Sexualitatea – o artă alchimică
Sexualitatea nu a fost niciodată “morală”, ea este amorală prin ea însăşi. A codifica apetitul sexual, a-l încadra în norme care nu-i sunt specifice, nu este numai zadarnic, ci revelează lipsa totală de cunoştinţe asupra imenselor sale posibilităţi generatoare de energie subtilă căci ea este, în realitate, o adevărată operă alchimică. Nu există nimic şi nimeni de judecat, de analizat, totul constă în înţelegerea în sine, prin sine. Este necesar să înţelegem în mod experimental, în propria fiinţă, natura pulsiunilor şi pasiunilor noastre, iar această apropiere a noastră de propria sexualitate conturează o adevărată artă. Această artă face apel la conştientizarea vie şi precisă a impulsurilor fiziologice în timpul fuziunii amoroase, la perceperea clară şi conştientă a proceselor subtile care nasc dorinţa şi conduc plăcerea pe culmile extazului.
Tradiţia tantrică, ca şi cea taoistă, ascunde adevărate comori referitoare la natura alchimică a sexualităţii umane. Pornind de la acestea, pentru a înţelege perspectivele sexologiei transpersonale, trebuie să învăţăm mai întâi să percepem şi să simţim. A învăţa să percepem şi să simţim “ceea ce este”, iată modalitatea unei căi de realizare integrală a actului amoros (şi, de fapt, a întregii noastre vieţi) nefragmentată în plăceri pasagere şi nesubstanţiale. Astfel, pentru a înţelege în profunzimea naturii umane, alchimia “energiilor vibratorii”, trebuie să experimentăm diversitatea fenomenelor psihosomatice şi spirituale şi să descoperim intima lor procesare.
Atunci când dorinţa este percepută în manifestările sale subtile, energetice, matriciale, se produce o metamorfoză a atracţiei sexuale care era până acum localizată strict la nivel organic. Difuzarea plăcerii se manifestă atunci prin voluptatea amoroasă care se naşte dincolo de funcţiile personalităţii umane (emoţii, sentimente), uneori chiar independent de acestea.
Iubirea senzuală poate fi abordată ca o adevărată artă numai atunci când între cei doi există un sentiment autentic de iubire. Dacă cei doi iubiţi pot să trăiască iubirea, bucuria sau recunoaşterea celuilalt, pot apoi “să alunece” în relaţia dualistă a planului identificării corporale şi să trăiască plenar plăcerea care poate deveni în aceste condiţii o trambulină către stările superioare de conştiinţă. Emoţia sexuală precede adesea actul sexual. Ea este în mod excepţional retrăită în momentele de trecere de la un nivel organic grosier la un nivel emoţional mai subtil, dar nu permite în nici un caz, numai prin ea însăşi, o alchimie veritabilă. O alchimizare a actului amoros presupune aşadar o cunoaştere profundă a propriei sexualităţi, un control desăvârşit asupra energiei sexuale şi existenţa unei iubiri pure şi necondiţionate.
“Focul pasiunii” este dincolo de toate o voluptate a eternităţii
Formele fizice ale dorinţei determină gusturile şi atracţiile sexuale, în timp ce aspiraţia profundă a acestei dorinţe este în sine aceea de a realiza plenitudinea, starea de unitate. Privit dintr-un punct de vedere superior, actul amoros nu este o simplă consumare a unei dorinţe fizice, animalice. Este, de fapt, o aspiraţie interioară de a desăvârşi acea operă alchimică prin care se unifică principiul Masculin, Solar cu principiul Feminin, Lunar, în scopul desăvârşirii fiinţei.
Iată astfel o nouă viziune asupra sexualităţii, care pe mulţi ar putea să îi şocheze. “Poate actul sexual să ajute fiinţa umană să atingă acea stare perfectă de mântuire despre care vorbesc misticii?” Răspunsul este simplu şi foarte real: DA.
Dorinţa de a iubi, voinţa de a place şi efortul de a aduce bucuria celuilalt provin toate dintr-o aspiraţie lăuntrică a fiinţei umane de a se contopi cu sine însuşi în beatitudinea universală. “Focul pasiunii” despre care se spune că se aprinde între îndrăgostiţi este, în esenţă, dincolo de toate, o voluptate a eternităţii. Orgasmul este atât de căutat şi de dorit de către oameni, nu pentru că este numai o senzaţie extrem de plăcută şi intensă, ci pentru că este cel care ne scoate din timp şi ne oferă ocazia să percepem gustul eternităţii. Ştiind toate acestea, o fiinţă umană conştientă şi spirituală poate, trăind actul sexual-amoros plin de transfigurare şi emoţie spirituală, să atingă culmile vieţii spirituale pe care alţii le ating doar prin rugăciune sau meditaţie.
Aşadar, orgasmul nu aparţine în mod exclusiv plăcerii; el este trans-substanţial, în mod esenţial el aparţine acelei naturi imateriale, am putea spune spirituale, din noi înşine.
