Se naşte și intră în acțiune o puternică mişcare anti-sistem?

Ce este sistemul?

O definiţie a sistemului este greu de reprodus iar lingviştii, politologii şi sociologii nu cad de acord privind termenii care să definească această sintagmă – sistemul. O posibilă definiție este următoarea: sistemul este un cuvânt folosit în mod peiorativ de persoane care se opun îngrădirii libertăţilor cetăţeneşti.

Auzim deseori vorbindu-se de sistem folosindu-se pronumele „ei”: „ei doresc asta, ei fac asta, ei ne interceptează, ei ne suprimă drepturile, ei ne urmăresc, ei ne otrăvesc” etc.

Dincolo de orice teorie a conspiraţiei, sistemul este un mecanism interdependent format din clasa politică ce se perindă la putere din patru în patru ani (nu includem aici partidele mici sau politicienii care nu au absolut nicio şansă să ajungă să fie ascultaţi sau votaţi), serviciile secrete (conduse tot de clasa politică dar şi de forţe din exterior), instituţiile de forţă ale statului (Parchet, Poliţie, Jandarmerie, etc.) şi forţele oculte (masonerie, organizaţii internaţionale etc) care de fapt dirijează politica la nivel internaţional.

Oricât de incredibil ar părea, orice componentă a sistemului are partea ei de putere

Parchetul şi Poliţia se mai contrează din când în când cu Serviciile Secrete, dar toate ascultă de clasa politică sau, de la caz la caz, de forţele din exterior (servicii secrete străine sau ambasadori ai unor ţări partenere la Bucureşti. În acelaşi timp, clasa politica este tocata mărunt, după cum dictează interesele politicii americane, de către Parchete însă din când în când este apărată de masonerie, lobby-ul făcut prin intermediul acestei organizaţii fiind unul destul de puternic. La rândul ei, masoneria este monitorizată de către serviciile secrete, în interiorul ţării, dar mulţi dintre generalii şi comandanţii din Poliţie şi SRI fac deja parte din această organizaţie (şi nu cu scopul de a o monitoriza din interior ci cu scopul de a avansa folosindu-se de pârghiile masonice).

Încă ceva – niciodată sistemul nu îşi va recunoaşte existenţa

Vă vor vorbi despre valori democratice, instituţii fundamentale ale statului de drept, instituţii care apără libertăţile cetăţeneşti, dar niciodată nu vor recunoaşte că acţionează, în ciuda unor mici divergente generate de orgolii personale, ca un tot unitar împotriva poporului. Recitiţi fraza şi aveţi-o în vedere – veţi fi consternaţi cât de mult vă va deschide ochii de acum înainte şi de câte ori veţi auzi limbajul sforăitor scris mai sus în italic în exprimarea exponenţilor sistemului românesc.

Ce îşi doreşte sistemul?

Sistemul îşi doreşte să rămână la putere. În opoziţie cu poporul. Nu reuşeşte decât dacă va controla foarte bine populaţia, prin tot felul de tertipuri:
– inducerea unei stări de teroare populaţiei;
– manipulare politică, socială şi mediatică;
– erijarea sistemului în salvator al naţiei – nu degeaba se fac acele sondaje de opinie în legătură cu încrederea populaţiei în instituţiile statului; te întrebi – de ce ar face un sondaj de popularitate SRI sau DNA? Ei bine, poporul trebuie să ştie că instituţiile sistemului lucrează pentru el şi nu împotriva lui…

Mişcarea anti-sistem

Aţi auzit de o astfel de mişcare? Noi nu. Nu într-un mod unitar. E drept, sunt încercări disparate, neintegrate, necoordonate, ale unor proiecte independente, separate ce îşi doresc să trezească oamenii la realitate, să înţeleagă ce se petrece de fapt şi cum sunt ei manipulaţi prin această modalitate perfidă numită „democraţie”. Aceste proiecte sunt fie site-uri de ştiri „nefiltrate”, fie mişcări de rezistenţă constituite în mediul online, fie forumuri de discuţii, fie grupuri independente de opinie, fie bloggeri „nebuni” care scriu împotriva sistemului – oricine se opune noii orânduiri, exact cum se petrecea pe vremea lui Ceauşescu, este pus la zid, metaforic vorbind. Şi cum să nu fie – SRI beneficiază de o lege anti-democratică, promulgată prin ’91 şi modificată pentru a restrânge drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, care permite „sistemului” să încadreze la „problemă de securitate naţională” orice mişcare anti-sistem: de aceea, suntem interceptaţi, monitorizaţi, documentaţi şi filaţi, doar-doar ne vom lăsa intimidaţi.

Noi nu am auzit despre o mişcare anti-sistem în sensul propriu-zis al cuvântului, dar totuşi sistemul începe să dea semne că a sesizat o astfel de acţiune concertată din partea poporului. Nu vorbim doar de mediul online şi exact aici voiam să ajungem…

Mirel Palada denunţă mişcarea anti-sistem

Să fim bine înţeleşi – Mirel Palada, sociolog şi directorul CCSB (Compania de Cercetare Sociologică și Branding), un institut de sondare a opiniei publice, fost purtător de cuvânt al Guvernului Ponta până la comiterea unor gafe de comunicare impardonabile, ulterior consilier al premierului Ponta, face parte dintre oamenii sistemului. Oferind prin CCSB consultanță sociologică şi politică, Mirel Palada este un apropiat al stângii, cochetând în special cu PSD şi aliaţii.

Vorbeşte uneori mult, alambicat şi forţat, din dorinţa de a scormoni DEX-ul şi de a-şi etala cunoştinţele de pseudo-cultură generală. Despre Bucureşti a spus că este „mare Ankh-Morpork balcanic murdar şi viu şi isteric şi urât şi vesel şi plin de oportunităţi” iar votanţilor anti-Ponta le-a adresat un mesaj intitulat „Tuturor prietenilor virtuali cu naturelul simțitor, care se c**ă pe ei de frică punând botul la propaganda lui Băsescu, a lui Adrian Sârbu și a celor de la Hotnews” cu conținutul„Stimați pufoși care citiți toate c********e pe Internet și credeți în ele mai ceva ca în Maica Precistă, luați cu alcool, că relaxează sinapsele. Nu mai plecați după fentă. Nu vă mai luați după Hotnews, după Lucian Mândruţă sau pe cine mai aveți voi idol de formator de opinie pe acolo prin tabăra cripto-iohannistă… Pot să pună politrucii lui Iohannis jde mii de poze cu periuța de dinți în mână, tot degeaba. Sunt sute de mii de români care acum, chiar acum, chiar în clipa asta, când voi citiți aceste rânduri ale nemernicului guvernamental, intră în secțiile de votare să dea cu ștampila să scăpăm de Băsescu și de minionul său, Iohannis. Acum. Chiar acum. În țară. Relax. Luați cu alcool. Marș la vot să vă treacă emoțiile. Pufoșilor…”.

Deşi la prima vedere pare un pic sărit de pe fixul axei politice româneşti, Mirel Palada spune lucrurilor pe nume, aşa cum simte şi aşa cum crede de cuviinţă. Fanatismul lui pentru stânga politică nu are egal, cel puţin la nivel de exprimare. Recent însă, Palada a scos un porumbel pe gură, care riscă să treacă neobservat dacă nu este mediatizat corespunzător: în Bucureşti se naşte o mişcare anti-sistem.

La ce se referea Palada?

Fără să vrea, admiţând existenţa unui sistem, din care face şi el parte, Palada admite şi intenţia sistemului.
Ce recunoaşte de fapt, indirect, Mirel Palada? Recunoaşte existenţa unei intenţii a sistemului (cel mai probabil a părţii formată din forţele care conduc din exterior România) de a lăsa poporul fără alternative şi de a forma doar două mari laturi ale eşichierului politic – dreapta (PNL) şi stânga (PSD).

În acest fel, existând doar două mari partide, oamenii nu vor mai vedea alternativele (centru-dreapta, extrema dreaptă, centru stânga etc.) întrucât cele două partide vor acapara discursul public şi agenda media şi vor înghiţi electoratul tuturor celorlalte partide mici. Astfel, în accepţiunea lui, mişcarea anti-sistem are o componentă puternică politică şi prin aceasta se referă la numeroasele iniţiative care rup din electoratul celor două mari partide, PSD şi PNL.

Un popor fără alternative ajunge să voteze răul cel mai mic – dintre Iohannis şi Ponta românii au votat (sau au crezut că votează) răul cel mai mic, dintre Băsescu şi Geoană la fel. Pe această logică este ţinut în frâu şi poporul american, unde chipurile se găseşte „cea mai mare democraţie” – întrebare pentru cei care cred acest lucru: cum se face că singurele alternative pentru electoratul din SUA la prezidenţiale vor fi Hillary Clinton şi Donald Trump?

De ce şi-ar dori SUA un sistem politic format din doar două partide în România?

Aşa cum la ei există două mari partide, Democrat şi Republican, la noi există acum PSD şi PNL. Atât. Restul, aşa cum spune Mirel Palada cu ochii după porumbelul ce i-a scăpat din gură, sunt văzute ca mişcări anti-sistem.

Două partide sunt mult mai uşor de controlat decât cinci sau decât zece. Una este să menţii relaţii cu două formaţiuni şi să şantajezi doar doi preşedinţi de partide sau să îi ameninţi cu DNA-ul sau cu dezvăluirea unor amănunte din viaţa intimă şi alta este să faci acest lucru cu zece preşedinţi de partide. Una este ca alegătorii să aibă doar două alternative şi să îi direcţionezi, după caz, în direcţia dorită, altceva să controlezi electoratul a zece partide distincte şi să încerci să îi îndrumi într-o direcţie pe care nu vei putea să o controlezi atât de bine întrucât pentru a guverna este necesară formarea unei coaliţii majoritare etc.

Unde ne îndreptăm cu acest gen de democraţie?

Democraţia nu este decât o formă de manipulare politică. Rămânând doar două partide mari pe eşichierul politic, votul tău, cititorule, va putea fi controlat mai uşor. Vei fi manipulat pentru a-ţi direcţiona votul într-o anumită direcţie sau alta, după cum va fi interesul la acel moment. Nu-ţi vei da seama de acest lucru, dar vei acţiona în consecinţă, după cum doreşte sistemul. Nu vei avea nici alternative, întrucât mass-media îţi vor furniza dimineaţa, la prânz şi seara aceleaşi ştiri despre aceiaşi politicieni – rar mai încape şi câte un rătăcit din „mişcarea anti-sistem” cum a numit-o Palada. Şi, atunci când vei vedea toată ziua la televizor doar pe Vasile Blaga vs. Liviu Dragnea, aşa e că nu ai ce face şi te aliezi, vrând-nevrând, unei tabere? E ca şi cum ai privi mereu la un campionat format doar din Dinamo şi Steaua – neavând opţiuni să vezi şi un CFR Cluj, un Pandurii sau un Viitorul, e clar că vei fi ori dinamovist ori stelist.

Concluzie

Dacă sistemul a sesizat cristalizarea mişcării anti-sistem măcar din punct de vedere politic, atunci mai e speranţa că încă mai sunt oameni care nu au capitulat, care nu vor să fie mânaţi ca vitele şi care îşi doresc o schimbare reală a societăţii româneşti şi nu una pe care ne-o oferă ei. Fă şi tu parte dintre ei şi deschide larg ochii!


Citiți și:

O semnificativă poveste cu tâlc: Adevărata origine a democraţiei

Când lupii tac, se aud doar oile

Media, sistemul educaţional, băncile şi Wall Street-ul sunt principalii artizani ai dezastrului capitalist pe care îl trăim şi ne afectează existenţa

 

yogaesoteric
3 iulie 2016

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More