Trecutul bolşevic al PSD (X)

Citiţi partea precedentă a articolului

Prima parte a anilor 2010 (continuare)
Adrian Severin – ajunge şi el pentru o scurtă perioadă în închisoare

Din septembrie 2005, Adrian Severin a activat ca euro-observator român în Parlamentul European. Din 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană a fost numit europarlamentar. Dar nu i-a mers prea bine. A fost demascat că în perioada decembrie 2010 – martie 2011 a acceptat oferta-momeală a doi jurnalişti de la publicația britanică The Sunday Times. Cei doi efectuau o investigație sub acoperire şi i-au oferit lui Adrian Severin 100.000 euro în schimbul unui angajament. În primul rând, urma să depună câteva amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European. În al doilea rând, Severin ar fi urmat să voteze împotriva altor amendamente ce nu corespundeau intereselor societății comerciale pe care jurnaliştii pretindeau că o susțin. Marele profesor de drept şi europarlamentar Adrian Severin a căzut în plasă în modul cel mai penibil, fiind prezentate probe video mai mult decât concludente ale trocului. În felul acesta a făcut de ruşine şi România, țara pe care o reprezenta. Severin a fost condamnat în țară la 4 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită şi a fost suspendat din funcția de vicepreşedinte al PSD. După câteva zile de la declanşarea scandalului a fost somat să demisioneze şi din partid.

 
Adrian Severin

Cu toate acestea, câteva luni după ce a fost prins cu mita, pe data de 25 noiembrie 2011, Adrian Severin a stârnit stupoare când a susținut la Bucureşti o prelegere foarte caustică împotriva corupției. Apărea pe la televiziuni şi continua să susțină țanțoş că e nevinovat în contextul în care dovezile luării sale de mită erau larg accesibile şi DNA începuse deja urmărirea penală împotriva sa. Cam asta e mentalitatea şi atitudinea celor care au minciuna şi tupeul în sânge!

În noiembrie 2016, Adrian Severin a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracțiunilor de luare de mită şi trafic de influență. Dar a ieşit repede, pe 28 februarie 2018 (după un an şi două luni), fiind eliberat condiționat. Continuă şi acum să dea lecții de moralitate în spațiul public.

Sunt interesante şi declarațiile publice despre relația lui Adrian Severin cu serviciile secrete. În 2014 a fost livrată în mass-media informația că Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea. În acest context fostul ministru al apărării, Victor Babiuc, relata într-o emisiune televizată că „toți cei care eram în micul consiliu care conducea PD, alături de Petre Roman, toți l-am acoperit pe Traian Băsescu”. Babiuc a explicat că şi Adrian Severin făcea parte din conducere, dar la indicația serviciilor secrete a demisionat din PD „pentru că nu ar fi fost confirmat”. Babiuc a făcut referire şi la o listă cu ofițerii acoperiți din presă pe care Severin ar fi avut-o. De fapt, Adrian Severin mai vorbise el însuşi despre acea listă încă din anul 1997, ceea ce provocase un scandal uriaş în presă. Situația s-a inflamat atât de mult încât a condus în final la demisia lui din funcția de ministru de externe.

Întrucât afirmațiile sale au continuat să producă reverberații, în anul 2006 Severin a căutat să închidă subiectul printr-un fel de clarificare. Într-un editorial din 2006, el scria că preşedintele Emil Constantinescu ar fi încercat în mandatul său să „abordeze frontal această problemă” (a serviciilor secrete). Dar că „Nu a făcut-o nu atât pentru că nu a dorit-o, ci pentru că nu a fost lăsat să o facă de o coaliţie de forţe oculte. Ulterior, el s-a declarat învins de serviciile de securitate”. Severin ştia mai multe, dar a încheiat busc şi enigmatic doar cu precizarea lapidară că: „Înfrângerea a avut loc luni, 22 decembrie 1997, spre miezul nopții”.
Ei bine, dacă ne gândim că Emil Constantinescu a fost preşedinte din anul 1996 până în anul 2000, atunci avem confirmarea clară cu privire la cine a condus de fapt România în perioada 1997-2000.

Sfârşitul anilor 2010 – A trecut bolşevismul şi a venit globalismul

După un secol de cominternism şi internaționalism şi după ce a fost 70 de ani la conducere cu mici întreruperi, trupa cominternistă a pierdut puterea în România, în favoarea altora. Jocurile se schimbă la nivel internațional. Vremea bolşevismului, coordonat de la Moscova, a trecut. Păpuşarii mondiali acționează acum prin intermediul Globalismului şi „progresismului” pentru a subjuga națiunile şi pentru a-şi continua agenda instituirii unei „Noi Ordini Mondiale”. De 30 de ani lumina a început să răsară din Vest, de la Bruxelles şi mai ales de la Washington ori din Israel. Marionetele din România ale noilor stăpâni sunt exponenții „societății deschise” soroşiste de la PNL, USR şi altele asemenea.

Reduşi la un statut inferior, expirat, ultimii reprezentanți majori ai Trupei Cominterniste (Victor Ponta, Adrian Năstase şi Adrian Severin) caută să se adapteze îmbrățişând şi propagând teze patriotice, naționale şi naționaliste, ca mijloc de a câştiga simpatia publică. Să constatăm împreună câteva exemple.

Adrian Năstase reiterează sistematic ideea că „PSD are nevoie de un mesaj mai puternic de natură naționalistă”. Şi că „Este nevoie de un mesaj care să ţină seama şi de evoluţiile din Europa, de ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie, de repoziționarea ţărilor din grupul de la Vişegrad față de Bruxelles. E nevoie de un mesaj mai puternic de natură naţionalistă legat de suveranitatea României, un mesaj de demnitate”. Foarte mobilizator, nu-i aşa? Mai ales dacă ne gândim că asta ne-o spune cel care a dat pe mai nimic austriecilor de la OMV o mare parte din petrolul României. Nicio problemă, noile fantoşe care maimuțăresc guvernarea procedează exact la fel. Concesionarea noilor zăcăminte de gaze naturale care au fost în ultimii ani descoperite în Marea Neagră, de o valoare şi mărime uriaşă (peste 200 de miliarde de metri cubi), reprezintă un jaf colosal din avuția statului român (detalii aici).

La rândul său, Victor Ponta marşează pe aceeaşi orientare cu noul său partid, PRO România. În septembrie 2016, Ponta devenise mare patriot la televiziunea Antena3: „E nevoie în acest moment – şi nu există în România – de un partid naționalist. Există un electorat care se simte reprezentat nu de PSD, nu de PNL, nici măcar de ALDE, ci de un partid naționalist care să nu fie extremist”.
Desigur, am văzut foarte bine cum a înțeles Victor Ponta să aplice „naționalismul” atunci când a trimis jandarmii la Pungeşti să îi cotonogească pe țăranii care îşi apărau pământurile de fracturarea hidraulică jinduită de Chevron. Sau când a acordat corporațiilor multinaționale toate favorurile posibile, călcând în picioare interesele şi drepturile statului român.

 
Victor Ponta

Tot la fel, Adrian Severin, alt mare „patriot” din vechea gaşcă bolşevistă, explica savant nu demult că România „trebuie să construiască un sistem de alianţe multivectorial cu geometrie variabilă (…) Dacă (România) alege supunerea, adică alinierea servilă la comenzile altora, tot ce mai poate face este să încerce a-şi procura stăpânul care i se pare cel mai convenabil, înainte că stăpânii potenţiali să se înţeleagă între ei; cu menţiunea că adesea, pentru a-şi salva liniştea, stăpânii fac tranzacţii prin care îşi transferă unii altora teritorii, cu tot cu sufletele care le locuiesc”.

Desigur, ştim cât de versat este Adrian Severin cu „tranzacțiile” de teritorii pe care le fac „stăpânii”, deoarece chiar el a fost sluga care a pus umărul ca România să fie deposedată de teritorii. Reamintim că pe când era ministru de Externe, în 1997, Severin a contribuit decisiv la semnarea unui tratat cu Ucraina prin care România a renunțat oficial la orice pretenții privind nordul Bucovinei, Herța, sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor. Respectivele teritorii fuseseră luate cu japca de bolşevici pe vremea Uniunii Sovietice, iar Adrian Severin şi Emil Constantinescu au decis (fără vreo consultare a românilor) să rămână aşa.

Ați văzut unde ni se ascundeau „patrioții”? Ei sunt cei care împreună sau succesiv, cu tații sau cu bunicii lor, cu familiile, cu rudele, cu prietenii şi cu coteriile lor au jefuit, violat şi sodomizat România vreme de 70 de ani. Tot ei vin acum şi ne spun cum ar fi necesar să fie orientată țara şi caută să ne convingă evocând prețioasa lor experiență şi „bunele” intenții pe care le-ar avea…

Partea mai tristă este că suntem o țară sub ocupație şi ironia este că mulți români nici măcar nu îşi dau seama de asta. Pentru că noua ocupație occidentală este mult mai vicleană decât cea bolşevică. Nu numai că noii „stăpâni” ne-au furat toate resursele, dar ne-au confiscat identitatea de neam. Ei nu mai acționează preponderent prin forță, prin constrângere exterioară, ci ne-au subminat însăşi conştiințele. Ne-au confiscat trecutul (istoria) şi viitorul (posibilitățile). Ne-au înstrăinat – la propriu şi la figurat – tinerele generații.

Tocmai de aceea subzistența ca popor înseamnă să ştim şi să nu uităm cine suntem. Cu cât suntem mai mulți cei care ne cunoaştem istoria şi simțim că ne bate în piept o inimă de român, cu atât mai există speranță. Din fericire mai există oameni care țin cu curaj aprinsă flacăra conştiinței naționale. Unul dintre ei este chiar în PSD şi se numeşte Liviu Pleşoianu. Ar putea fi acesta un semn că în PSD mai există – paradoxal – o redută naționalistă în fața tăvălugului neo-liberalismului globalist? Este greu de spus dacă Pleşoianu este sau nu o voce singulară, dar mesajul lui, cu care încheiem această serie de articole, merită luat în seamă:

„România are un Destin măreț, iar stăpânii din umbră ştiu bine asta. O ştiu mai bine chiar decât poporul român, care încă îşi doarme propria menire şi pe care chiar ei îl țin în adormire! România, pentru a se salva, trebuie să-şi propună salvarea fibrei omeneşti. România, pentru a conta, trebuie să înceapă să-şi accepte şi să-şi construiască Rostul unei națiuni-punte între Est şi Vest. Nu ne va folosi la nimic dacă vom continua să ne mişcăm haotic în actualul accelerator dement de particule beligerante. Dacă începe un război între Est şi Vest, suntem oricum pierduți, cu toții! Nu ne va apăra niciun scut! Singura şansă este aceea de a deveni noi înşine deschizători de drumuri. Avem toate datele geografice, dar mai ales spirituale în acest sens. Am putea miza în continuare pe bocancul strivitor, dar «salvator» sau ne-am putea tăia, prin ceața lumii, noua perspectivă a unui popor care îi propune lumii celei mari altceva: o lume în care ființa omenească, în profunzimea sa, este reaşezată în centrul lumii oamenilor. Aceasta este chintesența încercării, a străduinței mele din aceşti ani: să le ofer românilor alternativa reaşezării în propriul Destin. Nu e uşor, nu e greu, e pur şi simplu singura cale care nu duce către neant şi aneantizare.”

Citiți şi:

3 mai 1997: 21 de ani de la una dintre cele mai mari trădări din istoria României: Tratatul cu Ucraina

Să se îngrozească şi europenii de ororile din România

Ion Cristoiu: «De ce a fost scos din jocul prezidențialelor cel mai interesant candidat: Liviu Pleşoianu»

 

yogaesoteric
15 ianuarie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More