Tabloidul Cancan, «portavocea» vulgară și răuvoitoare a minciunilor sfruntate ale unei ființe prăbușite – Agnes Arabela Mureșan

Arabela traversează o cumplită criză existenţială şi se confruntă cu tentative suicidare

 
de profesor yoga Nicolae Catrina

Recent, ziarul Cancan a publicat o ştire halucinantă, potrivit căreia yoghinii MISA ar fi realizat un atentat la viaţa Arabelei Agnes! Aceasta este nimeni alta decât persoana de etnie rromă care, împreună cu mama ei, Dănuţ Doina şi cu sora ei, după ce au profitat din plin de ajutorul plin de omenie şi complet dezinteresat al şcolii de yoga MISA (toate trei beneficiind ani de zile de suport material si spiritual, deoarece chiar ele au cerut aceasta prezentându-se ca fiind deosebit de defavorizate din punct de vedere material şi financiar şi susţinând că nu au nici măcar o locuinţă în care să trăiască) au ales, ca o culme a tupeului şi a neruşinării, să se dea drept „victimele” şcolii de yoga MISA şi ale profesorului Gregorian Bivolaru, pretinzând chiar uriaşe sume de bani drept „daune morale” pentru că, vezi Doamne, ar fi fost „traficate”!

Prin diferite tertipuri viclene şi prin tot felul de măşti vulgare şi penibile în spatele cărora se victimizează, oamenii de teapa lui Agnes Arabela nu fac decât să simuleze o identitate „respectabilă”, nu fac decât să încerce cu disperare să dea impresia că sunt şi ei „cineva”. Şi iată cum, crescută, în mod evident, într-un mediu infect, în care lipsa crasă de caracter şi de moralitate era considerată semnul unei personalităţi „puternice”, Arabela pozează acum, cu o imensă impertinenţă şi cu nonşalanţa unei ţaţe emancipate (şi cu ajutorul neprecupeţit al reporterilor de la ziarul Cancan), drept „femeie respectabilă” şi drept „victimă” a „răzbunării” profesorului de yoga Greogrian Bivolaru şi a apropiaţilor acestuia.

Referitor la aceasta, tabloidul mincinoşilor (Cancan) titrează cu litere de-o şchioapă: „Tentativă de asasinat!” Apoi, aşa-zisa „ştire” continuă pe acelaşi ton apocaliptic susţinând cum, nici mai mult, nici mai puţin, Agnes Arabela ar fi primit ameninţări cu moartea şi s-ar fi trezit „cu maşina sabotată” deoarece yoghinii MISA ar fi vrut să-i însceneze un accident rutier! După aceea, aflăm că, în realitate, totul s-a rezumat la faptul că, într-o bună zi, Agnes ar fi avut „prezenţa de spirit să-şi verifice roţile de la maşină, descoperind că patru din cele cinci şuruburi au fost scoase, de către persoane necunoscute”. Pseudo-ştirea capătă apoi accente de melodramă ieftină, în care „biata victimă” Arabela le explică celor de la Cancan (în cazul în care pe aceştia nu i-ar fi dus mintea să priceapă şi singuri) că „putea fi victima unui accident rutier, iar copiii săi ar fi putut să se afle în autoturism”. Totul se încheie cu exclamaţia triumfătoare a Arabelei: „Ce nu te omoară te face mai puternic” şi cu poza unei roţi de maşină căreia îi lipsesc 4 dintre cele 5 şuruburi.

Pentru a da cât de cât un aer de credibilitate, pentru publicul complet naiv, credul şi neavizat, acestei minciuni abjecte pe care redactorii Cancan o aruncă fără niciun fel de scrupule, realizatorul acestei aşa-zise „ştiri” despre „atentatul” respectiv adaugă: „Agnes este parte vătămată în dosarul de la Cluj, în care Bivolaru şi câţiva zeci de adepţi MISA sunt judecaţi pentru trafic de persoane”. Realitatea este însă că la procesul de la Cluj Agnes nici măcar nu va veni, aspect care deja se ştie de multă vreme! De asemeni, chiar şi în cazul procesului de la ÎCCJ al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, în decizia finală nu a contat absolut deloc „prestaţia” judiciară a Arabelei, deoarece aşa-zisele fapte (în realitate nişte invenţii halucinante ale acesteia) erau deja prescrise!

Prin urmare, este evident că persoana lui Agnes Arabela nu prezintă nici cel mai mic interes pentru yoghinii MISA, aşa că – presupunând, prin reducere la absurd, că aceştia ar fi nişte mafioţi periculoşi şi răzbunători, care ar recurge la atentate împotriva celor care „îi supără” (deşi culmea este că au existat şi încă mai există în continuare unele persoane pline de ură şi cu mult mai agresive, ba chiar mai îndârjite decât Arabela împotriva şcolii de yoga MISA, care trăiesc bine mersi) – ei nu ar fi avut nicio motivaţie pentru a depune efortul de a o „asasina” pe Arabela! Este cât se poate de clară aici tendinţa acestei puşlamale neruşinate (cu sprijinul mai mult decât generos al celor de la Cancan) de a atrage atenţia publicului şi de a se victimiza, printr-o „ştire” senzaţionalistă, care parcă este desprinsă din filmele „de două parale” cu mafioţi.

Totodată, fără nicio legătură cu această „ştire senzaţională” referitoare la şuruburile lipsă ale Arabelei, reporterii de la Cancan nu uită nici de această dată de minciuna murdară şi impertinentă pe care o tot repetă obsesiv şi „în exclusivitate”: Agnes Arabela ar fi fost, chipurile, „traficată de mişcarea patronată de Gregorian Bivolaru” şi ea „se dezbrăca pentru integrarea în absolut”!

Evident, ca întotdeauna, reporterii Cancan nu numai că nu vin cu o minimă dovadă a acestor fapte incriminate de ei, dar ne oferă cu prisosinţă, fără voia lor, o cu totul altă „dovadă”: aceea a lipsei de inteligenţă, a lipsei de logică şi a lipsei celui mai elementar bun simţ referitoare la astfel de dejecţii pe care ei le numesc „ştire”. Spre exemplu, înainte să ne ocupăm de „ştirea” propriu-zisă (cea cu şuruburile lipsă ale Arabelei) i-am putea întreba pe reporterii Cancan dacă ei ar putea dovedi că măcar 1 (un) singur leu din câştigurile încasate de Agnes Arabela în urma activităţii ei de videochat erotic a ajuns la şcola de yoga MISA ori la vreun membru al acesteia. Pentru că numai aşa ar fi valabilă afirmaţia cum că „biata” Arabela ar fi fost „traficată” de MISA! Cunoaştem însă de pe acum răspunsul celor de la Cancan: ca de obicei, ei se vor face că plouă, deoarece nu există nicio asemenea dovadă, din simplul motiv că toate aceste afirmaţii nu sunt decât minciuni super-gogonate!

În ceea ce priveşte „marea ştire” referitoare la nici mai mult, nici mai puţin decât „tentativa de asasinat” care ar fi fost „dejucată la timp”, în mod providenţial şi cu o mare iscusinţă, de Arabela, o întrebare elementară este: dacă a fost chiar aşa de ce ea nu a chemat imediat Poliţia, pentru a se face constatarea legală, pentru a se lua amprente şi pentru a investiga această situaţie? În aceste condiţii, cum poate ea să dovedească afirmaţia că cineva (şi, atenţie, nu oricine: ea, împreună cu reporterii de la Cancan, au o singură şi unică presupunere – că ar fi vorba de yoghinii MISA!!!) i-ar fi scos acele şuruburi? De unde ştim, spre exemplu, că nu a făcut ea însăşi aceasta şi apoi şi-a fotografiat singură roata în acea condiţie, numai pentru a se victimiza? Este de asemeni cu totul hilară siguranţa cu care ea, fără să aibă nici cea mai mică dovadă, îl acuză pe Gregorian Bivolaru şi şcoala de yoga MISA de acest incident, mai ales dacă avem în vedere faptul că, aşa cum am precizat anterior, la procesul de la Cluj ea nici măcar nu o să vină. Altfel spus, care să fi fost mobilul unui asemenea „atentat” împotriva ei, când persoana ei nu are nici cea mai mică importanţă pentru procesul de la Cluj? Cu siguranţă însă că toate aceste întrebări elementare nu vor primi vreodată un răspuns de la Arabela Agnes ori de la reporterii Cancan. Este clar că Arabela încearcă acum, din răutate şi din dorinţă de răzbunare (mai ales pentru că nu a primit absolut nimic din sumele fabuloase pe care le-a cerut drept „daune morale”, iar aceasta se pare că o chinuie foarte tare) să se victimizeze, recurgând la această minciună abracadabrantă şi senzaţionalistă.

Dar dacă în cazul Arabelei este evidentă nemulţumirea ei că nu a primit „despăgubirile” pe care cu un tupeu monumental le-a pretins de la Gregorian Bivolaru, o altă „culme” a impertinenţei şi a duplicităţii este atinsă de mărunţii slujbaşi de presă de la Cancan. Aceştia dovedesc o imensă ipocrizie, deoarece ei ştiu foarte bine care este adevărul; refuzăm să credem că ei sunt atât de cretini încât să înghită pe nerăsuflate minciunile despre şuruburile lipsă ale Arabelei. Şi aceeaşi ipocrizie nemărginită o constatăm la reporterii Cancan şi atunci când, referitor la şcoala de yoga MISA, ei afişează o mare şi afectată „indignare” având ca obiect diferite aspecte ce sunt prezentate ca fiind scandaloase (de pildă, elementele care ţin de erotism şi sexualitate, ori cele ce sunt legate de urinoterapie). Această „indignare proletară” contrastează însă flagrant cu caracterul cu adevărat josnic, murdar, impregnat de vulgaritate şi agresivitate, ce defineşte chiar articolele acestui tabloid imund! Altfel spus, este întocmai precum un abject depravat notoriu ar începe, cu o incredibilă ipocrizie, să le dea tuturor lecţii de morală!

Cu privire la această condiţie absolut insalubră, sufocată de dejecţii şi deşeuri morale, ce caracterizează tot mai mult presa românească (atât cea scrisă cât şi cea audio-vizuală), filosoful şi scriitorul Andrei Pleşu spunea:
„La noi, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor şi a tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele televizuale se trăieşte din dejecţie. Ore şi zile întregi suntem antrenaţi într-o «voluptuoasă» scormonire prin subteranele sordide ale «cotidianului». Moartea, divorţul, adulterul, micile fiţe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt «hrana» zilnică a producătorilor TV şi, în consecinţă, ale telespectatorului român. Te uiţi şi astfel te îndobitoceşti. Inventarul «culturii» autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naţionale şi la înmormântări, hachiţele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuţeanu-Prigoană, Irinel-Monica şi Andreea Marin-Ştefan Bănică, erotismul exacerbat al poliţiei olteneşti, răfuielile interlopilor etc. Seară de seară, o echipă de cuconiţe nervoase îşi dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate şi ţâfnă. Bunul-simţ, buna-creştere, măsura, discernământul sunt la noi demult în comă.”

Și tot Andrei Pleşu radiografiază cu multă precizie decăderea morală cumplită ce este promovată cu o neobosită insistenţă de jurnale infecte de tipul Cancan, ori de diferite televiziuni:
„Am dreptul, ba chiar obligaţia să fiu îngrijorat de hrana spirituală care se livrează, până la intoxicare, concetăţenilor mei [de această categorie josnică a presei, n.n.]. Nu mi-e indiferent ce sunt puşi să consume copiii mei, vecinii mei şi toţi cei care, cu un cuvânt vag dar decisiv, se cheamă «electorat». Ei votează şi hotărăsc, astfel, cine mă va conduce şi, dacă minţile lor sunt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane şi de trivialităţi de gang, mă tem pentru opţiunile lor, de la care atârnă şi viitorul meu. Publicul nu e imbecil decât dacă te ocupi asiduu, pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrăneşti, ani întregi, cu deşeuri, începe să facă indigestie la cozonac. Publicul nu se uită la ce-i arăţi, decât dacă n-are de ales. În ultimii ani ai epocii Ceauşescu, când postul naţional de televiziune nu emitea decât două ore pe zi, dintre care una de propagandă, lumea se uita la ce i se dădea. Înjura şi se uita. Dar când avea parte de un film bun, de o piesă de teatru «normală», de o muzică decentă, ştia să se bucure. Cei care «prindeau bulgarii» n-o făceau ca să afle niscaiva intrigi amoroase din Balcani, ci tot pentru vreun serial, sau vreun film de calitate.”

La aceste observaţii pertinente şi pline de bun simţ, am mai putea adăuga că este esenţial ca tot mai mulţi români să se trezească şi să realizeze modul infect în care această „prostituare” a canalelor mediatice româneşti urmăreşte să ne manipuleze zi de zi şi încearcă din răsputeri să ne facă să ne îndepărtăm tot mai mult de adevăratele repere şi valori morale şi spirituale şi, în ultimă instanţă, chiar de noi înşine. Altfel, societatea românească se va afunda cu totul în haznaua dejecţiilor aşa-zisei prese de tipul ziarului Cancan, iar unul dintre semnele acestei cumplite decăderi va fi preschimbarea privatului în… privată!

Revenind acum la minciunile sfruntate ale Arabelei, descoperim că în realitate, dincolo de declaraţiile ei bombastice, se poate spune că ea traversează o foarte gravă criză existenţială. Ea încearcă prin toate mijloacele, ba chiar cu disperare, să-şi mascheze starea cumplită de gol sufletesc prin trivialitate şi prin astfel de scandaluri infecte – în care se erijează, pentru a atrage cu orice preţ simpatia oamenilor neştiutori, nici mai mult, nici mai puţin, în „victima unei secte sexuale”! Cu toate acestea, chiar sora ei – după cum menţionează postul de televiziune portughez TV Guia – a declarat că Agnes a încercat (chiar de două ori!) să se sinucidă, fiind de fiecare dată gata-gata să şi reuşească aceasta! Aceasta demonstrează, dincolo de declaraţiile ei pline de tupeu, că Arabela este în realitate o fiinţă chinuită, ce trăieşte într-un cumplit infern. De altfel, chiar şi televiziunile care au intervievat-o în Portugalia (TV Guia, TV 7 Dias, TV Mais) notează cum, pe parcursul acelor interviuri, Arabela plângea adesea şi era foarte instabilă emoţional, în ciuda faptului că voia să pară puternică şi sigură pe ea.

Prăbuşirea morală evidentă şi condiţia cumplită în care se află acum Agnes Arabela este surprinsă, involuntar, chiar şi de ea însăşi, deoarece, în cadrul unui interviu pe care l-a dat pentru reporterii de la TV 7 Dias, ea se confesează şi afirmă: „Uneori simt o prezenţă în jurul meu, ca şi cum este cineva care mă priveşte.” Această prezenţă, despre care ea mărturiseşte că îi creează o acută stare de teamă, este în mod evident o prezenţă malefică (deoarece o prezenţă subtilă elevată ori angelică nu generează niciodată teamă, anxietate sau panică). Mai exact, ne putem da seama că este vorba în acest caz chiar de un demon, care deja coabitează în fiinţa ei subtilă şi care o însoţeşte mereu deoarece se foloseşte de ea: prin sărmana Arabela, această entitate demonică îşi face jocurile malefice!!

Această cutremurătoare mărturisire publică a Arabelei dovedeşte aşadar că ea este, în realitate, manipulată de o vicleană entitate demonică, entitate ce se foloseşte de ea pentru a face, prin ea, cât mai mult rău. De aceea, s-ar putea spune despre această confesiune (pe care în mod evident Arabela a făcut-o fără să-şi dea câtuşi de puţin seama de semnificaţiile ei) că ilustrează faimoasa rostire populară: „Gura păcătosului (sau a păcătoasei, în acest caz) adevăr grăieşte (dar fară voia ei, am putea adăuga noi, pentru clarificare).”

Neruşinarea şi ingratitudinea acestei femei depăşeşte orice imaginaţie, deoarece ea afirmă în respectivele interviuri că ar fi fost „răpită şi sechestrată timp de 3 ani de zile de secta condusă de Gregorian Bivolaru”! Realitatea – pe care o cunosc toţi cei şi cele care le-au cunoscut pe ea, pe sora ei şi pe mama ei – este însă că mama ei, Dănuţ Doina, a venit plângând la conducerea şcolii noastre de yoga şi s-a rugat să fie ajutată pentru că – spunea ea – fostul ei soţ le-a aruncat în stradă, atât pe ea cât şi pe cele două fete ale ei şi nu are unde să se ducă. Atunci, datorită orientării profund umanitare a şcolii noastre de yoga, această femeie şi fetele ei au fost ajutate în mod total dezinteresat, circa 3 ani! Fiind într-o veșnică nemulțumire și căutare de bani, mama ei a trimis-o pe Arabela la muncă în străinătate, iar când au aflat despre prigoana yoghinilor din 2004, s-au înființat la ușa domnului Bivolaru, încercând să îl șantajeze. Iată însă că acum ele (şi în special Arabela) se comportă exact ca un şarpe veninos care muşcă plin de ură mâna ce l-a hrănit cândva. Ba, mai mult, Arabela pretinde că ar fi fost, chipurile, răpită şi sechestrată timp de 3 ani!!!

Poate pentru publicul portughez care nu ştie mai nimic despre România, această minciună mizerabilă prezintă o oarecare credibilitate, însă pentru orice român cu capul pe umeri, este cu totul aberant şi de-a dreptul jignitor pentru cea mai elementară inteligenţă să creadă că, în România zilelor noastre, un om ar putea fi răpit şi sechestrat timp de 3 ani de zile, dar în tot acest timp el s-a putut deplasa liber oriunde a dorit, ba s-a mai plimbat şi prin Japonia!!! Trebuie să fii chiar oligofren să crezi o asemenea gogomănie, iar aceasta denotă totodată o imensă stupiditate din partea Arabelei, care nici măcar nu are minima inteligenţă ca să încropească nişte minciuni cât de cât credibile. Sau chiar, presupunînd prin reducere la absurd, că Arabela ar fi fost „răpită”, atunci cum se face că ea… „răpită” a rămas, timp de 3 ani de zile? Ba chiar a profitat din plin de această perioadă de „răpire” şi de „sechestrare” şi, culmea, nu a făcut apoi nicio reclamaţie şi niciun denunţ la Poliţie (nici la Poliţia din România, nici la cea din Japonia, pentru că, deşi era „sechestrată”, ea a mers totuşi liberă, după bunul ei plac, în Japonia, unde s-a şi căsătorit şi a avut chiar un copil)! Halal „răpire” şi halal „sechestrare”, i s-ar putea spune acestei obrăznicături!

O altă minciună pe cât de sfruntată pe atât de nătângă este aceea că Arabela a făcut videochat erotic „numai în cadrul sectei” şi că a fost chiar „obligată” să facă aceasta. Atunci însă când ea a fost întrebată de reporterii de la TV 7 Dias dacă a fost cumva forţată să facă aceasta, ea le oferă acestora un răspuns halucinant: „Am fost forţată să am acea mentalitate. Nu voi şti niciodată, dacă nu aveam acea mentalitate, dacă le-aş fi făcut sau nu”! În plus, ea recunoşte, implicit, că niciun yoghin de la MISA nu a constrâns-o vreodată să facă ceva, pentru că admite totuşi: „Nu a existat niciodată violenţă fizică sau sex în grup.”

Acest răspuns de om nebun – care, pe de altă parte, nu poate nega faptul că a făcut toate acele fotografii erotice şi că a „activat” intens pe videochat erotic din proprie iniţiativă (în realitate ea făcând toate acestea pentru a câştiga mulţi bani!) – vine cu „justificarea” dementă că ar fi fost forţată „să aibă o anumită mentalitate”! Cum ar fi putut-o forţa cineva să aibă o „mentalitate” anume, în condiţiile în care ea era complet liberă să facă tot ceea ce vrea şi să meargă oriunde dorea, fiind scutită, datorită omeniei yoghinilor care au găzduit-o, de grija procurării hranei sau de aceea de a nu avea unde să locuiască? Iar acum, după ce a profitat din plin de această omenie, în loc să spună măcar un „mulţumesc”, ea face în totalitate jocul procurorilor corupţi şi agenţilor de la SRI care urmăresc din răsputeri să distrugă şcoala de yoga MISA şi pe Gregorian Bivolaru şi îi calomniază cu o rară, cu o incredibilă neruşinare, tocmai pe cei care au ajutat-o şi n-au lăsat-o să se prostitueze ori să sufere de foame!!!

Dar problemele interioare ale Arabelei sunt, aşa cum am menţionat anterior, cu mult mai grave. Pe lângă imensa aroganţă şi importanţa uriaşă de sine ce s-a exacerbat în fiinţa ei, ea se confruntă acum tot mai acut cu efectele multiple ale prăbuşirii ei morale şi spirituale. Cel mai grav dintre aceste efecte este acea prezenţă demonică pe care Arabela o simte aproape constant şi care îi generează o puternică stare de nelinişte şi de tulburare. De aici provine la ea şi acutizarea maniei persecuţiei pe care o are, precum şi victimizarea deşănţată la care se pretează.

Am mai putea menţiona, dintre minciunile incalificabile ale acestei ţaţe obraznice şi ţâfnoase, afirmaţii ca: „ei, cei din sectă, sunt disperaţi şi încearcă să îmi facă rău; sunt oameni răi şi au făcut deja multe ameninţări, sunt capabili de orice”; „am fost răpită şi exploatată de sectă în perioada vârstei de 15-18 ani”; „Probabilcă eu sunt cel mai rău coşmar al lor [al yoghinilor MISA]. Au pierdut milioane din cauza mea, pentru că le-am denunţat schemele”; „sunt ameninţată şi urmărită”; „mă tem pentru siguranţa copiilor mei” etc.
[Toate aceste dejecţii şi aberaţii mincinoase au apărut în publicaţiile unor televiziuni din Portugalia, ca: TV Mais, Nr. 11479 (15 ianuarie 2015), TV 7 Dias, Nr. 14517 (13 ianuarie 2015), TV 7 Dias, Nr. 145214 (20 ianuarie 2015), TV Guia, Nr. 18765 (11 ianuarie 2015), TV 7 Dias Nr. 145031 (6 ianuarie 2015), TV Guia, Nr. 187712 (18 januarie 2015) etc, precum şi în tabloidul Nova Gente (Nr. 144710 – 16 decembrie 2015).]

În toate aceste tentative de a se victimiza la extrem, Arabela alunecă însă într-un imens şi nesfârşit ridicol, deoarece ea mai pretinde şi că yoghinii MISA ar fi încercat să-i ofere mulţi bani, numai pentru a o determina să-şi retragă acuzaţiile! Dar, se umflă ea în pene, nu numai că „nu a acceptat” ci „cu mărturia ei a reuşit să dovedească vinovăţia Guru-lui”! Ridicolul ce o caracterizează pe această puşlama oportunistă şi arogantă este fără margini, întrucât este suficient să menţionăm aici faptul că toate acuzaţiile de care ea le făcuse împotriva lui Gregorian Bivolaru nu au convins câtuşi de puţin cele două instanţe care au confirmat nevinovăţia lui Gregorian Bivolaru, şi nici chiar decizia instanţei de la ÎCCJ nu a ţinut în final seama de ele. Altfel spus, toată tevatura Arabelei nu a contat absolut deloc în ceea ce priveşte condamnarea profesorului de yoga!

Mai reamintim totodată, în această direcţie, că ţigăncuşa obraznică şi plină de tupeu a reclamat că ar fi fost abuzată de Gregorian Bivolaru şi că ar fi fost „extrem de traumatizată” de acesta, de aceea a pretins de la el o sumă exorbitantă drept „daune morale”. Dar marea ei problemă de credibilitate este aceea că puşlamaua şi-a dat seama că ar fi fost abuzată şi traumatizată… după mai bine de 4 ani de la data aşa-zisului „abuz”!!! Mai precis, ea a realizat brusc toate acestea… exact atunci când procurorii au pus-o să dea respectiva declaraţie falsă!

De asemenea, atunci când a fost întrebată, în instanţă, de ce, dacă s-a simţit „extrem de traumatizată” după presupusa ei relaţie sexuală cu Gregorian Bivolaru, nu a făcut plângere la Poliţie chiar atunci, imediat după consumarea acelui presupus act sexual, Arabela s-a dat de gol şi, ca o imbecilă, a declarat că de fapt S-A SIMŢIT TRAUMATIZATĂ… ABIA ATUNCI CÂND S-A ÎNTORS DIN JAPONIA ŞI A CONSTATAT CĂ I-A FOST ANULAT CONTRACTUL DE DANSATOARE ÎN BARURI ŞI DIN ACEASTĂ CAUZĂ NU S-A MAI PUTUT ÎNTOARCE ÎN JAPONIA CA SĂ LUCREZE ÎN BARURI!!!

În acelaşi delir demoniac, puşlamaua adaugă, în interviurile respective: „M-au urmărit [yoghinii MISA, n.n.], au încercat să mă vâneze! Am primit multe ameninţări la ei.” Ea omite însă să ofere până şi cea mai mică dovadă în ceea priveşte presupusele ameninţări, nefiind în stare decât să mai azvârle o altă minciună neghioabă, care dovedeşte ce „varză” este în capul ei în legătură cu faptele (inventate chiar de ea) la care ea se referă şi nu realizează cât de handicapată este din punct de vedere mental: „Anul trecut când am fost la tribunal în România, însuşi judecătorul Curţii Supreme, înainte de a pleca, după 5 ore de audieri, m-a întrebat dacă am nevoie de protecţie până la aeroport. În acel moment nu am înţeles de ce m-a întrebat asta, dar când am ieşit de la Tribunal, cei de la presă, care erau afară, mi-au spus că preşedintele judecătorilor de la Curtea Supremă a primit numeroase scrisori de ameninţare din partea sectei.” Or, după cum se ştie foarte bine, presupusa „scrisoare de ameninţare” din partea yoghinilor MISA a apărut ULTERIOR depoziţiei Arabelei! Iată deci cum prostia ce o caracterizează o face în mod constant să se dea singură de gol făcându-ne astfel să descoperim că minte.

Dar, chiar şi în presa portugheză, minciunile Arabelei au început să iasă la lumină. Astfel, în numărul din 10-16 decembrie 2014, TV 7 Dias publica următoarele dezvăluiri sub titlul „Minciunile lui Agnes”:

„Născută într-o familie cu dificultăţi, Agnes a crescut cu dorinţa de a câştiga bani şi a trăi în lux, pe care ea îl apreciază mult, de vreme ce ea a dat pe o haină 2800 euro. Sunt persoane care o acuză că este lipsită de scupule.”

„Agnes Arabela Mureşan a făcut o plângere împotriva lui Gregorian Bivolaru (în care ea cerea daune morale în valoare de 120 000 €, acuzându-l pe acesta că a abuzat de ea), atunci când ea avea 15 ani pentru că ea a făcut o înţelegere cu acuzarea, cu scopul ca, în schimbul plângerii sale, procurorii să facă toate eforturile pentru a i se ridica interdicţia de a reintra în Japonia. Cu toate acestea, instanţa din România nu a dat câştig de cauză plângerii lui Agnes şi astfel ea nu a primit suma cerută drept daune morale.”

„Sora sa, Diana, care, deşi a fost în MISA nu a avut nici o relaţie sexuală cu Gregorian Bivolaru, a avut unele probleme cu Poliţia din Portugalia. Totul s-a petrecut la începutul anului trecut. În ianuarie 2013, Diana a fost prinsă în Telheiras cu 28 kg haşiş în maşină. Ea a fost arestată pentru două luni în închisoarea Tires (Estabelecimento Prisional de Tires) dar apoi a mers în casa lui Nelson (fostul soţ al lui Agnes), unde Diana a trebuit să poarte mereu o brăţară electronică (cip de supraveghere). Diana a fost supusă unui sistem de supraveghere până în 4 decembrie, momentul pronunţării deciziei Curţii de Justiţie din Portugalia. Ea a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare.”

În încheierea acestui articol, pentru a întregi imaginea reală a acestei ţaţe penibile şi neruşinate, imagine diametral opusă aceleia de biată victimă a şcolii de yoga MISA şi a lui Gregorian Bivolaru (această imagine fiind promovată cu asiduitate şi perseverenţă de redactorii de la Cancan), oferim un fragment substanţial din interviul care a fost publicat pe site-ul portughez de ştiri TV 7 Dias şi în care fostul iubit al Arabelei, Robert Murariu, face unele dezvăluiri foarte semnificative referitoare la caracterul (sau mai bine zis, la lipsa de caracter) şi la moralitatea de moluscă a Arabelei Agnes. În mod foarte sugestiv, acest interviu este intitulat: „Lăcomia şi prostituţia”.

„Născută dintr-o familie destrămată, Agnes, care a ocupat locul al doilea la a cincea ediţie a «Casei Secretelor» [un Reality Show local, n.n.], are o viaţă plină de poveşti de spus, mai ales în ceea ce priveşte primii ei 20 de ani, pe care i-a petrecut în România şi Japonia. TV 7 Dias a reuşit să vorbească cu Robert Murariu, cu care concurenta a trăit înainte de a intra în MISA. În exclusivitate pentru revista noastră, acest om ne-a vorbit despre modul în care el s-a îndrăgostit de Agnes şi modul în care ea l-a dezamăgit, folosindu-l pentru a câştiga bani, pentru a dobândi bijuterii – una dintre pasiunile ei – şi pentru a se lansa în prostituţia on-line.

«Am întâlnit-o pe Agnes într-o perioadă în care ea avea o viaţă de familie plină de probleme şi deosebit de dificilă. Am ajutat-o să părăsească oraşul ei natal (oraşul Hunedoara, România), unde mama ei îi făcea tot felul de scene şi am adus-o în capitală, unde am ajutat-o să se înscrie la liceul de artă», îşi începe povestirea Robert. În capitala românească, Robert, care avea pe atunci 26 de ani, i-a închiriat lui Agnes o casă, «unde ea a locuit, unde veneam şi eu de multe ori, căci locuiam într-un alt oraş în care îmi aveam afacerile». Acest om, care este acum un instructor de yoga în MISA, a gândit că astfel va avea o viaţă mai stabilă cu Agnes şi chiar a prezentat-o părinţilor săi, pentru că scopul lui final era să se căsătorească cu Agnes.

Cu toate acestea, acest vis s-a destrămat repede atunci când a descoperit realitatea. «Mă gândeam că mi-am găsit sufletul pereche şi că alegerea mea era în deplină cunoştinţă de cauză. Dar, cu toate acestea, din cauza imaturităţii tipice pentru vârsta ce o aveam atunci, nu am avut discernământul să văd cum era de fapt Agnes în realitate. Una dintre cele mai evidente probleme ale ei era foamea nesăţioasă de bani, pe care să-i obţină fără să facă nimic. Banii erau folosiţi pentru a-şi cumpăra cât mai multe bijuterii din aur. La un moment dat, ea purta inele pe fiecare deget de la mâini, dar nici aceasta nu îi era suficient. Era capabilă să facă orice pentru a obţine bani şi cât mai mult aur.»

În acea perioadă, Robert era un bărbat cu bani, căci provenea dintr-o familie bogată şi el însuşi îşi avea propria afacere în industria de mobilă. El avea «o mulţime de bani, ceea ce făcea să-i pot satisface lui Agnes aceste plăceri. Cu toate acestea, ar fi trebuit să fi fost mai conştient de faptul că acest apetit pentru lux al lui Agnes nu era un semn bun.» Pe lângă casa plătită de către iubitul ei, în care trăia împreună cu el, pe lângă bijuteriile oferite în numele iubirii, Agnes i-a cerut un calculator, susţinând că ea avea nevoie de el pentru a face ceva pentru şcoală. «Am fost apoi surprins să aflu că ea folosea calculatorul pentru a face show erotic pe unele site-uri pornografice. A adus-o inclusiv şi pe mama ei, Doina, să trăiască în apartamentul pe care l-am închiriat. Am descoperit pe hard-disk-ul calculatorului sute de imagini porno cu cele trei femei – Agnes, mama şi sora ei – care toate «lucrau» pe site-uri porno. Am decis apoi să n-o mai finanţez pe iubita mea pentru că am realizat că ei nu îi va fi niciodată de ajuns cât primeşte şi că ea va merge mereu pe drumul spre prostituţie, alături de mama ei». El mai spune că site-ul pe care îl foloseau cele trei femei era iFriends, iar Agnes folosea pe vremea aceea mai multe nume profesionale, cum ar fi «MatrixLove», «Like a Virgin» şi «2InLoveX».

Deşi relaţia lor s-a încheiat, Robert şi Agnes au continuat să ţină legătura, iar în ianuarie 2003, când ea a călătorit în Japonia, Robert spune că a devenit din nou ţinta minciunilor ei. El explică: «Agnes mi-a spus că va merge în Italia pentru reunirea familiei, căci toată viaţa ei avusese parte de o familie destrămată şi dezorganizată. Dar aici ea iarăşi a minţit. Şi, susţinută de vrăjitoarea de maică-sa, ea a plecat de fapt în Japonia, unde a început să lucreze într-un bar de karaoke unde a făcut striptease şi, probabil, mai mult de atât. Am fost mereu în legătură cu ea. Am vorbit la telefon, ea îmi trimitea imagini şi scrisori. Am rugat-o chiar să se oprească şi să se întoarcă, dar era prea târziu, pentru că ea începuse să dea de gustul banilor mulţi, câştigaţi cu muncă cât mai puţină.»

Despre perioada ei de şedere în Japonia, Robert ne dezvăluie: «Mi-a spus că odată ea a primit un Rolex din aur şi diamante pentru o noapte de «prestaţii» pe care ea le-a realizat pentru proprietarul unui lanţ de staţii de benzină. Dar, pentru că Japonia oferă vize doar de 6 luni pentru lucru pentru români iar Agnes nu a vrut să piardă această «găină cu ouă de aur», ea a descoperit o modalitate de a-şi asigura un sejur nelimitat în Japonia: căsătoria. Prin diferite tertipuri, a ajuns să se căsătorească cu un japonez – deşi ea trăia de fapt cu un iranian, care era proprietarul unui Ford şi a unui Jaguar în oraşul Matsumoto. Acest iranian avea deja două neveste în Iran, aşa că el nu s-a căsătorit cu Agnes, doar a lăsat-o gravidă. Ştiu aceasta pentru că Agnes mi-a spus acest lucru.» Cu toate câte i-a făcut Agnes, Robert spune: «Am iubit-o foarte mult, chiar dacă unele dintre atitudinile ei erau contrare valorilor mele sociale şi morale.»”

yogaesoteric

31 ianuarie 2015

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More