Toate minciunile despre Referendumul pentru familie (II)

 

Citiți prima parte a articolului

6. Referendumul nu este o prioritate, mai întâi construim un spital, o şcoală (o catedrală nu zisese niciun progresist…)

Dreptul la iniţiativă aparţine unui anumit număr de cetăţeni pentru modificarea Constituţiei şi unui anumit număr de cetăţeni pentru iniţiativă legislativă (lege), legea prevede că se pot organiza şi referendumuri locale.

Dorinţa a trei milioane de cetăţeni identificaţi cu actul de identitate nu poate fi anulată de câţiva formatori de opinie, sau de câţiva militanţi progresişti deţinători a mai multe conturi pe reţelele de socializare.

Respectivele persoane care doresc ceva la nivel naţional sau local pot demara o strângere de semnături în acest sens. Este aceeaşi poveste cu Biserica Ortodoxă care este acuzată că a început să construiască o Catedrală pe motiv că Ministerul Sănătăţi nu face un mare spital. Oameni cu frustrări care doresc sute de chestii, de la un spital la dispariţia sărăciei, îşi revarsă năduful pe cei care, după 3 ani, au avut succes cu iniţiativa lor. Din păcate pentru ei, referendumul odată ce a îndeplinit condiţiile legale nu mai putea fi amânat la infinit, într-o lună sau două sau într-un an, tot era necesar să fie ţinut.

Într-o societate modernă problemele se rezolvă pe rând, una câte una – se insinuează că această problemă a fost băgată în faţă într-un şir uriaş de probleme care aşteptau cuminţi la coadă: şcoli, spitale, dispensare, şosele, autostrăzi, canalizare etc. Problema este evidentă: timp de 30 de ani în care s-au succedat toate guvernările posibile, cine a împiedicat construirea unui mega-spital? Cine oprește ca paralel cu un referendum să se demareze construirea unei autostrăzi? Este oprită construcţia de referendum? Vedeţi cum funcţionează manipularea? Îţi şi imaginezi toţi muncitorii cum se opresc din turnat beton şi bitum că a început referendumul. Paralel cu referendumul se pot face 10 alte chestii. Înainte de referendum se puteau face 1.000 de chestii, după referendum se pot face 10.000 de chestii.

Timpul nu se termină odată cu referendumul, care se transformă pentru tabăra progresista într-un fel de drob de sare. Mai mult, în rezolvarea unor probleme este necesar să ţinem cont şi de complexitatea acelei probleme, sărăcia sau educaţia sunt probleme de lungă durată care pot fi rezolvate pe parcursul a câtorva zeci de ani, un spital se poate construi în 2 ani, o şosea în 6 luni, referendumul se face în 2 zile.

7. PSD-ul a preluat iniţiativa referendumului şi o foloseşte în interes propriu. Dacă merg la vot voi fi numărat ca susţinător al PSD.

Şi dacă nu mergi, ești folosit de activişti LGTB, al cărui viitor punct după căsătorie va fi identitatea de gen şi apoi adopţiile. Vor arăta că ei au iniţiat o campanie de neprezentare la vot la care atâtea persoane au răspuns boicotând votul. Neprezentarea ta la vot va legitima grupurile LGTB să spună că peste 60% din români s-au arătat solidari cu cauza lor. Aceştia îşi pot expune cauza în anumite cercuri la Bruxelles sau Washingthon unde un simplu cetăţean român nu va avea acces niciodată. Într-un an sau doi sau în zece nu va mai conta că în 2018 exista o mişcare împotriva unui partid numit PSD, iar cetăţenii la acea vreme au fost dezinformaţi despre referendum, se va spune doar că majoritatea românilor au susţinut sau nu familia formată dintr-un bărbat şi o femeie. Sau că un număr de români nu au susţinut o iniţiativă a bisericii. Prin absenţa ta oferi un vot în alb legalizării LGTB.

Cum s-o fi folosind PSD-ul de referendum? Punându-şi toate organizaţiile LGTB, toată presa progresistă în cap şi tot felul de organisme internaţionale? Nici vorbă. PSD-ul s-a petrecut să fie acum la guvernare şi au semnat „ca primarulˮ o cerere care nu este a lor. PSD a votat mereu agenda LGBT la Bruxelles. Cu astfel de argumente, să nu ajungem cumva la poveşti cu un Dragnea care s-a întors în timp în 2015 şi a demarat un referendum ştiind că acesta în 2018 îşi va finaliza parcursul juridic tocmai când PSD-ul urma să aibă probleme. Minciuna are picioare scurte, spune un proverb.

8. Referendumul este anticonstituţional, restrânge drepturile homosexualilor și produce discriminare.

Nu restrânge drepturi, ci le îngheaţă, le bate în cuie unde sunt deja. CCR a răspuns negativ la o sesizare făcută de PNL cu privire la încălcarea drepturilor existente. Persoanele homosexuale au acelaşi acces la căsătoria (dintre un bărbat şi o femeie) ca şi cetăţenii heterosexuali. Discriminare ar fi dacă legea ar stipula că un homosexual şi o lesbiană nu se pot căsători. De exemplu, alăptarea este definită ca fiind făcută exclusiv de către o femeie, pur şi simplu aşa stau lucrurile, nu putem face din asta „un drept”, deşi au apărut bărbaţi care revendică alăptarea ca pe „un drept” pe care să îl poată practica şi ei cu ajutorul unor tuburi. Încă din timpuri imemorabile căsătoria s-a practicat între un bărbat şi o femeie, iar homosexualii au acces la această instituţie în formă în care ea este definită de statul român. Discriminarea nu există, dreptul de a intra într-o relație cu cineva nu este condiționat de căsătorie.

9. Încalcă drepturile omului

Căsătoria între persoane de acelaşi sex nu este un „drept al omului”, el de fapt nu se regăseşte nici în prima, nici în a doua declaraţie a drepturilor omului. Comisia europeană a stabilit că fiecare stat are dreptul de a decide dacă acceptă sau nu căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Uniunea Europeană (a se vedea Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg, pct. 37, hotărârea în cauză Coman-Hamilton), cât și Consiliul Europei (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pct 61 din hotărârea în cauză Schalk and Kopf c. Austriei) au decis că dreptul la căsătorie al persoanelor de același sex nu este un drept al omului, nefiind consacrate în actele care stau la baza întemeierii acestor organizații.

10. Este anti-european şi retrograd

Este conservator, menţine o situaţie existentă deja, 14 state din Europa au în constituţie precizat cu privire la căsătorie că se formează dintr-un bărbat şi o femeie. La nivelul UE nu există un consens în această privinţă. Nu avem niciun fel de recomandare la nivel european în acest sens. Cetăţenii europeni homosexuali care doresc a-şi uni astfel destinele o pot face în unul din statele unde acest tip de căsătorie este permis. La fel, s-ar putea formula un argument că de fapt căsătoria gay este anti-europeană, și în sprijinul acestuia se pot aduce istoria și cultura Europeană.

11. Nu rezolvă problemele reale ale familiei, violenţa familială, sărăcia, divorţul, abandonul şcolar.

Referendumul are ca obiectiv definirea clară a căsătoriei, afirmația făcută este o tactică murdară de „red hering”, adică de distragere a atenţiei în altă parte („uite, uite acolo un peştişor roşu…ˮ).

Asta este ca şi cum noi am spune că iniţiativa „fără penali” nu rezolvă pacea pe glob şi nici foamea din Africa… prin urmare soluţia la toate problemele este boicotul. Folosind aceeaşi tactică putem spune că toate protestele din ultima perioadă nu au îmbunătăţit cu nimic violenţa în familie sau abandonul şcolar, prin urmare hai să boicotăm orice acţiune civică. Un referendum supune votului o întrebare, prin urmare referendumul se ocupă exclusiv de acea problemă. Pare banal nu ?

12. Organizaţiile care susţin referendumul doresc şi interzicerea avortului, a divorţului, au o viziune retrogradă despre rolul femeii în societate.

În discuţie este pusă căsătoria, a afirma că îngheţarea definiţiei căsătoriei la un stadiu conservator va duce la alte propuneri ultraconservatoare într-un viitor apropiat care vor fi şi aprobate este în esenţă un argument de tip „săpun alunecos” sau „slippery slope”. Adică, dacă astăzi acceptăm ceva, mâine vom accepta un întreg lanţ de modificări care va duce la dezastru. Este greşit din mai multe puncte de vedere, în primul rând nu vorbim de o modificare radicală care poate duce la altceva, apoi definiţia căsătoriei există deja în codul civil, apoi din 14 state care au definit în constituţie căsătoria ca fiind formată dintr-un bărbat şi o femei nicăieri asta nu a dus la alte măsuri radicale.

13. Familia este un focar de alcoolism, violență împotriva femeii, suicid, droguri, abandon familiar.

Soluţiile oferite de progresişti sunt… boicotul referendumului. Oare ce se va schimba ? A doua zi după boicot totul, în mod magic, va fi bine sau dacă vor apărea cupluri gay cu certificat de căsătorie asta va avea un impact benefic asupra familiei bărbat-femeie? În primul rând, aici vorbim de o falsă generalizare similară cu cea făcută de regimurile extremiste care învinovăţeau un întreg grup pentru greşelile câtorva membri ai comunităţii. Aici avem eroarea „compoziţiei”, care se produce când afirmăm ceva ce este adevărat pentru unele părţi ale întregului ca fiind valabil pentru întreg, ceva de genul: creierul este format din celule, celulele nu au conştiinţă, prin urmare creierul nu are conştiinţă. În forma prezentă, familia românească este formată din familii individuale. Anumite familii individuale au probleme cu alcoolismul, prin urmare familia românească (în ansamblu) are probleme cu alcoolismul.

Faptul că ţările sărace au astfel de probleme, iar cele bogate nu, ar fi cazul să ne facă să realizăm că nu familia tradiţională este cauza, ci tranziţia în care ne zbatem de aproape 30 de ani, lipsa locurilor de muncă sau a unor programe în mediu rural, lipsa alternativelor şamd.

14. Ce importanţă are ce fac oameni în dormitorul lor, fiecare are libertatea de a dispune de propriul trup.

Nimeni nu îi opreşte să facă ce vor şi la o zi după referendum, la fel să apară la televizor să aibă asociaţii, ziare, etc. Este oprită însă agresarea societăţii cu numeroase cereri ulterioare legalizării căsătoriei precum: adopţii, căsătorii în biserică, rochii de mireasă, tort de nuntă, reduceri la călătorii, educaţie transgender în şcoli și grădiniţe etc. Toate acestea s-au petrecut în toate țările în care comunitatea LGTBQ2 a obținut dreptul la căsătorie: au urmat în mod firesc cereri legate de egalitatea în drepturi cu „familia clasică”.

15. Referendumul divizează societatea, de asta avem nevoie?

Singurii care divizează societatea sunt militanţii progresişti care au declanşat un atac fără precedent şi pe care mulţi nu îl credeam posibil în România, împotriva valorilor tradiţionale ale majorităţi cetăţenilor din România: biserică, familie, moralitate, bunăcuviinţă. Dar cel mai mult ei se războiesc cu dreptul nostru de a decide, insultă, se lansează în atacuri personale, cataloghează greşit întregi comunităţi. Argumentul lor suprem este că ori eşti omul PSD-ul, ori te plăteşte Putin, ori eşti prost/tâmpit/idiot/handicapat/nazist. Aici observăm un celebru fals argument, anume „falsa dihotomie”: ori eşti cu noi, ori eşti cu PSD, urmează o serie de înjurături ţigăneşti.

Cu astfel de argumente opozanţii familiei defilează în public, apoi după ce te-au jignit şi te-au făcut cu ou şi oţet, tot hoţul ţipă „Hoţul!ˮ… Apropo unde este diviziunea, adică jumătate din populaţie vrea căsătorii gay, iar alta vrea să confişte căsătoriile doar pentru ei??? Singura divizare este făcută de cel care ţipă „Hoţul!ˮ…

Ceea ce aceste persoane nu cunosc, este că orice dezbatere implică două tabere, doar în regimurile totalitare avem o unică tabără. Referendumul pare a împărţi apele – foarte bine, avem români, cca 80%, care susţin familia tradiţională, avem alţi 15% care au anumite reţineri şi pe partea cealaltă avem unii care vor să boicoteze orice discuţie.

16. Eu nu pot să merg la un referendum organizat de PSD. Vor folosi acest referendum pentru a fura, cabine de vot, pierdere, tuşiere, saci… etc.

Alegerile europarlamentare din 2019 au fost organizate de PSD, va mai organiza alegerile prezidenţiale, parlamentare etc. Asta înseamnă să nu mai mergi deloc la vot; povestea aceasta pare a promova la infinit PSD-ul, felicitări, vei rămâne cu „M8ie PSD”. Încet, încet se face apologia totalitarismului.

17. Biserica nu face politică, cum de s-a implicat biserica în acesta poveste electorală?

Biserica nu face politică în sensul că nu vine patriarhul să candideze pe listele PNL sau PSD, dar asta nu înseamnă că Biserica este exclusă din treburile „cetăţii”. Preoţii au dreptul la o opinie, iar această iniţiativă nu este una politică. Iniţiativa de modificare a Constituţiei nu a venit nici din partea unui partid, nici din partea unui om politic, ci este în mare o iniţiativă a cultelor. Dreptul de a alege este un drept fundamental, o astfel de discuție nici nu este cazul să fie purtată.

18. Statul nu are voie să îţi spună pe cine să iubeşti şi pe cine nu. Ce urmează?

Şi nu face asta, cei care se iubesc vor continua să o facă şi să îşi exprime dragostea după cum consideră fiecare. Certificatul de căsătorie nu este un „certificat de îndrăgostit”. Statul recunoaşte instituţia căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie deoarece această instituţie unde copilul are o mamă şi un tată este cel mai potrivit mediu unde se pot naşte, creşte şi dezvolta viitori membri ai societăţii. Statul nu a stabilit căsătoria pentru a da voie la iubire unora, şi altora nu. De altfel, progresiştii consideră retrogradă instituţia căsătoriei şi cer desfiinţarea ei. Prin urmare, este lipsit de sens ca în timp ce ceri desfiinţarea căsătoriei bărbat-femeie, să ceri instituţionalizarea căsătoriei bărbat-bărbat sau femeie-femeie. Nu ar mai trebui explicat că instituţia căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie este anterioară statului modern, declaraţiei internaţionale a dreptului omului şi cetăţeanului sau organismelor internaţionale, toate acestea au găsit-o aici (în societate) şi au fost nevoite să o recunoască. Toate studiile sociologice au demonstrat că acest model este cel mai propice dezvoltării normale a unui copil.

19. În codul civil deja este precizat că termenul „soţi” din Constituţie se defineşte ca bărbat şi femeie.

Asta s-a petrecut în circa jumătate din statele europene unde treptat-treptat prin politica paşilor mărunţi s-a ajuns mai întâi la parteneriate civile, la căsătorii, mai apoi la adopţii, educaţie de gen şi în final la încriminarea conservatorilor care gândesc diferit. De altfel, nu am găsit în întreaga Uniunea Europeană un singur caz în care organizaţiile LGTBQ2 să fi obţinut drepturi civile şi să se oprească acolo.

Codul civil poate fi schimbat printr-o lege, chiar printr-o ordonanţă de urgență. Când vor începe presiunile internaţionale, pot să iasă şi un milion de cetățeni în stradă, nimic nu se va mai modifica. De fapt, în Franţa au ieşit peste 1.000.000. de francezi împotriva unor iniţiative LGTBQ2, iar în Franţa acum cuvintele „mamaˮ şi „tataˮ au fost înlăturate din uzul juridic. Dacă te întrebi care este legătura între Franţa şi situaţia de la noi, răspunsul este simplu, „discriminarea”, astfel că după ce LGTBQ2 obţin toate drepturile, decurge aproape firesc înlăturarea unor sintagme „discriminatorii”, considerate „retrograde” ca „mamaˮ şi „tataˮ. Un fel de New Brave World devenit realitate.

20. Homosexualii de la noi nu cer căsătorie. Nu dau buzna/ nu iau cu asalt agenţiile de stare civilă.

Nu dau buzna pentru că aplică o politică discretă a paşilor mărunţi şi a lobyy-ului tăcut în spatele uşilor închise. Dar atunci când acest subiect a fost pus în discuţie, reprezentanţi ai LGTB-ului de la noi au fost extrem de corecţi. La primul marș din 2006 aceştia au afirmat clar şi fără echivoc că asta urmăresc. Anul trecut, la finalul procesului lui Coman şi Hamilton vs România, un român şi un american căsătoriţi în Belgia, Curtea Constituțională a României (CCR) decidea în data de 18 iulie 2018, într-o excepție ridicată de cei doi, că este constituțională acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene. Acesta a fost momentul în care comunitatea LGTBQ2 din România şi-a reafirmat dorinţa de a obţine şi alte drepturi, astfel că printr-un comunicat public ACCEPT s-au anunțat următoarele:

„Salută decizia CCR, care face un prim pas important în a asigura egalitatea în drepturi și demnitate pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT), și pentru familiile lor”. Subliniem: „un prim pas important”. Într-un interviu la Pro TV, „soţii” Hamilton declarau: „O reședință pentru noi în România. Asta e întrebarea la care vă răspunde Curtea Europeană. În fața Curții Constituționale noi am dori mai mult de atât, și anume recunoașterea că suntem o familie și implicit recunoașterea altor drepturi: patrimoniale, dacă venim în România va trebui să locuim undeva, să avem contracte, să ne împrumutăm de bani”. Subliniem: „recunoașterea că suntem o familie”.

Iustina Ionescu, avocată și membră ACCEPT, și-a arătat si ea dezamăgirea față de decizia CCR, spunând că „nu obligă la recunoaşterea tuturor căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în afara ţării, nici la recunoaşterea tuturor drepturilor ca familie pentru cetăţenii căsătoriţi recunoscuţi în vederea şederii”. Subliniem: „recunoaşterea tuturor drepturilor ca familie”.


Citiți partea a treia a articolului

Citiți și:

Tacticile insidioase ale mişcării homosexuale

Iată cum este desființată propaganda LGBT

 
 
 

yogaesoteric
6 iunie 2019
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More