Şase motive argumentate și pline de bun simț, care ne permit să credem că în imensul univers fizic în care trăim există viață extraterestră (II)

 

… cât şi făpturi extraterestre inteligente

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru


Citiți prima parte a articolului

3. Chiar dacă pentru unii este de necrezut, există în imensitatea universului fizic miliarde de planete care sunt asemănătoare cu planeta pământ

Ultimele veşti bune care provin din Universul fizic în care trăim sunt acelea că există, fără îndoială, o mulțime nebănuită de planete care sunt la fel de primitoare și frumoase precum planeta noastră albastră (Pământul). În viitorul apropiat vor fi, fără îndoială, descoperite unele dintre acele planete care sunt, fără îndoială, locuite. Nu ne rămâne decât să fim optimişti şi să sperăm că, în viitorul apropiat, astfel de planete locuite vor putea fi identificate. Pentru ca viața să apară şi să se manifeste, este necesar înainte de toate ca ea să dispună de un mediu favorabil sau, altfel spus, de un cuibuşor cald şi adecvat pentru a putea să existe. Pe scurt, este necesar să existe unele planete având condiții asemănătoare cu cele de pe planeta Pământ. Fără îndoială că ar fi o imensă naivitate din partea noastră să considerăm că în întreaga vastitate a Universului fizic, planeta noastră, Pământul, este singura planetă pe care se află o civilizaţie inteligentă. Referitor la aceste aspecte, este necesar să ştiţi că ultimele veşti sunt chiar excelente. Timp de patru ani, unii astronomi din Geneva au scrutat peste 100 de stele cu ajutorul telescopului Harps, care este instalat undeva în Chile. Cu ocazia unui colocviu, care a avut loc în oraşul Nantes, în Franța, în iunie, 2008, ei şi-au prezentat observațiile.

Vestea cea bună este că au fost deja descoperite planete, care ar putea fi supranumite super-planete, ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ

Rezultatul cercetărilor lor este surprinzător şi chiar îmbucurător. Numai în galaxia noastră, măcar una din trei stele au planete asemănătoare cu planeta Pământ, care au fost supranumite super-Pământuri (li s-a dat această denumire deoarece astfel de planete sunt de patru sau de cinci ori mai mari decât planeta noastră). Este cazul ca toți aceia dintre noi care avem inteligența necesară să ne dăm seama de consecințele acestei descoperiri. Este uimitor să ştim, la ora actuală, că în realitate, unul din trei sisteme solare are, totuşi, planete asemănătoare cu planeta noastră, Pământul. Gândind într-un mod inteligent, această concluzie ne face să ne cutremurăm: doar galaxia noastră, Calea Lactee, numără cel puțin 200 de miliarde de stele. Aceasta înseamnă că, în realitate, mai mult de 60 de miliarde de stele conțin, în cadrul sistemului lor planetar, planete ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ. Analizând cu atenție această descoperire, realizăm că astfel de planete ar putea fi chiar cu mult mai multe, dacă luăm în considerare faptul că o stea ce este însoțită de un sistem planetar poate avea mai multe planete. Aceiaşi astronomi elveţieni au semnalat, printre altele, descoperirea recentă a unui sistem solar ce conține cel puțin trei planete, ce sunt considerate a fi super-Pământuri. Pe scurt, avem, fără îndoială, în fața noastră o sui-generis „avalanşă“ atât de mare de planete ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ, încât cercetătorii nici măcar nu riscă să se pronunțe asupra unui număr estimativ pentru galaxia Calea Lactee.

Dar este important să ne dăm seama că faţă de imensitatea Universului fizic, galaxia Calea Lactee este doar una printre toate galaxiile ce există la ora actuală în Cosmos. În cazul acestei cercetări, s-a descoperit că acest număr atât de mare de planete ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ se află doar în galaxia noastră (Calea Lactee). Reflectând la această descoperire uluitoare, merită să ne amintim, totodată, un fapt incontestabil. Universul fizic în care trăim conține miliarde de astfel de galaxii. Chiar și cei mai sceptici nu pot să conteste acest adevăr evident. Ştiind aceasta, am da dovadă de o imensă naivitate şi ignoranță să continuăm să ne imaginăm că în aceste condiţii, planeta noastră (Pământul) este la ora actuală singura planetă din Universul fizic pe care există o civilizație. Întrebarea pe care mulți dintre noi ar putea să şi-o pună este următoarea: ,,Vom putea oare, vreodată, să vedem aceste miliarde de lumi, care există fără îndoială în cadrul Universului fizic?” Răspunsul la această întrebare este: „O astfel de reuşită nu este chiar atât de simplă…”

Nu trebuie să pierdem nicio clipă din vedere faptul semnificativ că, în cazul planetelor asemănătoare cu Pământul, numai planetele foarte mari sunt detectabile în mod direct. La ora actuală, se ştie că astronomii elveţieni au utilizat o anumită metodă de detectare ce este numită VELOCIMETRIE. Această modalitate face apel la acțiunea şi influența specifică pe care o are o planetă asupra stelei sale şi ia, totodată, în considerație și forțele gravitaţionale care se exercită între ele. Datorită utilizării velocimetriei, astronomii reuşesc să determine cu precizie două dintre caracteristicile planetelor: orbita şi masa acestora.

În felul acesta, ei au aflat că aceste planete noi se află mult mai aproape de steaua lor decât suntem noi de Soare şi că ele sunt cu mult mai mari decât Pământul. Aceasta nu înseamnă că toate planetele ce au fost catalogate ca fiind super-Pământuri sunt în această categorie. Deocamdată, este evident că velocimetria ne permite să vedem doar acest tip de planete. În felul acesta, în cazul unui sistem solar cu trei planete ce a fost recent descoperit, masele planetelor respective sunt de 4, 7 şi chiar de 9 ori mai mari decât masa Pământului. Chiar dacă sunt cu mult mai mari decât planeta noastră (Pământul), aceasta nu înseamnă că acele planete sunt gigantice. Presupunând că acele planete sunt alcătuite din aproximativ aceleaşi elemente, o planetă cu masa de cinci ori mai mare decât masa terestră (Pământul) ar avea un diametru de aproximativ 9.000 de kilometri (față de 6.300 de km cât are planeta Pământ).

Totuşi, aceste cercetări au evidențiat că unele dintre acele planete sunt prea aproape de Soarele lor…

Dat fiind faptul că astfel de planete sunt asemănătoare cu planeta Pământ, am putea spune că viața ar putea să apară pe aceste planete, atâta doar că ea ar fi nevoie să facă față unei gravitaţii cu mult mai mari decât este aceea ce există în cazul planetei Pământ. Date fiind condițiile existente, totul ar fi mult mai greu pe acele planete, dar nimic nu ar împiedica evoluţia să înzestreze, de exemplu, păsările cu nişte muşchi mai voluminoși pentru a putea zbura. Luând în considerare aceste aspecte, am putem spune că nu mărimea planetei este o problemă. Ceea ce este mult mai problematic este faptul că acele planete gravitează foarte aproape de Soarele lor. Cea mai distantă planetă nu se află decât la aproximativ 200 de milioane de kilometri de steaua sa (Soarele său). Ca un element de comparație, merită să ne amintim că, în cazul planetei Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare din sistemul nostru, ea se află la o distanță de 60 de milioane de kilometri. Toate aşa-zisele super-Pământuri ce au fost descoperite până în prezent sunt aproape „lipite” de steaua lor, ceea ce face ca aceste lumi să fie destul de irespirabile în ceea ce priveşte condițiile care există pe suprafața lor: datorită acestor condiții, temperatura la suprafața lor poate să ajungă până la 1500°C. Iată de ce aceste planete au fost botezate ,,Super-Pământuri calde”.

În mod evident, până la proba contrarie, viața nu poate să se dispenseze de apa lichidă şi pare greu de conceput ca oceanele să poată acoperi aceste aspre suprafețe, care sunt încălzite până la 1500°C. Este evident că, pentru ca viața să aibă o şansă, este necesar să fie căutate planete ce sunt situate în aşa-zisele „zone locuibile ale stelelor”. Un astfel de loc nu ar trebui să fie nici prea aproape, dar nici prea departe de steaua respectivă, pentru ca temperatura la suprafața planetei să permită prezența apei în stare lichidă. Luând în considerare acest aspect, descoperim că este vorba de o zonă destul de îngustă la scara unui sistem solar. Spre exemplu, în cazul sistemului nostru solar, ea măsoară numai 40 de milioane kilometri lățime – merită să comparăm aceasta cu cele 4,5 miliarde kilometri care separă Soarele nostru de planeta Neptun, spre exemplu.

Dar, dincolo de toate acestea, mai rămân încă 100.000 de stele, care va fi necesar să fie analizate şi trecute prin sită!

Deocamdată, instrumentele pe care le au la dispoziție observatoarele astronomice care există pe planeta Pământ nu sunt suficient de precise pentru a permite observarea Pământurilor sau a super-Pământurilor ce se află în zonele locuibile ale planetelor ce există în sistemele stelelor studiate. Cu cât distanţa este mai mare, cu atât acțiunea planetelor asupra Soarelui lor este mai dificil de măsurat. Pentru a şti cu mult mai mult în această direcţie, ar fi necesar să fie îmbunătățită precizia telescopului Harps cu un factor de ordinul 10. La ora actuală, echipa astronomilor elveţieni are deja în proiect un supertelescop de tip Harps, care a intrat în funcţiune în anul 2014 şi care furnizează o mulțime de date. În anul 2009, un telescop spaţial american, Kepler, a fost plasat pe orbită, pentru a începe să ,,cearnă” cele 100.000 de stele din galaxia noastră, în căutarea planetelor ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ, folosind o metodă ce este diferită de velocimetrie. Această metodă nouă implică scăderea aparentă, pe imaginile recepționate, a luminozității stelei în momentul trecerii planetei prin dreptul ei şi, în felul acesta, vor putea fi obţinute informații despre mărimea şi orbita planetei respective. În cazul acestei cercetări, am putea spune că ar fi o culme a ghinionului dacă nu am găsi măcar o planetă pe care există viață în acea preţioasă zonă locuibilă. La ora actuală, datorită cercetărilor ce au fost realizate de astronomii elveţieni, noi ştim că aproape o treime dintre aceste stele includ în stare potențială planete ce sunt asemănătoare cu planeta Pământ. sau conțin planete care sunt supranumite Super-Pământuri. Altfel, avem cel puțin 30.000 de motive pentru a spera că vom descoperi că există în alte zone din Universul fizic mici paradisuri, în care deja viața este prezentă.



Un ocean, aşa cum ar putea fi imaginat ca existând pe Luna unei planete gigante ce gravitează în jurul uneia dintre cele două stele îndepărtate (aceasta este viziunea unui artist).

 
Astronomii speră să observe, în viitorul apropiat, cu ajutorul hipertelescoapelor, un astfel de spectacol: continente şi oceane ce există pe un Pământ îndepărtat. Deocamdată, aceasta este doar viziunea unui artist.

Cum putem să detectăm o planetă datorită mişcării stelei sale

Tocmai datorită faptului că între astre se exercită întotdeauna anumite forțe gravitaţionale, o planetă exercită o astfel de acţiune asupra stelei în jurul căreia gravitează. Aceasta determină steaua şi, împreună cu ea, planeta, să se învârtă în jurul unui punct pe care îl putem numi „centrul de gravitație al sistemului stea-planetă”. Viteza cu care steaua se roteşte în jurul acestui punct este în strânsă legătură cu masa planetei şi cu distanța planetei față de acea stea. Cu cât planeta este mai mare şi mai aproape de ea, cu atât viteza stelei este mai mare. Astronomii de pe Pământ reuşesc să măsoare această viteză, deducând în felul acesta orbita şi masa planetei.

 

 


Citiți a treia parte a acestui articol

Citiți și:

Descoperire colosală: Un sistem solar cu şapte planete de mărimea Terrei, trei dintre ele capabile să găzduiască viața

CIA a făcut publice unele dosare secrete despre OZN-uri, împreună cu unele fotografii și documente…

 
 
 

yogaesoteric
6 iunie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More