Revenirea autoritarismului concurențial

În ciuda tuturor speranțelor legate de victoria democrației din 1989, de integrarea în Consiliul Europei, NATO și Uniunea Europeană, democrația românească a intrat într-un declin tot mai pronunțat, ce s-a accelerat rapid imediat după 2007.

În consonanță cu un sistem politic european tot mai puțin democratic, România a devenit terenul propice pentru consolidarea fără dubii a puterii executive în detrimentul statului de drept și pentru distrugerea iremediabilă a separației puterilor în stat. Astfel, anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 nu ar fi cazul să ne surprindă, atunci când este încadrată într-o perspectivă mai amplă, dominată de paternalismul birocrației de stat, cvasi-militarizarea spațiului public și consolidarea autoritarismului concurențial. La cel din urmă se referă articolul de față.

Subordonându-și Parlamentul prin valuri de ordonanțe de urgență și asumări de răspundere guvernamentală, timorând Curtea Constituțională (CCR) și Avocatul Poporului prin amenințări abia voalate, intimidând curțile de justiție și avocații recalcitranți prin protocoale secrete cu serviciile de informații, arestând și condamnând lideri ai opoziției și proprietari de trusturi de presă ce nu se supuneau liniei oficiale, puterea executivă a devenit treptat singura putere relevantă. La adăpost de controlul parlamentar, aliate cu deținătorii funcțiilor executive de Președinte și Prim-Ministru cărora le făceau serviciul de a-i elibera de criticile opoziției, prin preschimbarea justiției în „câmp tactic”, serviciile secrete deveneau indispensabile arhitecturii de putere de după 2004 și mai ales de după 2007. Doar așa se puteau „domestici” cei care formau opoziția, cei pe care Băsescu îi numea „pușcăriabili” și pe care serviciile secrete îi urmăreau pe baza hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).[1] Astfel, campaniile de presă, cele susceptibile de a-i eroda lui Băsescu capitalul de încredere politică, au devenit „vulnerabilități” ale sistemului național de apărare.[2]

Putem continua tabloul descris în 2022 de Alina Mungiu-Pippidi. Pretextând că luptă împotriva corupției, numindu-și șeful de campanie director al Serviciului Român de Informații (SRI), Klaus Johannis nu făcea începând cu 2015 decât să consolideze ceea ce Traian Băsescu începuse în 2004. Anume, să creeze condițiile pentru un amestec fără precedent al serviciilor secrete în politica românească, folosind fonduri enorme pentru presă și platformele de comunicare virtuală și colonizând astfel o pseudo-societate civilă și o pseudo-opinie publică. Incapabili să câștige alegerile fără ajutorul serviciilor secrete, Băsescu și Johannis, dar și Orban, Cîțu și Ciucă (președinți ai Partidului Național Liberal – PNL și totodată prim-miniștri) au renunțat la orice scrupule constituționale, pentru a acapara și consolida puterea executivă, înzecind în fiecare an bugetele serviciilor secrete și conferindu-le noi puteri, prin diferite acte normative.[3]

În paralel, voința electoratului, care ar fi putut strica controlul deplin al serviciilor secrete prin alegerea unui președinte sau a unei majorități parlamentare, a fost deturnată printr-o captură post-electorală, precum în cazul lui Johannis sau printr-un sabotaj exemplar al unui guvern ostil, precum cel al Partidului Social Democrat (PSD) în perioada 2017-2019. Astfel, serviciile secrete le-au demonstrat tuturor celor care mai erau sceptici că fie la selecție, fie la campanie (electorală), fie la rezultat, statul paralel are mijloace de a fi mai puternic decât electoratul, completează Alina Mungiu-Pippidi.

Din 2022 încoace, viteza de cădere în gol a democrației românești a crescut simțitor. În decurs de câțiva ani, autoritarismul concurențial s-a consolidat considerabil, micșorând posibilitatea recuperării democratice. Fiind un tip mai aparte de autoritarism,[4] autoritarismul concurențial poartă epitetul de „concurențial” doar pentru că există câteva șanse dintr-o mie ca opoziția organizată împotriva guvernului, oricât de firavă ar fi, să primească susținerea decisivă a alegătorilor. Altfel spus, sistemul nu este unul complet închis pentru că ar mai fi posibil, pentru opoziție, să câștige miraculos, în ciuda resurselor limitate, intimidărilor frecvente și schimbării defavorabile a regulilor jocului politic și electoral.

Asta este autoritarismul concurențial, un regim politic autoritar în care toate elementele converg către victoria celor care se străduiesc (și reușesc aproape complet) să monopolizeze puterea. Regimul acesta este asemenea unui meci de fotbal arbitrat de un arbitru vădit părtinitor (ce acordă puterii lovituri de pedeapsă pentru greșeli imaginare ale opoziției și elimină rapid membrii echipei opoziției, pentru greșeli la fel de imaginare), cu reguli ce se schimbă mereu în favoarea celor de la putere (ei pot folosi mâna pentru a juca mingea, de exemplu) și condiții mereu favorabile (poarta puterii este cu trei metri mai îngustă și cu un metru mai joasă, terenul este înclinat spre poarta opoziției și nu se face schimb de teren la pauză etc.)

Chiar și așa, singura resursă rămasă opoziției este sprijinul categoric al alegătorilor, care-i încurajează din tribune, resursă care s-ar putea dovedi însă insuficientă în fața acumulării enorme de resurse a celor ce monopolizează deja puterea în societate.[5] În final, de teamă ca nu cumva echipa celor de la putere să piardă totuși meciul, arbitrul întrerupe brutal jocul și trece direct la loviturile de departajare. Acum, echipa de la putere șutează cu mingi de handbal, iar echipa opoziției cu mingi de rugby. Dacă nici așa echipa de la putere nu câștigă, portarul echipei din opoziție ar urma să apere următoarele lovituri de pedeapsă legat la ochi.

Autoritarismul concurențial a crescut prin concentrarea puterii de către alianța electorală dintre PSD și PNL, care au fuzionat pe liste comune pentru alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2024. Mai mult, regulile jocului au fost și ele modificate în mod interesat. Pretextând costuri prea mari pentru organizarea de alegeri la termen[6], la fel cum pretextase și prim-ministrul PD Emil Boc în 2012, alegerile locale ce urmau să fie organizate în septembrie 2024 au fost devansate pe 9 iunie (prin OUG 21/2024), pentru a distorsiona alegerile pentru Parlamentul European. Odată aleși, primarii, președinții de consilii județene, consilierii locali și cei județeni au așteptat luni de zile pentru ca mandatele celor în funcție să expire (în luna septembrie), pentru a-i putea înlocui. La fel urma să se petreacă și cu Președintele României, ce urma să fie ales în septembrie 2024, conform acordului inițial din coaliția PSD-PNL, deși mandatului actualului președinte se încheia în decembrie 2024.[7] După aflarea rezultatelor alegerile locale și europarlamentare, coaliția PSD-PNL a mutat data alegerilor prezidențiale înaintea (turul 1) și după (turul 2) alegerile parlamentare, organizate la termen. În ciuda schimbării de calendar, alegerile au fost organizate tot în runde succesive (iunie-noiembrie/decembrie), fără reducerile de costuri invocate, dar cu alterarea gravă a proceselor electorale și democratice, în general. Comisia pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (cunoscută drept „Comisia de la Veneția”)[8] și Curtea Constituțională a României s-au pronunțat deja împotriva modificării calendarului electoral într-o perioadă prea scurtă (de sub șase luni) până la scrutinul vizat de modificare.[9]

Pentru a se asigura de o poziție favorabilă a CCR, conducerile partidelor PSD-PNL s-au întâlnit cu judecători CCR înainte ca guvernul Ciolacu să emită OUG 21/2024 pentru devansarea și comasarea alegerilor.[10] Astfel, președintele CCR, Marian Enache și judecătoarea Iulia Scântei au fost prezenți pe 12 martie 2024 la biroul de grup parlamentar al PSD de la Camera Deputaților. Ulterior, pe 20 martie 2024, CCR respingea ca nefondată sesizarea de neconstituționalitate a ordonanței de urgență a guvernului Ciolacu, acceptând modificarea calendarului electoral.[11] În paralel, Mihaela Ciochină, judecător CCR, a participat la consultări privind devansarea și comasarea alegerilor cu reprezentanți PSD-PNL într-o reuniune petrecută la Cotroceni, la sediul Președinției României.[12] Decizia CCR este în contradicție netă cu propria decizie anterioară privind consecințele nedemocratice produse prin modificarea calendarului electoral în perioada premergătoare debutului competiției electorale.[13]

Specific autoritarismului concurențial, confuzia dintre puterile statului și concentrarea puterii executive refuză să se mai petreacă în anonimat. Pentru a transmite tuturor semnalul autoritarismului, este necesar ca încălcările de drepturi și libertăți, precum și reducerea resurselor opoziției să se petreacă la vedere, chiar ostentativ. Pentru a distila și răspândi frica în societate și a produce demobilizare, apatie și sentimentul inutilității oricărei acțiuni contrare, puterea autoritară își afișează în văzul lumii regulile arbitrare. La fel se petrece și cu reducerea resurselor opoziției, prin cenzura în creștere. Deși Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a mai fost folosit anterior pentru a sancționa posturi de radio sau televiziune ostile puterii, competența sa a fost extinsă în mediul online, unde deja operează Autoritatea Națională pentru Telecomunicații (ANCOM). Aceasta din urmă acordă licențele de emisie, dar se asigură și de punerea în aplicare a „Digital Service Act” al Comisiei Europene, cel care luptă împotriva „dezinformării online”.

Cum definiția „dezinformării” este la latitudinea ANCOM și CNA, nu la cea a unui judecător de drepturi și libertăți, discuțiile explicite purtate la sediul PNL cu privire la restricționarea accesului la aplicații telefonice (precum TikTok) prin ANCOM sunt motivate oficial de preferința alegătorilor tineri pentru mesajele transmise de opoziție, mai ales cele ale Alianței pentru Unirea Românilor (AUR).[14] Ca atare, nu mai miră că anularea alegerilor prezidențiale a avut ca pretext existența unei campanii media „orchestrată de un actor statal ostil” României, desfășurată pe un canal de comunicații deținut de o companie din China, anume pe TikTok. În fața unui astfel de „pericol”, Comisia Europeană a acționat rapid pentru „apărarea instituțiilor democratice” (nu și pentru garantarea drepturilor cetățenești). La fel ar putea face și în alte state membre ale UE.

Accentuând voluntar și ostentativ abuzul de putere, autoritarismul concurențial le transmite tuturor celor care nu se conformează voinței de putere verdictul ce-i așteaptă: închiderea canalelor media, a paginilor de internet, ștergerea conținutului declarat „neconform”, „anularea” publică, iar acum, anularea alegerilor.

Orice nuanță, dubiu, avertisment sau ironie cu privire la linia promovată de propaganda oficială de stat sunt erori pasibile de-a te trece pe lista celor „neconformi”. Aceasta demonstrează că ceea ce fac „echipele de verificare” ale Comisiei nu este să caute „fapte demonstrabile”, așa cum ei afirmă, ci să construiască consensul prin eliminarea disonanței. Ceea ce se verifică nu este „existența faptelor” (care sunt evidente), ci conformitatea poziției exprimate de orice vorbitor cu linia oficială. Pentru că ceea ce-i desparte pe promotorii propagandei organizate de stat de cei aflați în dubiu, care-și pun întrebări sau îndrăznesc să ofere răspunsuri alternative, nu sunt faptele ca atare, ci interpretarea faptelor. Nu este de mirare, astfel, de ce conformismul on-line a devenit regula de bază, utilizatorii punându-se la adăpost prin semnalizare timpurie („virtue signaling”) în orice domeniu și pe orice subiect ce ar putea să nu fie identic cu versiunea oficială.

Cenzura drastică a comunicării pe internet a devenit un simptom alarmant al declinului democratic în toată Uniunea Europeană. Autoritarismul concurențial din România poate deveni rapid un autoritarism pur și simplu, asemănător cu cel din Chile, Argentina sau Grecia din anii ’70. Acest fapt ar însemna reîntoarcerea autoritarismului în chiar una din țările Uniunii Europene. Înfricoșați de a se abate fie și cu o nuanță de la linia trasată de propaganda organizată de stat, românii își vor aminti cu nostalgie de primele lecții de democrație pe care le învățau imediat după 1989. Pentru ele plătiseră cu libertatea și cu viața generațiile anterioare, în coloniile penitenciare, domiciliile forțate, arestul Miliției, beciurile Securității și, în final, pe străzile marilor orașe, în decembrie 1989. Acolo a fost ultimul loc în care cetățenii au putut striga în mod complet liber „Jos comunismul!”.

Surse:

[1] *** Manda: 6 milioane de români au fost interceptați, Digi24.ro, 31.05.2018, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/manda-6-milioane-de-romani-au-fost-interceptati-939232
[2] Alina Mungiu-Pippidi „Prostia la vârf, vulnerabilitate naţională, România Liberă”, 30.06.2010, https://romanialibera.ro/special/prostia-la-varf-vulnerabilitate-nationala-192228/
[3] Alina Mungiu-Pippidi, „Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem?”, România Curată, 05.06.2022, https://www.romaniacurata.ro/am-avut-dreptate-cu-statul-paralel-si-acum-ce-facem/
[4] Steven Levitsky, Lucan A. Way, The New Competitive Authoritarianism, Journal of Democracy, vol. 31, nr. 1, 2020, pp. 51-65.
[5] Steven Levitsky, Lucan A. Way, Elections Without Democracy: The Rise of Competitive Authoritarianism, Journal of Democracy, vol. 13, nr. 2, 2002, pp. 51-65.
[6] Alina Gorghiu, ministrul PNL al Justiției, consideră că s-ar putea face economii la buget prin comasarea alegerilor, al căror cost se ridică la 3,8 miliarde de lei. Reducerea de cheltuieli ar fi însoțită și de alte efecte benefice, precum evitarea „oboselii electoratului”. Alexandru Bădulescu, „Alina Gorghiu «s-ar bucura» dacă se comasează alegerile / „3,8 miliarde de lei se vor cheltui cu buna desfășurare a alegerilor”, Gândul.ro, 16.01.2024, https://www.gandul.ro/politica/video-alina-gorghiu-s-ar-bucura-daca-se-comaseaza-alegerile-38-miliarde-de-lei-se-vor-cheltui-cu-desfasurarea-in-bune-conditii-a-alegerilor-20130897
[7] Mihaela Ivăncică, Robert Hoară, „Surse: Primul tur al alegerilor prezidențiale, în data de 15 septembrie sau 29 septembrie. Decizia finală va fi luată marți”, ProTV, 20.06.2024, https://stirileprotv.ro/stiri/politic/surse-primul-tur-al-alegerilor-prezidentiale-in-data-de-15-septembrie-sau-29-septembrie-decizia-finala-va-fi-luata-marti.html
[8] Codul bunelor practici în materie electorală, pct. 65, la https://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2013/03/Codul-de-bune-practici-in-materie-electorala.pdf
[9] CCR a stabilit, prin Decizia nr. 678 din 29.09.2020 privind neconstituționalitatea legii speciale pentru organizarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din 2020, că o modificare a cadrului legislativ cu mai puțin de șase luni înainte încalcă exigențele art. 1, alin. (5) din Constituție referitor la previzibilitatea legii și la securitatea raporturilor juridice. Vezi decizia CCR la https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/10/Decizie_678_2020.pdf
[10] https://www.b1tv.ro/politica/doi-dintre-judecatorii-ccr-au-fost-vazuti-la-biroul-psd-de-la-grupul-din-parlament-unul-dintre-ei-este-chiar-presedintele-ccr-marian-enache-1435560.html
[11] Cristian Cîșleanu, „Doi judecători de la Curtea Constituțională au fost în biroul PSD”, DCNews, 12.03.2024, disponibil la https://www.dcnews.ro/doi-judecatori-de-la-curtea-constitutionala-au-fost-in-biroul-psd_952237.html#google_vignette
[12] ***, „AUR acuză o judecătoare CCR că a participat la discuții despre comasarea alegerilor”, euractiv.ro, 22.02.2024, https://www.euractiv.ro/politic-intern/aur-acuza-o-judecatoare-cc r-ca-a-participat-la-discutiile-despre-comasare-alegerilor-65858
[13] Decizia nr. 678 din 29.09.2020.
[14] Cristian Andrei, „După sondajul cu tinerii care preferă AUR, reprezentanți ai PSD și PNL spun că «TikTok va fi reglementat»”, Hotnews.ro, 24.03.2024, disponibil la https://www.hotnews.ro/stiri-politic-26998763-reactii-dupa-sondajul-tinerii-care-prefera-aur-reprezentanti-psd-pnl-spun-tiktok-reglementat.htm

Citiți și:
Adrian Onciu: Mizele turului doi
Dragostea Occidentului pentru alegeri a murit: ordinea bazată pe reguli a ucis-o
De la „grădina democrației”, la imperiul cenzurii

 

yogaesoteric
21 ianuarie 2025

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More