Răbdarea – o virtute spirituală
de Morgan Arundel
Cu toţii am auzit zicala că „Răbdarea este o virtute”, dar ce anume este răbdarea şi de ce este bine să o avem?
„Cuvântul răbdare (patience) derivă din latinescul pati <a suferi> şi el descrie capacitatea de a tolara întârzierea, problemele sau suferinţa, fără a deveni furios sau supărat. Acest cuvânt a fost asociat de primii creştini cu cei care îndurau persecuţia şi nenorocul fără a se plânge sau a-şi pierde credinţa.” (Dicţionarul Englez Oxford)
Răbdarea este valoroasă pentru cei care se află pe o cale spirituală deoarece ea ne permite să ne continuăm eforturile spirituale chiar şi atunci când progresele noastre se lasă aşteptate sau sunt foarte mici. Fără răbdare am putea renunţa la practica noastră spirituală înainte de apariţia rezultatelor dorite. Faptul de a nu vedea rezultatele atunci când le aşteptăm ne poate duce la pierderea entuziasmului în practica spirituală sau ne poate face să ne îndoim de eficienţa ei în a ne garanta obţinerea rezultatelor dorite. Deci răbdarea ne dă puterea de a ne continua eforturile spirituale şi oferă timpul necesar rezultatelor să apară în fiinţa noastră.
Răbdarea este acea calitate care ne permite să depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală. În acest aspect al ei, răbdarea este strâns legată de speranţă, de credinţa că vom fi capabili să trecem peste piedicile din prezent şi că viitorul ne va aduce succesul. Deci, înainte de toate, răbdarea implică o încredere puternică în capacităţile noastre şi mai ales încredere în voinţa lui Dumnezeu, având înţelegerea faptului că totul în acest univers se petrece potrivit voinţei Lui. Această înţelegere şi acceptare ne fereşte de suferinţă şi ne permite să ne aliniem voinţa noastră individuală cu voinţa universală.
A avea răbdare are foarte mult de-a face cu a trăi momentul prezent
Noi suntem în general nerăbdători deoarece ne gândim la viitor, aşteptând ceva sau dorind ca ceva să se petreacă exact aşa cum am vrea noi. A fi răbdător înseamnă de fapt a fi prezent la ceea ce se petrece în momentul ACUM, trăindu-l plenar şi văzând semnele pe care ni le trimite viaţa şi care se pot afla chiar în faţa noastră.
În societatea noastră modernă răbdarea este adeseori văzută ca fiind ceva pasiv şi plictisitor. O cauză probabilă a acestei atitudini este importanţa care se acordă ambiţiei, realizărilor şi productivităţii. Atunci când lucrurile stau în calea acestora, avem tendinţa de a deveni nerăbdători. Totuşi, răbdarea nu este plictisitoare şi cu siguranţă ea nu este pasivă; este o calitate activă care denotă putere interioară şi o înţelegere mai profundă a realităţii.
Ca orice virtute, răbdarea trebuie să fie practicată pentru a fi îmbunătăţită. De fiecare dată când suntem capabili să rămânem calmi şi să nu ne supărăm atunci când suntem forţaţi să aşteptăm sau să tolerăm ceva ce nu ne place, noi întărim şi amplificăm această calitate a răbdării în fiinţa noastră. Păstrând în minte acest lucru, noi putem practica răbdarea în multe situaţii de viaţă, de la circumstanţe triviale, cum ar fi aşteptarea autobuzului atunci când acesta întârzie sau aşteptarea la rând la caseria unui supermarket, până la situaţii mai profunde cum ar fi să fim răbdători cu cei pe care îi iubim sau să aşteptăm luni sau chiar ani de zile rezultatele practicii noastre spirituale. Oportunitatea de a practica răbdarea ne este oferită în fiecare situaţie, până când ajungem la punctul în care suntem capabili de a face faţă oricărei conjuncturi, fiind pe deplin conştienţi în acele momente că primim exact ceea ce merităm şi că într-o schemă mai largă a lucrurilor, totul se petrece aşa cum trebuie să se petreacă.
Răbdarea trebuie să fie aplicată în mod adecvat în situaţiile din viaţa noastră
Trebuie să ne dăm seama de faptul că răbdarea trebuie să fie aplicată în mod corect în viaţa noastră. De exemplu, răbdarea ar trebui să fie aplicată oricărei acţiuni care va rezulta într-o transformare pozitivă a fiinţei noastre, dar ea poate fi aplicată şi în sensul slăbiciunilor noastre. În acest caz, răbdarea poate deveni o scuză pentru pasivitate sau inacţiune.
O bună modalitate de a ne creşte răbdarea este aceea de a ne gândi cu atenţie la ce anume am putea obţine dacă am fi nerăbdători. Vom descoperi faptul că a fi nerăbdător rareori sau aproape niciodată nu aduce nimic bun şi că duce de obicei doar la agitaţie, frustrare şi eventual la furie - care este una dintre cele mai distrugătoare energii căreia îi putem permite să se manifeste prin fiinţa noastră. Dacă putem cu adevărat renunţa la aceasta, vom vedea că a fi nerăbdător este de fapt un lucru prostesc, distructiv care denotă slăbiciune. Astfel că, din această perspectivă, răbdarea este un semn al înţelegerii, al înţelepciunii şi al puterii interioare.
O altă modalitate care ne poate ajuta să fim răbdători cu alţi oameni este aceea de a accepta faptul că ei nu vor face întotdeauna lucrurile exact aşa cum credem noi că ar trebui făcute. De asemenea, ne putem gândi la faptul că în anumite momente am putea avea nevoie ca ceilalţi oameni să fie, la rândul lor, răbdători cu noi. Într-o astfel de situaţie, noi am primi ceea ce am dăruit.
Răbdarea are un loc important în diversele religii ale lumii
În tradiţia budistă răbdarea este una dintre „perfecţiunile” în care un bodhisattva se antrenează şi pe care o practică pentru a realiza iluminarea perfectă (bodhi). KSHANTI (în limba sanscrită) este practica exersării răbdării în faţa unor comportamente sau situaţii care ar părea că nu merită aceasta – ea este văzută ca o alegere conştientă de a oferi în mod activ răbdare, ca pe un dar şi nu de a fi într-o stare de opresiune în care ne simţim obligaţi să acţionăm în această manieră.
În tradiţia creştină răbdarea este una dintre cele şapte virtuţi. În Galateni răbdarea este trecută în rândul „fructelor spiritului”: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşenia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege”. (Galateni 5:21-23, NIV)
În tradiţia islamică răbdarea este cea mai valoroasă virtute. Unele dintre versetele din Coran referitoare la răbdare îi îndeamnă pe musulmani să „caute ajutorul lui Dumnezeu (Allah) cu răbdare, perseverenţă şi rugăciune” (2:45) „Nimeni nu va primi o asemenea bunătate cu excepţia acelora care exersează răbdarea şi înfrânarea; numai fiinţele cele binecuvântate.” (41:35)
În iudaism răbdarea şi auto-disciplina sunt valori morale de bază. În Biblia evreiască răbdarea este amintită în multe proverbe, între care şi acesta, care arată puterea răbdării „Un om răbdător este mai bun decât un războinic, căci cel care îşi păstrează calmul, acela va cuceri oraşul.” (Proverbe 16:32)
În hinduism răbdarea este menţionată în Bhagavad Gita „…între calităţile feminine Eu sunt glorie, frunmuseţe, vorbire inspirată, memorie, inteligenţă, constanţă şi răbdare.” (10.34)
Prin urmare, răbdarea este o virtute care ne permite să depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală, pentru a permite rezultatelor eforturilor noastre spirituale să apară, permiţându-ne totodată să avem încredere în voinţa universală. Ne putem amplifica răbdarea prin practică şi poate chiar şi prin rostirea unei scurte rugăciuni: „Doamne, Dumnezeule, dăruieşte-mi răbdare…dar te rog, grăbeşte-Te!”
Preluat de pe siteul şcolii de yoga
Tara Yoga Center
Citiţi şi:
Eroismul spiritual – una dintre calităţile esenţiale pe calea spirituală
Încrederea ne susţine să trecem cu bine testele şi încercările spirituale
yogaesoteric
martie 2011
