rezervele pe care le-am exprimat anterior, salut atenția pe care o primește acum acest subiect.

Întrucât singurul risc sistemic invocat în plângerea mea este instrumentalizarea DSA în beneficiul puterii executive, este o chestiune de importanță democratică majoră ca această problemă să fie investigată și soluționată. La mai bine de un an de la cenzura scandaloasă petrecută în timpul campaniei electorale românești din 2025, tot nu știm cine este responsabil pentru ea.

Perspectiva repetării acestui tipar este extrem de îngrijorătoare, având în vedere că francezii, polonezii, italienii, spaniolii, grecii, finlandezii, slovacii, slovenii și estonienii – reprezentând, în total, peste jumătate din populația UE – urmează să voteze în cursul „super-anului electoral” 2027 și ar putea fi supuși unor abuzuri similare celor pe care le-am constatat în România: cenzură în plină desfășurare; puteri executive care beneficiază de complicitatea unor structuri pe care le finanțează; oameni cărora li se refuză transparența pe care DSA ar fi necesar să o garanteze, procesele de apel adecvate, informarea corectă și mijloacele efective de remediere, fie ele acordate la timp sau deloc.

Sper cu adevărat că veți contribui la aflarea adevărului privind cine a decis cenzurarea conturilor mele și a conturilor pe care le administrez, precum și a conturilor unor voci importante din mass-media românească, în 2025.

Doresc, de asemenea, să semnalez o serie de probleme care este necesar să fie abordate.

În primul rând, și sper că acest aspect va fi tratat cu cea mai mare corectitudine și onestitate: până în prezent, informațiile furnizate par să indice că doar partea din plângerea mea privind X Corp a fost transmisă mai departe. Deși cazul raportat privind X, referitor la propriul meu cont, este extrem de suspect și ridică semne de întrebare cu privire la un mecanism de reducere la tăcere a oamenilor în numele puterii executive române sau franceze – sau al unor persoane aliniate coaliției de guvernare din România –, insist asupra faptului că cele mai grave abuzuri de cenzură petrecute în România au avut loc pe Facebook și TikTok. Sunt conștient că fiecare parte a plângerii mele, împărțită de Coordonatorul român pentru servicii digitale în trei – câte una pentru fiecare platformă –, conține textul integral al plângerii mele inițiale; cu toate acestea, insist să primesc confirmarea că transmiterea înseamnă că toate încălcările grave comise de Meta și ByteDance, atât ale literei, cât și ale spiritului DSA, precum și reprimarea discursului licit pe aceste platforme, vor fi de asemenea tratate corespunzător. Ultimul meu mesaj pe acest subiect, trimis pe 22 iunie 2026, a rămas fără răspuns, iar ultimul meu apel telefonic către CnaM, din 20 iulie 2026, nu a lămurit acest aspect. Având în vedere riscul ca plângerea mea să fie instrumentalizată împotriva X Corp fără ca Meta și TikTok să fie ținute la același standard, vă informez că voi publica acest mesaj sub forma unei scrisori deschise către ANCOM, CnaM, Comisia Europeană și Guvernul României.

În al doilea rând, plângerea mea are acum un an vechime, iar nicio explicație sau constatare intermediară nu mi-a fost comunicată până acum de nicio autoritate în acest dosar, dar există câteva evoluții pe care doresc să vi le împărtășesc.

Doresc în special să vă aduc la cunoștință cazul paginii de Facebook a ediției românești a ziarului francez Le Monde diplomatique: după doi ani de suspendare, am primit un e-mail de la Facebook prin care pagina este restabilită. Nu a fost furnizată nicio declarație de motive corespunzătoare (articolul 17 din DSA) – nici la momentul suspendării, nici la momentul respingerii apelurilor mele, și nici măcar la momentul restabilirii. Timp de doi ani, decizia arbitrară de suspendare a paginii unei versiuni traduse a unui ziar de prim rang, publicată sub licență, a rămas necontestată, iar caracterul arbitrar al acestei decizii persistă și în această restabilire scandaloasă – lipsită de explicații și de orice ofertă de reparație.

În al treilea rând, doresc să vă atrag atenția asupra unei probleme structurale pe care am semnalat-o separat Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) din România. În temeiul articolelor 6-10 din Legea audiovizualului din România (Legea 504/2002), CNA este garantul statutar al libertății de exprimare, al pluralismului și al protecției jurnaliștilor și radiodifuzorilor împotriva cenzurii sau a presiunilor. Prin legislația națională de punere în aplicare a DSA, CNA a dobândit un rol extins, adiacent acesteia, asupra conținutului video online – și, se cuvine spus în favoarea sa, spre deosebire de arhitectura descrisă mai jos, propriile sale deliberări sunt publice, iar deciziile sale sunt publicate. Însă această extindere a competențelor nu a fost însoțită de o extindere echivalentă a protecțiilor de care jurnaliștii beneficiază în temeiul Legii audiovizualului: CNA a acționat adesea ca o structură de cenzură și nu și-a ridicat glasul, din câte cunosc eu, nici măcar o dată, pentru a apăra pluralismul online împotriva eliminărilor abuzive de conținut. În schimb, o arhitectură paralelă și privată, formată din avertizori de încredere, participanți la Sistemul de Răspuns Rapid (SRR), verificatori de fapte, moderatori subcontractați și platforme, a preluat această funcție în practică, fără a solicita vreodată validarea CNA și fără a oferi vreuna dintre garanțiile pe care Legea audiovizualului a fost concepută să le asigure. Aceasta echivalează, în fapt, cu o privatizare a puterii de cenzură, care ocolește CNA și eludează totodată răspunderea căreia CNA însuși îi este supus.

În al patrulea rând, plângerea mea are un an vechime, iar între timp s-au petrecut multe lucruri. Mi-am continuat investigația jurnalistică asupra chestiunilor pe care le-am ridicat; am depus chiar o plângere detaliată la CNA, care cartografiază întreaga arhitectură implicată, precum și o petiție adresată Parlamentului României. Cred că este important să vă împărtășesc cele mai îngrijorătoare constatări, care consider că justifică verificări și decizii de urgență pentru identificarea actorilor problematici împuterniciți prin modul în care România a implementat DSA. Aceasta nu este o listă exhaustivă – sunt conștient de existența unor probleme suplimentare, dincolo de cele documentate mai jos, și rămân disponibil să furnizez materiale suplimentare la cerere.

Înainte de a enumera aceste constatări, doresc să atrag atenția asupra unei recunoașteri specifice venite chiar din partea ANCOM, pe care o consider ilustrativă pentru profunzimea problemei. Întrebată cine desemnează, în realitate, participanții la Sistemul de Răspuns Rapid – mecanismul care conferă puteri prioritare de semnalare în perioadele electorale –, ANCOM a răspuns în scris, indicând doar Grupul de lucru permanent, la nivelul UE, pentru Codul de Bune Practici privind Dezinformarea:

„Grupul de lucru este prezidat de Comisia Europeană și include semnatarii Codului de Bune Practici privind Dezinformarea, precum și reprezentanți ai Observatorului European al Media Digitale (EDMO) – adică verificatori de fapte –, ai Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) – adică diplomați – și ai Grupului Autorităților Europene de Reglementare pentru Serviciile Media Audiovizuale (ERGA) – adică instituții de reglementare din domeniul media. Grupului de lucru i-au fost încredințate responsabilități specifice, precum instituirea unui Sistem de Răspuns Rapid în perioadele electorale și de criză.”

Nicio instituție românească – nici ANCOM, nici CNA, nicio structură aleasă sau supusă răspunderii publice – nu desemnează, de fapt, și nici nu este informată cu privire la cine a participat la Sistemul de Răspuns Rapid în România. Este vorba despre un mecanism la nivelul UE, administrat de structuri europene, care decide cine este împuternicit să semnaleze conținut în cadrul alegerilor naționale ale unui stat membru, fără ca vreo instituție națională să aibă vreun cuvânt de spus în această desemnare. Consider că această recunoaștere, în sine, ar trebui să stea la baza evaluării de către Comisie a riscului sistemic pe care l-am semnalat, precum și a lipsei de control, transparență și mecanisme de echilibru din cadrul atât al DSA, cât și al Sistemului de Răspuns Rapid.

Rapoartele de transparență ale platformelor oferă detalii suplimentare privind modul în care a funcționat Sistemul de Răspuns Rapid în România. Meta afirmă că pregătirile sale electorale pentru România au început în a doua jumătate a anului 2023, ca parte a pregătirilor pentru alegerile europarlamentare din 2024, și au continuat pe parcursul alegerilor prezidențiale din 2025. În această perioadă, Meta a colaborat constant cu șase autorități publice românești – Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), ANCOM, Ministerul Digitalizării, Cercetării și Inovării, Ministerul de Interne, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și CNA –, toate fiind, potrivit Meta, „integrate în canalele noastre directe de escaladare către autoritățile de reglementare, prin care puteau semnala conținut”.

Separat, Google indică, în propriul raport, că se poartă discuții pentru ca Sistemul de Răspuns Rapid legat de alegeri să devină o componentă permanentă a cadrului Grupului de lucru, în loc să rămână un mecanism temporar, specific perioadelor electorale. O astfel de evoluție face cu atât mai necesară abordarea problemelor grave scoase la iveală de actuala implementare a Sistemului de Răspuns Rapid, înainte de a lua în calcul orice extindere – și chiar înainte de a lua în calcul reactivarea sa. Cel puțin, actorii problematici identificați printre semnatarii Codului de Conduită ar fi necesar să fie excluși mai întâi, iar transparența și protecția drepturilor utilizatorilor ar fi necesar să fie asigurate corespunzător.

Principalele constatări

Probleme privind participanții la Sistemul de Răspuns Rapid

Expert Forum cumulează mai multe roluri – participant SRR, membru al hub-ului EDMO FACT, semnatar al Codului de Bune Practici – în timp ce directorul său executiv face parte din Comisia de Vetting a Procurorilor din Moldova, a fost membru al comisiei de selecție pentru șeful Biroului de Securitate Economică al Ucrainei (ESBU) și face parte în prezent din comisia de selecție pentru șeful adjunct al Parchetului Specializat Anticorupție al Ucrainei (SAPO). Organizația nu publică nicio defalcare financiară, nici privind sursa finanțării sale, nici privind modul în care o cheltuiește. În același timp, este extrem de îngrijorător faptul că nu a respectat niciodată angajamentul, asumat în temeiul Codului de Bune Practici privind Dezinformarea, de a publica un raport. Deși este membru al Sistemului de Răspuns Rapid în România, organizația nu a raportat cu privire la activitatea sa pe parcursul alegerilor, inclusiv dacă a semnalat conținut, încălcând astfel direct obligațiile de transparență la care a subscris. Întrebată despre acest aspect, VOST – organizația portugheză de protecție civilă care administrează, în calitate de co-semnatară, site-ul propriu al Codului de Bune Practici, disinfocode.eu – mi-a spus că raportul Expert Forum fusese primit și urma să fie încărcat; luni mai târziu, nu a apărut nimic în afară de două intrări goale, fără niciun link către vreun raport. Chestiunea competenței și onestității ambelor structuri este necesar să fie abordată. În ciuda acestui tipar grav, potrivit unor documente făcute publice în cadrul unor proceduri judiciare din SUA – mai precis, documente publicate în cadrul investigației Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților SUA privind cenzura străină –, Expert Forum a fost citat de Comisia Europeană la 6 decembrie 2024, atunci când aceasta a întrebat TikTok dacă s-a conformat informațiilor furnizate de Expert Forum.

Influența Expert Forum se extinde dincolo de România și dincolo de jurisdicția proprie a DSA: la 2 septembrie și din nou la 16 septembrie 2025, un membru al consiliului CNA a încercat să determine „adoptarea” formală de către CNA a unui raport Expert Forum care susținea existența unui „comportament coordonat inautentic” la alegerile din Moldova – o țară din afara UE, unde DSA nu se aplică și unde CNA nu are nicio jurisdicție. Un director al unui alt membru al acestei arhitecturi, Freedom House România, mi-a descris separat Expert Forum drept „cea mai puternică organizație a momentului”. Or, această „cea mai puternică organizație” este extrem de netransparentă și nici măcar nu respectă Codul pe care l-a semnat și în baza căruia a primit puterea de semnalare.

Funky Citizens cumulează șase roluri simultan – producător de conținut, verificator de fapte, partener oficial Meta, membru al hub-ului EDMO, participant SRR cu puteri de semnalare și grup de advocacy –, iar propriul director a confirmat, în scris, că organizația „monitorizează narațiuni” mai degrabă decât să verifice fapte concrete. Funky Citizens și-a obținut acreditarea din partea European Fact-Checking Standards Network (EFCSN) de la un evaluator pe care l-a angajat ulterior – un conflict de interese direct. Prin brațul său de verificare a faptelor, Factual, organizația a verificat ca fiind falsă negarea de către AUR a unei plăți de 1,5 milioane de dolari către o firmă de lobby din SUA, confundând înregistrarea FARA a contractului subiacent cu dovada că plata în sine ar fi avut loc efectiv. Publicată la 28 mai 2025, verificarea a rămas necorectată până la 8 august, când le-am semnalat direct celor de la Funky Citizens că era falsă – întrucât o înregistrare FARA nu poate fi confundată cu dovada unei plăți. La 27 august, au corectat o greșeală de tipar, dar au menținut verdictul fals; a fost nevoie de o publicație a Autorității Electorale și de investigația Snoop.ro – încă trei luni – înainte ca evaluarea să fie modificată discret în „imposibil de verificat”, chiar și această corecție fiind datată greșit. Au vizat conținut online care era, de fapt, satiră – semnată de Dan Pavel – sau hiperbolă – semnată de Laurențiu Adrian Țîrcă – și au încercat chiar să verifice munca jurnalistului Lucian Davidescu, care sublinia, pe bună dreptate, lipsa dovezilor privind afirmațiile despre ingerința rusă în alegerile din România din 2024. Potrivit unor documente făcute publice în cadrul procedurilor judiciare din SUA – din nou, prin investigația Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților privind cenzura străină –, o semnalare etichetată „Propagandă pentru Călin Georgescu” a fost făcută de Funky Citizens la 3 decembrie 2024: în plină desfășurare a alegerilor prezidențiale românești, înainte de orice decizie instituțională sau judiciară privind evoluția alegerilor, aceștia au semnalat o postare care susținea unul dintre cei doi finaliști.

Lista abuzurilor comise de Funky Citizens este prea lungă pentru a fi exhaustivă în cadrul acestei actualizări a plângerii. Ar fi necesar să fie realizat un audit complet al activității lor de verificare a faptelor, al proceselor lor și al elementelor care ar justifica verificarea unui posibil tipar de comportament coordonat împotriva opoziției și a altor voci critice. În același timp, până la clarificarea problemelor care au distrus încrederea în practicile lor, impactul activităților lor asupra vizibilității online ar fi necesar să fie suspendat: nu putem accepta ca dreptul oamenilor la liberă exprimare, conturile lor, conținutul lor, vizibilitatea și acoperirea lor să fie manipulate de o structură care nu respectă standardele pe care pretinde că le respectă prin afilierea sa la EFCSN, IFCN sau EDMO.

Probleme privind avertizorii de încredere

INSHR-EW (Institutul „Elie Wiesel”), avertizorul de încredere finanțat de statul român, a confirmat prin e-mail că, la 1 august 2025, doar una dintre semnalările sale apărea în baza de date privind transparența DSA. Raportul său anual a integrat tot mai mult etichete politice fără legătură cu mandatul său (de exemplu, „ortodoxism”, „pro-Rusia”, „conspirații anti-Soros”, „neo-legionarism”) în ceea ce ar fi normal să fie un mandat dedicat comemorării Holocaustului și combaterii antisemitismului.

Probleme privind verificatorii de fapte (membri EDMO / EFCSN / IFCN)

AFP Verificat pare să demonstreze un tipar de vizare selectivă a unor narațiuni, în timp ce altele sunt tratate cu îngăduință, similar celui observat la Funky Citizens. O verificare privind „cerneala care scurge” de pe buletinele de vot românești din 2025 a confirmat un aspect adevărat, dar irelevant, ignorând totodată vulnerabilitatea reală și documentată privind designul buletinului de vot și secretul votului. O mărturie personală pe care am primit-o, privind coerciția electorală în mediul rural românesc, m-a convins că AFP a ratat esențialul, fie în mod deliberat, fie din incompetență. În mod similar, AFP Verificat a publicat o verificare privind un articol G4Media referitor la strategia 2026-2030 a Comisiei Europene pentru persoanele LGBTIQ+, articol care exprima îngrijorările feministelor, ale bărbaților gay și ale lesbienelor cu privire la riscuri binecunoscute pe care ideologia identității de gen le-ar putea reprezenta pentru femei, copii, bărbați gay și lesbiene. Verificarea AFP a declanșat o etichetă la nivel de conținut și o distribuție redusă pentru postarea respectivă; potrivit sistemului Meta, o penalizare la nivel de cont ar interveni doar în cazul unor abateri repetate – deși efectul practic, pentru oricine distribuia articolul, a fost aceeași retrogradare. Aceasta demonstrează o posibilă strategie malițioasă de manipulare algoritmică din partea verificatorului de fapte, menită să reducă la tăcere pe oricine discută acest subiect.

Freedom House România îmbină producția de conținut (PressHub.ro) cu un rol de verificare a faptelor în cadrul EDMO, rol care a fost vizibil pe site-ul EDMO doar până în momentul în care am întrebat despre el. PressHub a oferit o acoperire favorabilă, fără a menționa acest aspect ca atare, fostului ministru Sebastian Burduja, care intentase un proces de tip SLAPP împotriva Greenpeace. Directoarea Freedom House România, Cristina Guseth, mi-a descris rolul organizației în cadrul EDMO ca acoperind o verificare a faptelor neconstrângătoare pentru platforme – citând, drept exemplu al acestei activități, o „mini-campanie” formată din patru articole PressHub, concepută pentru a contracara afirmația potrivit căreia președintele Nicușor Dan ar fi trimis români să lupte în Ucraina. La o examinare atentă, această campanie a funcționat ca o acoperire favorabilă a Getica și a rolului lui Radu Hossu în cadrul acesteia – Getica fiind o forță paramilitară instrumentalizată politic, ilegală și anticonstituțională, care a emis amenințări cu acte teroriste în România, în timp ce strângerea de fonduri realizată de domnul Hossu, printr-un cont personal Revolut, în valoare de peste 700.000 de euro, fără niciun audit, ridică întrebări suplimentare. Contul Getica a hărțuit criticii prin divulgarea datelor personale (doxxing), a trimis amenințări și a glumit despre violuri în timp de război, iar domnul Hossu a susținut Azov și a purtat simbolul Wolfsangel al acestei unități, într-un moment în care unitatea ucraineană era interzisă de la primirea oricărui sprijin în echipament din partea Congresului SUA, din cauza elementelor sale neo-naziste.

Eurocomunicare desfășoară simultan activități de verificare a faptelor și de consultanță plătită pentru guvernul român, fiind finanțată prin contracte europene (în special în domeniul sănătății), fonduri guvernamentale și proiecte asociate NATO.

Context.ro îmbină jurnalismul de investigație cu un instrument proprietar de inteligență artificială, folosit pentru a semnala „conținut manipulator”, finanțat parțial de hub-ul EDMO FACT; propriul conținut editorial a etichetat critici interni legitimi drept răspândire de „propagandă pro-Kremlin”, unii dintre aceștia fiind persoane vizate de eliminări abuzive de conținut și de conturi, menționate în plângerea mea în temeiul articolului 53.

Lead Stories, o companie americană, folosește un instrument proprietar de detectare a tendințelor („Trendolizer”) în parteneriat cu TikTok, funcționând mai degrabă ca un semnalator în timp real decât ca un verificator de fapte tradițional, fără nicio claritate publică privind modul în care instrumentul selectează ce anume este verificat.

Probleme privind moderarea externalizată

Teleperformance, o companie franceză de call-center cu contracte publice franceze, moderează conținutul TikTok din România prin filiala sa din Brașov, având capacitatea de a elimina conținut înainte ca acesta să ajungă vreodată la echipa proprie de moderare internă a TikTok. Condițiile de muncă de la Teleperformance Brașov au atras atenția în trecut, iar termenii pe care angajații au fost obligați să îi accepte, chiar și cu câteva luni în urmă, includeau clauze care par extrem de abuzive – inclusiv cedarea dreptului la propria imagine și acceptarea unor obligații de confidențialitate nelimitate.

Probleme privind chiar Coordonatorul român pentru servicii digitale

ANCOM deține toate competențele pe care DSA le atribuie unui coordonator național – supravegherea conformității cu DSA, acordarea statutului de avertizor de încredere, procesarea plângerilor în temeiul articolului 53 –, dar, așa cum s-a arătat mai sus, nu poate identifica ea însăși cine participă la Sistemul de Răspuns Rapid care funcționează pe propriul său teritoriu și nici nu poate furniza informații privind conținutul semnalat prin acest mecanism. În același timp, lipsa de reacție a ANCOM față de amenințările reprezentate de activitatea Getica poate indica un consimțământ tacit privind menținerea prezenței online a unui grup paramilitar periculos, ilegal și anticonstituțional (site web, cont de Facebook, cont de X, grup de Telegram). Nu îmi revine mie sarcina de a stabili în ce măsură riscul sistemic evidențiat în plângerea mea inițială ar fi necesar să fie extins și la acest aspect, dar pare să facă parte dintr-un tipar coerent: propaganda aliniată guvernului rămâne necontrolată, cenzura aliniată guvernului se realizează printr-o rețea de intermediari, procesele-șicană (lawfare) aliniate guvernului vizează figuri din opoziție, iar un grup paramilitar violent și coercitiv, aliniat guvernului, beneficiază de o formă de protecție a discursului care nu este extinsă și cetățenilor obișnuiți.

O observație privind CNA

Nici măcar propriul proces mai transparent al Consiliului Național al Audiovizualului nu a fost ferit de abuzuri: la 26 martie 2025, CNA a dispus eliminarea de pe YouTube a unui comentariu al lui Marius Tucă, intitulat „Democrația a fost călcată în picioare”, în care acesta a numit decizia Biroului Electoral Central (BEC) de a-l exclude pe Călin Georgescu din turul repetat al alegerilor prezidențiale o lovitură de stat. Decizia a fost condamnată public de APADOR-CH (Comitetul Helsinki din România), care a calificat-o drept greșită din punct de vedere juridic – o opinie nu poate fi judecată ca adevărată sau falsă, ci doar aprobată sau dezaprobată – și a cerut Parlamentului să îl revoce pe membrul CNA propus de guvern, Vasile Bănescu, pentru incompetență profesională, după ce acesta a declarat că a critica instituțiile statului nu ține de atribuțiile unui jurnalist. Chiar și premierul Marcel Ciolacu a criticat public decizia CNA la momentul respectiv. Având în vedere incapacitatea autorităților române de a produce dovezi semnificative că ingerința rusă ar fi determinat rezultatul primului tur, precum și declarațiile ulterioare ale fostului președinte Traian Băsescu – „Rezultatul e ce am văzut cu toții. A câștigat candidatul «greșit», pentru că au calculat greșit fluxul de voturi și au ajuns să facă ceva ce va rămâne pentru totdeauna în istoria României: anularea alegerilor fără argumente” (5 oct. 2025) – și ale fostei candidate la președinție Elena Lasconi – „După turul 1, am fost contactată de aceste forțe ale sistemului. Mi s-a propus un șef al serviciilor de informații pe care nu l-am vrut. […] Nu am văzut nicio dovadă clară, scrisă, că ar fi existat influențe rusești. Mă pot gândi la influențe din orice altă parte a planetei, dar nu am văzut dovezi ale celor rusești.” (nov. 2025) – eliminarea comentariului unui jurnalist privind excluderea unui candidat din turul repetat al alegerilor este scandaloasă și reprezintă un abuz de putere din partea CNA.

Concluzie

Dacă există o singură concluzie de tras din toate acestea, aceea este că dependența Actului legislativ privind serviciile digitale de Codul de Bune Practici privind Dezinformarea – devenit acum un Cod de Conduită în temeiul articolului 45 din DSA – se află chiar în centrul problemei. Cooperarea platformelor cu participanții la Sistemul de Răspuns Rapid reprezintă, ea însăși, o măsură de atenuare a riscurilor în temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (h) și, prin urmare, se încadrează pe deplin în evaluarea aflată în competența exclusivă a Comisiei, în temeiul articolului 56 alineatul (2). Gradul de opacitate al SRR – fără o activare sau dezactivare anunțată cu precizie, fără o listă confirmată de participanți, fără o listă publică a ceea ce a fost semnalat – este cel care permite actorilor problematici descriși mai sus să funcționeze necontrolați și permite ca deciziile de moderare abuzivă să fie aplicate fără ca cineva să răspundă vreodată pentru ele.

Capitolul „cenzură” al DSA funcționează la capacitate maximă, prin actori care rămân necontrolați, în timp ce capitolul „drepturile utilizatorilor” din DSA – care garantează procese de apel, transparență și reparație – este departe de a fi implementat. Această absență a mecanismelor de echilibru este extrem de îngrijorătoare. Libertatea de exprimare și libertatea de informare, drepturi constituționale fundamentale în România și drepturi protejate în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt încălcate fără a li se oferi victimelor nici măcar dreptul minim de a-și cunoaște acuzatorul.

Așa cum observa cândva jurnalistul român Patrick de Hillerin: până și în timpul comunismului, jurnaliștii măcar își cunoșteau cenzorii. Jurnaliștii puteau discuta și se puteau contrazice cu departamentul de cenzură.

Actuala implementare a DSA înseamnă că cenzura lovește din întuneric, utilizatorii pot obține cu greu vreo reparație, iar actori problematici – precum Expert Forum, Funky Citizens, Freedom House, AFP Verificat, Teleperformance și alții – rămân pur și simplu necontrolați.

Doresc, de asemenea, să semnalez că această problemă continuă să crească, iar abuzurile devin prea numeroase pentru a putea fi monitorizate de un singur reclamant. Propria mea plângere, de exemplu, nu vizează Google. Am descoperit recent că unul dintre propriile mele articole de pe Substack a fost dereferențiat din Google Search, fără nicio declarație de motive.

Constatările de mai sus provin din surse documentate, mărturii directe și dezvăluiri publice; nu am atașat fiecare document care le susține la această scrisoare pentru a o menține lizibilă, dar mă aștept ca CnaM, ANCOM, Guvernul României și Comisia să trateze fiecare constatare drept o pistă care necesită verificare independentă, nu ca pe un dosar închis, și voi furniza sursele exacte pentru orice punct, la cerere.

Cu stimă,
Stéphane Luçon
Jurnalist, reclamant în temeiul articolului 53 din DSA

Citiți și:
Funky-checker-șii lui Zuckerberg, sub lupa lui Stéphane Luçon: Cine îi verifică pe „verificatori”? O investigație despre cenzura deghizată în societate civilă în România
Cine controlează adevărul? Cenzura în era digitală și presa din România. Analiza „necruțătoare” a lui Stéphane Luçon: România și UE ‒ „cronologia unei lovituri de stat judiciare”!

 

yogaesoteric
3 septembrie 2026