Rugăciunea – un pas către miracol

„Rugăciunea este mijlocirea miracolelor. Este un mijloc de comunicare a celui creat cu Creatorul.”

Rugăciunea este o cerere conştientă ca gândurile noastre să fie transformate de o putere mai mare decât a noastră. Această transformare de la gândirea egotică la gândirea spiritului, este miracolul. O viaţă de rugăciune este o orientare continuă a conștiinței noastre – o acordare la Dumnezeu, pe toată durata unei zile.

Rugăciunea ne ghidează conştiinţa să audă vocea lui Dumnezeu peste vocea ego-ului, să observe gândurile iluminate şi ideile ce decurg natural din zonele mai adânci ale fiinţei noastre. Prin rugăciune cerem ceea ce putem învăţa, ce revelaţie vrea Dumnezeu să primim, ce iluminare ar plasa El în interiorul nostru.

Universul este ca o casă dotată cu instalaţie electrică, însă noi, de prea multe ori, suntem ca nişte lămpi neconectate la priză. Rugăciunea este calea prin care ne conectăm la Divinitate, aliniindu-ne cu iubirea care impregnează tot și toate cele care există.

Rugăciunea ne extinde conştiinţa, extinzând astfel gama de posibilităţi pe care le experimentăm. Dacă atitudinea noastră este nefastă, apar puţine oportunităţi. Aceasta nu se petrece din cauza faptului că oportunităţile nu există, ci pentru că atitudinea şi energia noastră neconstructivă ne fac să fim orbi şi să nu le vedem. Energia ta, atitudinea, optimismul, cuvintele tale, abilitatea de a-i asculta pe ceilalţi şi de a fi cu adevărat conectat la prezent – toate acestea fac din tine o persoană cu care ceilalţi vor să fie, să lucreze, să împărtăşească idei. Această energie este baza spirituală a creării bunăstării.

Rugăciunea aranjează universul în jurul tău pentru că îţi trezește conștiința: „Doamne, îţi predau ţie munca mea şi dorinţa mea de a munci. Îţi predau ţie frica mea, îţi predau ţie banii mei şi îţi predau ţie datoriile mele. Îţi predau ţie visurile mele, viziunile şi ruşinea mea. Îţi predau ţie teama mea de eşec şi speranţele mele. Amin.”

Ceea ce punem în mâinile lui Dumnezeu este transformat într-o perspectivă corectă. Nu există formulă magică pentru cum să te rogi; nimeni nu monitorizează dacă o faci „corect” sau nu. Roagă-te pur şi simplu din inimă, având ca simţământ: „Doamne, transformă în bine aceste aspecte”. A cere ca ceva să fie „ridicat la ordinea corectă dumnezeiască” înseamnă a cere să fie ridicat la nivelul celor mai înalte forme-gând posibile.

O formă-gând de vibraţie joasă este ceva similar cu aceasta: „Sunt un ratat; nu sunt bun de nimic; nu voi reuşi niciodată”. O formă-gând de vibraţie înaltă este de acest fel: „Sunt o creaţie a lui Dumnezeu. Ştiu că am făcut greşeli, dar le voi îndrepta. Sunt dispus, în toate modurile posibile, să fiu persoana care ar vrea Dumnezeu să fiu. Sunt dispus să mi se arate aspectele pe care să le îmbunătăţesc şi ştiu că Dumnezeu are un plan cu mine. Mă pun în serviciul omenirii şi îl rog pe Dumnezeu să mă folosească drept canal de manifestare a Sa pentru vindecarea lumii.”

Când medităm şi ne rugăm, ne acordăm conștiința la puterea lui Dumnezeu; gândurile noastre anxioase sunt înlocuite cu gânduri de pace. Gândurile noastre întunecate devin luminoase şi strălucitoare. Astfel că ne adresăm întregii eternităţi, clipă de clipă.

„Tatăl nostru care eşti în ceruri,
Sfinţească-se numele Tău.
Fie împărăţia Ta,
Facă-se voia Ta,
Precum în Cer, aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi și nedespărțită.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Precum şi noi iertăm greşelile greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită
Şi ne izbăveşte și ne mântuiește de cel rău şi viclean.
Că a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi Slava,
Acum, şi pururea, şi în vecii vecilor!
Amin.”

Doamne, Cel care locuieşti în tărâmul adevărului, fie cuvântul Tău atotputernic în conștiința mea.
Fie ca lumea în care trăiesc aici, pe pământ, să reflecte realitatea dumnezeiască a iubirii.
Fie ca astăzi să primesc ceea ce am nevoie. Fie-mi drumul deschis, aşa cum îmi deschid inima spre ceilalţi.
Şi atunci când sunt tentat să gândesc fără iubire, fie ca Spiritul Sfânt să mă ghideze înapoi spre gânduri iubitoare. Pentru ca iubirea să fie experienţa mea, iubirea să fie puterea mea, iubirea să fie fericirea şi pacea mea, clipă de clipă.

Rugăciune
de Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne ’ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Citiți și:
«Rugați-vă cum puteți! Din deasa rugăciune, omul învață rugăciunea cea adevărată!»
Despre concentrare în rugăciune: Important este să te concentrezi pe cuvintele pe care le spui și să nu te sperii dacă se petrece și altceva
Studiu de caz într-un jurnal medical: Gastropareză vindecată prin rugăciune

yogaesoteric
17 aprilie 2021