Proasta educație a elitelor Americii (I)

Părinții cu dare de mână, speriați că nu vor fi pe placul noilor dogme din școlile particulare unde și-au înscris copiii, încep să se organizeze în taină.

Disidenții folosesc pseudonime și își închid videocamera, când se întâlnesc clandestin pe Zoom ca să discute. De obicei, grupul lor coordonează antrenamentele de fotbal european ale copiilor sau organizează care copil în a cui mașină să se suie; acum, însă, ei se adună ca să schițeze strategii. Ei spun că ar avea de înfruntat repercusiuni serioase dacă ar ști cineva că stau de vorbă.

În ultima vreme, însă, situația a devenit prea gravă pentru e-mailuri sau văicăreli în timpul teleconferințelor. Așa că, într-un weekend, pe o stradă umbrită de copaci din Los Angeles, ei s-au adunat față în față și m-au invitat și pe mine să mă alătur lor.

În curtea din spate a unei case cu cinci camere, zece oameni sunt așezați în cerc, pe scaune de plastic, și mănâncă pufuleți direct din pungi. Aceștia sunt rebelii: părinți înstăriți din Los Angeles, care își trimit copiii la Harvard-Westlake, cea mai prestigioasă școală particulară din oraș.

După standardele americane normale, sunt oameni destul de bogați. După standardele Harvard-Westlake, sunt undeva spre medie. Vorbim despre cupluri unde fiecare soț are propria carieră profesională și care își atribuie succesul nu legăturilor de familie sau averii moștenite, ci propriei educații. Așadar, îi frapează ca fiind mai mult decât paradoxal, dacă nu chiar ironic, că o școală care costă peste 40.000 de dolari pe an – din al cărei consiliu de administrație fac parte Charlie Munger, mâna dreaptă a lui Warren Buffett, și Sarah Murdoch, soția lui Lachlan și nora lui Rupert Murdoch – să-i învețe pe elevii ei că sistemul capitalist este o întruchipare a răului.

Pentru majoritatea părinților, demonizarea capitalismului este de fapt cea mai mică problemă. Copiii le spun că le este frică să-și mai spună părerea în clasă. Mai mult decât orice, părinții se tem că noul plan al școlii de a deveni „o instituție antirasistă” – dezvăluit într-un document pe 20 de pagini, publicat în iulie 2020 (vezi aici) – îi face pe copiii lor să devină obsedați de rasă și să-i acorde importanță în moduri care pe părinți îi izbesc ca fiind eminamente grotești.

„Eu am crescut în Los Angeles, deci știu că școala Harvard categoric avea probleme în materie de diversitate. Ce povestesc unii, din vară încoace, pare să fie perfect legitim”, spune unul dintre tați. El afirmă că nu-l deranjează faptul că școala face eforturi mai mari ca să repare niște greșeli ale trecutului, inclusiv prin introducerea în curriculum a mai multor reprezentanți ai minorităților. Ce îl deranjează este un curent de opinie care le spune copiilor lui că America este o țară asupritoare și că toți poartă răspunderea colectivă a unei vinovății rasiale.

„Oamenii aceștia îl fac pe băiatul meu să se simtă ca un rasist, din cauza culorii pielii lui”, spune una dintre mame. O alta pune o întrebare grupului: „Cum va reuși fixația pe rasă să remedieze felul în care vorbesc copiii unii cu ceilalți? De ce nu se poate să fie toți «copii» sau «elevi» și atât?”. (Școala Harvard-Westlake a refuzat să comenteze.)

Acest grup al părinților de la Harvard-Westlake nu este decât unul din multele care se organizează pe furiș în toată țara, ca să combată ceea ce părinții numesc un curent ideologic care a acaparat școlile. Articolul de față se bazează pe interviuri cu peste douăzeci și cinci de asemenea disidenți – părinți, cadre didactice și copii –, de la școli private de elită din statele cele mai devotate Partidului Democrat: New York și California.

Părinții din curtea despre care vorbeam spun că există mult mai mulți părinți ca ei, cărora le este prea teamă ca să-și spună deschis părerea. „Am discutat cu cel puțin cinci cupluri care spun: «Am înțeles. Și eu gândesc la fel. Dar pur și simplu nu vreau să intru în această controversă acum»”, relatează una dintre mame. Toți vor ca povestea lor să devină cunoscută – dar nici măcar unul singur nu m-a lăsat să-i folosesc numele. Se tem să nu-și piardă locurile de muncă sau copiii lor să aibă de suferit, dacă se află despre opoziția lor la această ideologie.

„Școala poate să-ți ceară să-ți retragi copilul, din orice motiv”, spune o mamă de la Brentwood, altă școală privată din Los Angeles. „După care vei fi trecut pe lista neagră a tuturor școlilor particulare și ți se va pune ștampila de «rasist», ceea ce e chiar mai rău decât «criminal».”

Un părinte care s-a născut într-o țară comunistă îmi spune: „Am venit aici ca să scap exact de frica de represalii pe care o simte acum propriul meu copil”. Un altul glumește: „Este necesar să ne întreținem familiile. A, da, și să plătim 50.000 de dolari pe an ca să ni se îndoctrineze copiii”. Un profesor din New York City o spune mai concis: „A vorbi împotriva a ce se petrece azi echivalează cu a-ți pune în pericol capitalul moral”.

Părinții care și-au exprimat dezacordul față de această ideologie, chiar și numai în conversații particulare, spun că opiniile lor n-au fost prea bine primite. „Am avut o discuție cu un amic, pe care l-am întrebat: «Există ceva la curentul ăsta ideologic care este necesar să fie pus sub semnul întrebării?»”, spune un părinte cu copii la două școli private din Manhattan. „Și el mi-a răspuns: «Frate, vezi că e teren minat în prietenia noastră, ăsta pe care pășești». Am avut deja destule asemenea conversații, ca să știu ce urmează”.

Frica este profund resimțită și de copii. Pentru ei, nu e doar teama că vor primi o notă proastă sau că li se va refuza recomandarea către un colegiu prestigios, deși și aceasta contează. Este teama de oprobriul social. „Dacă îmi publicați numele, îmi distrugeți viața. Voi fi atacat chiar și numai pentru că am pus sub semnul întrebării această ideologie. Nu vreau nici măcar să știe lumea că eu sunt capitalist”, mi-a spus un elev de la școala Fieldston din New York City, într-un comentariu la care au subscris și alți elevi cu care am vorbit. (Cei de la Fieldston au refuzat să comenteze pentru acest articol.) „Copiilor le este frică de alți copii”, spune una dintre mamele de la Harvard-Westlake.

Atmosfera le dă copiilor sentimente de anxietate paranoică și nesiguranță – și îi face să nu mai aibă încredere nici măcar în cei mai buni prieteni ai lor. „Băiatul meu știa că stau de vorbă cu tine și m-a implorat să n-o fac”, mi-a mărturisit altă mamă de la Harvard-Westlake. „Vrea să meargă la o universitate celebră și mi-a spus că o singură declarație nefavorabilă de-a mea îi ruinează șansele. Doamne, dar suntem în Statele Unite ale Americii! Asta e o glumă, sau ce?!”

Acestea sunt elitele Americii – familiile care își pot permite să plătească 50.000 de dolari pe an pentru a li se pregăti copiii să facă parte din cluburile studențești de la Princeton și societățile secrete de la Yale, adică toboganul care-i duce spre calitatea de stăpâni – pardon, stăpâni ȘI stăpâne – ale Universului. Ideile și valorile care li se inculcă acestor copii ne vor influența pe toți.

Și nu este singurul motiv care face ca această poveste să conteze. Școlile cu pricina se numesc „prep schools” („preparatoare”), pentru că îi pregătesc pe prințișorii Americii să-și ia în primire locul în ceea ce ni se spune că ar fi meritocrația noastră. Nimic nu se petrece într-o școală preparatoare de top, care să nu oglindească exact ce se petrece într-un colegiu sau o universitate de elită.

Ce anume spune despre starea actuală a acestei meritocrații, așadar, faptul că vrea să-i vadă pe tineri că vorbesc fluent limba teoriei critice antirasiste și cea a „fragilității rasei albe”, chiar dacă asemenea cunoștințe sunt în detrimentul lui Shakespeare? „Colegiile vor copii – clienți – care să fie deja aliniați la anumite ideologii, care au provenit inițial tocmai din aceste colegii”, spune un profesor de discipline STEM (științele naturii, tehnologie, matematică, inginerie) de la una din școlile preparatoare de prestigiu din New York. „Eu îi zic «înțărcare vigilantistă». Ăsta e produsul pe care îl oferă școlile ca a mea.”

Părinții cu care am discutat pentru acest articol sunt oameni deștepți și bine informați: își dau seama că este bizar – în cel mai bun caz – ca o școală ca Harvard-Westlake să preamărească tot timpul justiția socială, fix în același timp în care cheltuiește peste 40 de milioane de dolari pe un nou complex sportiv în afara campusului. Vorbim despre o școală care trimite un raport anual de activitate fiecărei familii, în care sunt indicate donațiile părinților. Anul trecut, din grupul „Heritage Circle” – al celor care au donat cel puțin 100.000 de dolari – făceau parte Viveca Paulin-Ferrell și Will Ferrell. O lăbuță roșie în dreptul numelor lui Jeanne și Tony Pritzker indică faptul că aceștia donează constant de peste un deceniu.

Părinții spun că este o școală unde, dacă dai mai mult, primești mai mult. Marii donatori primesc invitații la dineuri speciale și, cel mai important, timp și atenție din partea celor care conduc școala. Între timp, copiilor lor li se predă politică șic-radicală, care, bineînțeles, nu presupune nimic efectiv radical în fond, cum ar fi redistribuirea donațiilor.

„Aceste școli sunt o culme a privilegiului suprem. Ele spun întruna că sunt devotate trup și suflet incluziunii. Dar sunt prin definiție exclusiviste. Aceste școli sunt pentru crema cremelor societății”, îmi spune o tânără mamă din Manhattan.

Puterea în America provine acum din vorbirea woke – un limbaj extrem de complex și în permanentă evoluție. Școala Grace Church din Manhattan, de exemplu, are un ghid pe 12 pagini privind „limbajul incluziv” (vezi aici), care descurajează folosirea cuvântului „părinți” – se preferă „oameni” – sau întrebări de genul „ce religie ai?”. (Când a fost rugat să comenteze, reverendul Robert M. Pennoyer II, directorul-adjunct al școlii, a răspuns: „Grace Church este o școală a cultului episcopalian. Ca parte din identitatea noastră episcopaliană, noi recunoaștem demnitatea și valoarea comună pentru umanitate”. După care a adăugat că ghidul are la bază „dorința noastră de a promova un sentiment al apartenenței pentru toți elevii noștri”.)

O profesoară de engleză de la școala Harvard-Westlake își întâmpină elevii după vacanța de vară cu: „Sunt o femexn non-heterosexuală albă de origine europeană. Folosesc pronumele feminine, dar mă simt confortabil să le folosesc și pe cele plural neutre” (în limba engleză există pronumele „they”, care nu are gen, dar care în limba română nu se poate traduce fără gen: ori „ei”, ori „ele”). Acestui mesaj i-a atașat o „scrisoare de grijă față de sine”, cu un citat din Audre Lorde: „A avea grijă de mine nu înseamnă îngăduință prea mare față de mine, este un mod de a-mi păstra identitatea, ceea ce reprezintă un act de luptă politică”.

Ferească sfântul ca un copil din clasa muncitoare să ajungă la colegiu și să folosească cuvântul „Latino” în loc de „Latinx” sau să se bâlbâie când conjugă verbele, pentru că un coleg sau o colegă preferă să folosească pronumele în forma de plural neutru, they/them! Fluența în limbajul woke este un foarte eficace indicator al clasei căreia îi aparții și de acești indicatori depinde esențial ca prințișorii să-și păstreze statutul social, în mediul universitar și mai departe. Părinții știu aceasta, iar woke este acum limbajul universal al celor mai bune școli preparatoare din țară. Cum spunea o mamă din Los Angeles: „Asta fac toate colegiile acum, deci este nevoie s-o facem și noi. Ideea e: dacă o fac cei de la Harvard, trebuie să fie o chestie bună”.

„Sunt într-un cult. Mă rog, mai bine zis cultul mă înconjoară azi din toate părțile și eu încerc să-mi salvez copiii de la a deveni membrii lui.” Ai zice că stai de vorbă cu un evadat din Biserica Scientologică, dar cel în cauză este profesor de matematică la un liceu de elită din New York City. Convingerile lui politice nu sunt conservatoare. „Am studiat teoria critică și l-am văzut pe Derrida vorbind când eram student”, spune el, „deci când ideologia asta a ajuns la noi în școală, pe parcursul ultimilor ani, am recunoscut limbajul și mi-am dat seama despre ce e vorba. Dar suferise o mutație”.

Profesorul în cauză discută cu mine pentru că este alarmat de efectul nociv al acestei ideologii asupra elevilor. „Am început să observ ce se petrece cu copiii. Și asta n-am mai putut suporta. Copiii sunt educați în spiritul resentimentului și al fricii. Ceea ce este extrem de periculos.”

La cinci mii de kilometri depărtare, în Los Angeles, alt profesor de școală privată spune ceva asemănător. „Îi învață pe oamenii care au mai mult decât ce le este necesar în viață, să se vadă pe ei înșiși ca pe victime. Au impresia că suferă de oprimare într-una dintre cele mai scumpe și mai exclusiviste școli din țară.”

Pare să dea roade. Altă mamă din Los Angeles îmi povestește că prietenul negru al fiului ei i-a spus acestuia că el este „inerent asuprit”. Femeii nu-i venea să creadă. „Băiatul ăsta e multimilionar! Fiul meu i-a zis: «Explică-mi și mie de ce te simți asuprit. Ce ți-a făcut ție cineva ca să te simți înjosit?» Iar prietenul i-a răspuns: «Culoarea pielii mele». Chestia asta m-a năucit.”

Programa disciplinelor de știință la Fieldston ar face orice părinte să leșine de admirație. Printre materiile elective pentru elevii de clasa a unsprezecea și a douăsprezecea, conform site-ului școlii (vezi aici), se numără imunologia, astronomia, neuroștiința și farmacologia.

Dar știința fizicii arată altfel în ziua de azi. „Nu le mai numim legile lui Newton”, mă informează o elevă din clasele mari. „Le numim «cele trei legi fundamentale ale fizicii». Ni se spune că trebuie să «de-centrăm albul» și că este necesar să recunoaștem că există și altceva decât Newton în fizică”.

Unul din colegii ei de clasă spune că el încearcă să urmeze „disciplinele cu fapte concrete, nu cele despre identitate”. Dar e din ce în ce mai greu să faci deosebirea între cele două. „Am ales să studiez istoria Statelor Unite, gândindu-mă că, atunci când înveți istoria americană, probabil o structurezi după perioadele de timp sau după ce s-a petrecut în fiecare mandat prezidențial. Dar noi am urmărit diverse grupuri marginalizate. Așa era structurată. N-am auzit decât vreo câteva nume de președinți, la orele de istorie.”

Citiți a doua parte a acestui articol

Autor: Bari Weiss

Citiți și:
Periculoasa educație a viitoarelor elite
Îndobitocirea insidioasă a populației prin școală, mass-media și alimente împănate cu E-uri, toxice…
Arizona: Părinții încurajați să-și îndoctrineze copiii cu antirasism

 

yogaesoteric
17 decembrie 2021