Stăpânirea gândirii şi acţiunii prin yoga (II)

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiți prima parte a articolului 

Trecerea de la idee la acțiune
(continuare)

Fiecare grupă de reflexe interioare constituie un ansamblu a cărui durată de stabilire este mai mare sau mai mică, dar niciodată nulă. Acest decalaj are drept efect introducerea noţiunii de timp în psihicul nostru. Practic vorbind, lanţurile de reflexe interioare reprezintă fie cunoaşterea asimilată, fie experienţa dobândită. Acest mod de funcţionare, în întregime automatic, implică o anumită putere de reprezentare mentală care există numai la un nivel elevat al fiinţei umane, acesta permiţându-i să-şi atingă scopul, în prealabil imaginat, pornind de la circumstanţele prezente.

După fiecare utilizare a unui circuit întreg de grupe reflexe, printr-un fel de reactivare, circuitul se găseşte legat mult mai strâns de reflexul originar, luat drept ţel. Subiectul dispune atunci de un sistem de reflexe de acţiune care pot fi excitate în starea iniţială, astfel ca apoi subiectul să poată face o alegere sau să exercite o opţiune. Aceasta îi creează impresia că este liber, pentru că el atunci ignoră prezenţa, în cazul său, a acţiunilor reflexe, de acum înainte posibile, el simţind în mod fatal sentimentul libertăţii sale.

În circulaţia reflexelor interioare, formate prin antrenament sau prin intermediul obişnuinţei, se încorporează reflexe deja dobândite, printre care avem, de exemplu, pe acela al limbajului, care ne permite să mărim considerabil suma cunoştinţelor, care, fără acesta, ar putea fi dobândite numai prin experienţă personală directă.

În special memoria rezultă din excitarea, printr-un reflex actual, a funcţionării unei grupe de reflexe dobândite anterior. Raţionamentul constă în a excita un reflex primitiv ce poate fi declanşat prin amintirea experienţelor trecute, prin analiza circumstanţelor actuale sau prin evocarea unui scop imaginat, astfel încât acesta să facă să intre în acţiune reflexe interioare deja existente. Dacă lanţul de reflexe se închide, circuitul este complet şi declanşează acţiunea; dacă circuitul nu ajunge să se închidă, se constituie un lanţ deschis de reflexe oprite într-un anumit punct în desfăşurarea lor. Astfel se petrece, de exemplu, în cazul unui şoc emotiv care împiedică la un moment dat acţiunea reflexelor senzoriale şi se opune declanşării acţiunii.

În cazul exercitării gândirii, subiectul, în loc să provoace simpla declanşare a reflexelor de acţiune, utilizează o autoexcitaţie aproape continuă care se propagă de la un reflex interior la altul. Psihicul nostru reprezintă dezvoltarea amplificată a legăturilor interioare, ca urmare a creşterii uşurinţei lor de funcţionare şi a unei formări mai complete a lanţurilor de automatisme apte să lege, în acest fel, reflexe foarte îndepărtate. Acest mecanism face ca gândirea să fie considerabil localizată şi în acelaşi timp îi asigură rapiditate de acţiune şi siguranţă.

Importanța capitală a deciziei

Multor oameni le repugnă acţiunea sau simt o frică indefinită şi nejustificată de a acţiona. Toţi aceştia resimt o anumită dificultate în a trece de la decizie la acţiune; şi mai mulţi însă nici măcar nu ajung să-şi facă bilanţul raţionamentelor şi al motivelor pe care gândirea lor îl sugerează. Ei se resemnează în lene sau inerţie pentru că rămân indecişi şi nu pot ieşi din aceasta, datorită absenţei unei deliberări interioare.

Pentru a învinge starea obişnuită de nehotărâre, yoga susţine că este necesar un antrenament mental care permite să ne alegem ideile directoare, traducându-le apoi în imagini afective, capabile, graţie punerii în rezonanţă cu subtilele energii din univers, să ne insufle cu uşurinţă convingerea, entuziasmul şi ardoarea care ne conduc la acţiune.

Dacă lipsa spiritului de decizie paralizează valoarea executivă, aceasta se petrece deoarece absenţa viziunii de ansamblu sau o orientare prea abstractă a minţii ori excesiv preocupată de detalii dăunează rapidităţii şi siguranţei acelei decizii.

Voinţa de acţiune a individului este determinată de o forţă interioară care scapă, în parte, conştiinţei lucide şi care nu se lasă în mod direct înduplecată de rațiunea rece. Actualmente, punctele de vedere în care fiinţa umană se plasează pentru a aprecia faptele, devin pe zi ce trece mai numeroase datorită acumulării de noi şi noi cunoştinţe şi experienţe. Astfel că gândirea umană, influenţată de metoda ştiinţifică, ar tinde să se închidă în constrângerea rigidă a formulelor abstracte, dacă nu ar fi inclus şi factorul fizio-psihologic care, împreună cu metodele ştiinţifice, dă naştere unei activităţi universal bogate şi schimbătoare.

Gândirea – în mod ştiinţific dirijată, comportă o proporție de trei sferturi analiză a lucrurilor și un sfert de înţelegere a naturii umane, care serveşte drept suport gândirii şi acţiunii.

Este necesar deci să nu pierdem din vedere că, în majoritatea cazurilor, singure sentimentele profunde conduc omul către o cale spirituală, astfel că orice decizie de orientare generală trebuie să conţină mai întâi proporţia necesară de bun simţ şi intuiţie şi, numai după aceea, doar partea de analiză și de calcul.

Decizia și gândirea reflexă

Pericolele deciziilor inspirate de o gândire prea mecanicistă sunt acelea de a exila simţul umanului undeva departe şi de a uita să mai ţinem cont în excitaţia nervoasă de construcţiile tradiţionale. Dacă nu vrem să construim coloşi cu picioare din argilă, pornind de la o bază falsă, este util să medităm asupra sfaturilor pline de bun simţ ale lui Pascal: „Noi suntem automate tot pe atât cât și spirit, si de aici provine faptul că instrumentul prin intermediul căruia convingerea se realizează nu este singurul argument. Obiceiul sau datina reprezintă dovezile noastre cele mai puternice şi cele mai stabile, acest obicei domină automatul, care antrenează spiritul, fără ca el să se gândească la aceasta; este necesar să facem deci să se armonizeze cele două aspecte ale noastre: spiritul, prin acea raţiune care lui îi va fi suficient să o aibă, şi automatul prin intermediul obişnuinţei, şi să nu-i permitem de loc acestuia din urmă să se încline contra (să se opună spiritului)”.

Gândirea aptă să provoace decizia este necesar să planeze şi să se aprofundeze în acelaşi timp, pentru a fi destinsă şi uşor de înţeles atât în general cât şi în particular.
Ea este necesar, de ademenea, să fie umană, pentru a ne ajuta să aranjăm lucrurile în cadrul firesc. Ea este necesar să fie realistă în final, pentru a constitui un instrument de activitate eficient, capabil să evolueze odată cu progresul intelectual şi moral.

Orice individ se poate decide ferm dacă, după ce a examinat, a cunoscut şi prevăzut într-un context general un ansamblu de cazuri asemănătoare, ştie să realizeze o adaptare valabilă pentru cazul actual sau situaţia prezentă. Pentru a reuşi această adaptare, individul va trebui să facă apel la întreaga sa experienţă practică pe care el a putut să o dobândească mai înainte, şi pe care el a automatizat-o într-un anumit mod şi grad prin organizarea unui sistem personal de gânduri reflexe.

El va avea astfel o tendinţă netă să contribuie fără efort la manifestări ale vieţii sale mentale care vor pune în acţiune puterea psiho-motorie subconştientă a aptitudinilor sale înnăscute şi dobândite.

Rezultatele antrenamentului

Automatismul binefăcător, care rezultă din antrenamentul consecvent prin exerciţii adecvate, asigură eficacitatea în acţiunile minții ca şi în acţiunile trupului: gândirea reflexivă devine o intuiţie apropiată de instinct, din aceasta rezultând o mai mare uşurinţă de a decide, ca şi o mai bună aptitudine de a acţiona cu rapiditate şi precizie.

Reducând la minim atenţia voluntară, deliberarea și alegerea pripită, gândirea reflexivă dezvoltată de antrenamentul mental yoghin suprimă erorile și ezitările de judecată, face să dispară stângăcia, indecizia, incoerența acțiunilor.

De îndată ce gândirea reflexivă, pusă la unison sau armonizată prin intermediul puterii instinctului, ocupă fără îndoială centrul conştiinţei, ea devine, chiar prin aceasta, un început de acțiune. Atunci nu mai este deloc nevoie să ne gândim prea mult pentru a ne decide să acţionăm, cântărind pro şi contra înainte de a avea dimensiunea exactă a realului: ştim atunci imediat ceea ce vrem să facem şi de ce este necesar să facem acel lucru; atunci punem capăt cu îndrăzneală dialogului lăuntric, fără frică de calcul fals.

Instinctul este sigur: el nu se îndoieşte, nici nu se înșeală; obişnuinţa, care apropie acțiunile noastre de instinct, îndepărtându-le de conştiinţă, le face din ce în ce mai sigure şi precise; el introduce maxim de tensiune utilă în gândire şi în acţiuni prin simplul joc al reflexelor condiţionate, ceea ce va face să rezulte un mai bun randament şi o minimă oboseală.

Citiți și:

Liniile directoare ale teoriei şi practicii sistemului Karma Yoga 
Discernământul spiritual 
Ajna Chakra – aspecte psihologice 

 

yogaesoteric
10 ianuarie 2019

 

Also available in: Français