Sunt bateriile voastre încărcate la maxim? Modul în care voltajul organismului dictează starea de sănătate sau de boală (I)
Organismul funcţionează pe bază de bioelectricitate. Celulele sunt concepute să funcţioneze într-un mediu de aproximativ -20 mV – -25 mV. Pentru a se repara şi vindeca, celulele au nevoie de un micromediu de -50 mV. Voltajul inadecvat reprezintă o caracteristică a tuturor bolilor cronice. Fie nu ai voltajul necesar pentru a face ca celulele să funcţioneze, fie voltajul nu este suficient de mare pentru a se crea celule noi. Pentru a te vindeca ai nevoie de un voltaj adecvat. De asemenea, ai nevoie de substanţele necesare (nutrienţi) pentru a produce noi celule şi pentru a neutraliza toxinele care ar putea să afecteze celulele imediat ce acestea se formează.
Organismul uman funcţionează pe bază de bioelectricitate şi, dobândind o cunoaştere mai profundă asupra modului în care acesta funcţionează, veţi putea acţiona mai eficient atunci când este necesar să vă îmbunătăţiţi sănătatea. Unul dintre pionierii medicinei naturale, Jerry Tennant, a scris o carte intitulată Vindecare prin ajustarea voltajului: Manual (Healing is voltage: the handbook).
Creierul electric
Fiind de profesie oftalmolog, Tennant a trecut la metodele naturale de însănătoşire datorită faptului că a fost nevoit să îşi rezolve singur propriile probleme de sănătate. După ce a realizat o operaţie cu laser pe ochiul unui pacient bolnav de leucemie, Tennant a dezvoltat o encefalită. El consideră că virusul, care nu a fost omorât de laser, a trecut din corneea pacientului, prin mască, a urcat pe căile lui nazale şi apoi a ajuns în creier. A fost nevoit să renunţe la profesia sa, în noiembrie 1995, şi şi-a petrecut următorii şapte ani ţintuit la pat, fără vreo speranţă de însănătoşire.
„Am mers la cei mai buni doctori pe care i-am putut găsi în New York, Boston şi aşa mai departe. Toţi mi-au zis: «Ei bine, îmi pare rău. Ai trei tipuri de virusuri în creier. Nu ştim cum să procedăm. Nu ne mai suna. Te vom suna noi.» Aveam două sau trei ore pe zi în care puteam înţelege ce citeam în ziar. Apoi, ca şi cum se stingea lumina, totul se pierdea şi nu mai puteam să pricep nimic.
În timpul acestor două sau trei ore în care puteam gândi, am realizat că este necesar să găsesc o soluţie pentru a mă însănătoşi singur, deoarece nimeni altcineva nu o va face. Mi-a venit ideea că dacă mi-aş putea da seama cum să fac o celulă să funcţioneze optim, apoi le-aş putea face să funcționeze optim pe toate, deoarece chiar dacă ele arată diferit, toate au aceleaşi părţi componente și au doar programe diferite.
Am început să citesc cărţi de biologie celulară… Unul dintre aspectele care mi-au captat atenţia a fost acela că… celulele funcţionează optim la un pH între 7,35 şi 7,45. Nu ştiam exact ce însemna aceasta, decât că se referea la echilibrul acido-bazic. Am început să caut să înţeleg ce este pH-ul. Am început să realizez că pH este numele dat voltajului unui lichid.
Dacă te gândeşti la voltajul care face ca becurile electrice să lumineze, sau să funcționeze un computer – este ceea ce poartă numele de electricitate conductivă. Aceasta înseamnă că electronii se mişcă de-a lungul firelor de cupru. Dar într-un lichid ai o situaţie diferită. Un lichid poate fi un donator de electroni sau un acceptor de electroni. Prin convenție, dacă un lichid este un acceptor de electroni (sau un «hoţ» de electroni), pui semnul plus în faţa valorii voltajului. Dacă este un donator de electroni, pui semnul minus în faţa valorii voltajului. Iei un voltmetru sofisticat numit pH-metru şi îl pui în lichid. Aparatul va citi voltajul; o valoare de minus 400 mV echivalează cu un pH de 14. Plus 400 mV înseamnă un pH cu valoarea 0. Bineînţeles, dacă este neutru, pH-ul este de 7.ˮ
Vindecarea necesită dublarea voltajului
Un pH-metru vă va arăta valoarea voltajului în unități de pH sau în milivolţi. Este mult mai uşor de înţeles ce se petrece dacă utilizaţi milivolţi. Un pH de 7,35 este echivalent cu o valoare de -20 mV a unui donator de electroni. Un pH de 7,45 corespunde unei valori de -25 mV a unui donator de electroni. Celulele sunt concepute să funcţioneze într-un mediu de -20 mV – -25 mV. Oamenii sunt induşi în eroare deoarece dacă măsori de-a lungul membranei celulare obţii aproximativ -90 mV. Dar mediul este conceput să aibă între -20 mV şi -25 mV.
„Acesta a fost un moment decisiv în înţelegerea mea, pentru a începe să îmi dau seama cum să mă însănătoşescˮ, a spus Tennant (care a împlinit 77 de ani de curând şi încă este în deplinătatea facultăţilor psiho-mentale şi merge zilnic la serviciu). Pe de altă parte, pentru a se regenera şi vindeca, celulele au nevoie de un micromediu de -50 mV. Cu alte cuvinte, este nevoie de dublul voltajului normal pentru a repara sau înlocui celulele afectate.
„Dr. Hiroki Nakatani din Japonia a fost prima persoană care a folosit electronica modernă pentru a măsura meridianele de acupunctură. El şi-a publicat lucrarea în 1951. Dr. Reinhard Voll din Germania a realizat o muncă similară şi a publicat rezultatele cercetărilor sale în 1952. Am putut obţine instrumentul destul de rudimentar al lui Nakatani (un ohmmetru) şi am descoperit că acum creierul meu funcţiona undeva între -2 / -4 mV, în loc de -25 cât ar fi fost necesar, sau chiar -50 pentru a se reface. Acum era evident de ce nu funcţionaˮ, a spus Tennant. „Înţelegerea faptului că de fapt creierul meu nu avea un voltaj suficient pentru a funcţiona corect, mi-a dat un impuls în călătoria mea, în care urmăream să descopăr cum să îmi recapăt sănătatea.ˮ
Boala cronică apare datorită incapacităţii de a crea noi celule funcţionale
Mai întâi, Tennant l-a întâlnit într-un context profesional pe medicul rus Alexander Karasev, care a identificat o formă de undă ce poate transfera electroni membranelor celulare. A putut achiziţiona un instrument SCENAR inventat de Karasev şi a început să se trateze cu acest instrument. După ani de zile, el a inventat propriul său aparat Biomodulator:
„Pe măsură ce am început să înţeleg că organismul avea nevoie de energie, cealaltă modificare majoră în paradigma mea a fost când am înţeles în sfârşit că organismul se uzează în mod constant şi că este necesar să îşi creeze în permanenţă noi celule. Se formează noi celule cu con la nivelul maculei retiniene la fiecare 48 de ore. Epiteliul intestinal este înlocuit la fiecare trei zile. Pielea noastră se reface la 6 săptămâni. Ficatul tău are opt săptămâni. Sistemul nervos se reînnoieşte complet în opt luni.
Unul dintre aspectele pe care am început să le realizez atunci este că boala cronică apare doar când organismul a pierdut abilitatea de a construi noi celule funcţionale. (Prin extrapolare), dacă spui că este necesar să ai o celulă ce funcţionează, atunci acea celulă este necesar să conţină mitocondrii funcţionale. Dar mitocondriile nu vor funcţiona dacă membranele celulare nu funcţionează.
Întreaga unitate este necesar să funcţioneze. Este ca şi cum ai avea o maşină nou-nouţă. Dacă nu are cutie de transmisie, chiar dacă are toate celelalte părţi componente, ea nu va merge. Este nevoie ca tot întregul să fie funcţional… Celulele de fapt au patru pachete de baterii. Mitocondriile sunt doar unul dintre aceste pachete. Este necesar ca toate să funcţioneze.ˮ
Pe scurt, voltajul necorespunzător este caracteristic tuturor bolilor cronice. Fie nu ai voltajul necesar pentru ca celulele să funcţioneze, fie voltajul nu este suficient de mare pentru a construi celule noi. Deci, pentru a te vindeca, ai nevoie de un voltaj adecvat. De asemenea, ai nevoie de substanțele necesare (nutrienţii) pentru a putea produce noi celule și pentru a neutraliza orice toxină care ar putea să le afecteze imediat după ce acestea sunt create.
Corpul electric – sistemul de baterii umane
În opinia lui Tennant, există patru sisteme majore de baterii în organismul uman care fac ca celulele să funcţioneze. Cea mai mare este bateria musculară. Muşchii sunt elemente piezoelectrice, ceea ce înseamnă că atunci când îţi foloseşti muşchii sunt emişi electroni. Într-un fel, muşchii funcţionează ca nişte baterii reîncărcabile, astfel că, în timp ce emit electroni, îi şi înmagazinează. Pentru a reîncărca „pachetul de bateriiˮ al musculaturii, este necesar doar să faci mişcare şi exerciţii fizice.
Pe scurt, cele patru sisteme de baterii ale organismului uman, ce vor fi enumerate în continuare, este necesar să fie funcţionale pentru ca celulele să își desfășoare activitatea în mod optim:
1. Bateria musculară – muşchii sunt poziţionaţi în straturi, unul deasupra celuilalt, într-o ordine specifică (asemănător cu bateriile într-o lanternă) pentru a forma un pachet de putere. Fiecare organ are propriul său pachet de baterii, care este un mănunchi de baterii musculare. Potrivit lui Tennant, fiecare mănunchi de baterii musculare corespunde unui meridian din acupunctură. Bateriile musculare sunt înconjurate de fascii, care acţionează ca semiconductori – o matrice fibroasă alcătuită dintr-o moleculă concepută de aşa natură încât să deplaseze electronii cu viteza luminii, dar doar într-o singură direcţie. Împreună, pachetul muscular şi fascia din jurul lui au și rolul de sistem conductiv pentru organism, purtând voltajul de la bateria musculară dinăuntru, către exterior, prin fascie, și spre organul corespunzător.
2. Condensatorul electric al membranei celulare. Membranele celulare sunt alcătuite din grăsimi numite fosfolipide, care au o formă de cerc cu două „picioareˮ. Cercul este un conductor de electroni iar picioarele sunt izolatorii. La nivelul membranei celulare, fosfolipidele sunt dispuse în două straturi, în oglindă, fiind unite între ele la nivelul picioarelor. Astfel că avem doi conductori separaţi de un izolator, ceea ce reprezintă definiţia unui condensator.
Diferenţa dintre un condensator şi o baterie obişnuită este aceea că atunci când un condensator se descarcă, el se descarcă complet dintr-o dată, pe când o baterie se descarcă progresiv. Astfel, fiecare membrană celulară funcţionează ca o mică baterie (condensator), care este continuu alimentată cu electroni de la grupele de baterii musculare.
3. Bateria de tip ADP/ATP – În interiorul fiecărei celule mai există încă un sistem tip baterie reîncărcabilă numit ADP/ATP. Când această baterie este încărcată, se numeşte ATP. Când bateria este descărcată, se numeşte ADP. Deoarece este un sistem de baterii reîncărcabile, există şi un fel de încărcător de baterie în interiorul celulei. Îl numim ciclul Krebs, sau ciclul acidului citric.
Acidul citric preferă acizii graşi. Când este disponibil suficient oxigen, pentru fiecare unitate de acizi graşi care intră în ciclul acidului citric, obţii suficienţi electroni pentru a încărca 38 de baterii ATP. Dacă oxigenul nu este disponibil, pentru fiecare unitate de acizi graşi care intră în ciclul Krebs obţii electroni doar cât să încarci două baterii. Astfel, când oxigenul scade, acest sistem ADP/ATP devine foarte ineficient. „Este ca o maşină care parcurge 60 de kilometri cu 3,34 litri, dar care ajunge să meargă doar 3 kilometri cu 3,34 litriˮ, explică Tennant.
4. Bateria ADN. Molecula de ADN măsoară 34/21 angstromi per ciclu de dublă spirală. Raportul acestor două numere este foarte aproape de phi, care este cunoscut ca secţiunea de aur sau raportul de aur. „Oricând aveţi ceva care este conform raportului de aur şi îl expuneţi la o energie scalară… energia scalară implodează în centru şi devine o sursă de energie pentru ADNˮ, spune Tennant.
Citiţi patea a doua a articolului
Împământarea: o mare descoperire medicală!
yogaesoteric
16 septembrie 2019
Also available in:
Français