Vigilant Citizen: O privire în profunzime asupra mesajelor și simbolismului din sezonul 2 al serialului Squid Game
Cel de-al doilea sezon al serialului Squid Game a vizat captivarea tinerilor telespectatori pentru a-i expune la violență, la simbolism și, încă și mai important, la anumite mesaje cu o încărcătură puternică. Mesajul principal: conformează-te elitei sau plătește prețul. Iată o privire aprofundată asupra serialului Squid Game 2.
Avertisment: urmează spoilere distopice!
În primul sezon al serialului Squid Game, sute de oameni săraci sunt recrutați de o organizație dubioasă pentru a participa la jocuri pentru copii. Recompensa: câștigătorii primesc o mulțime de bani. Capcana: cei învinși sunt uciși în mod violent.
Așa cum am explicat în articolul meu despre primul sezon, în spatele jocurilor întortocheate și al violenței șocante din serial se ascund mesaje despre societate. Deși unii critici din mass-media au susținut că serialul ar fi unul „anticapitalist”, de fapt este mult mai mult decât atât.
În episoadele finale ale sezonului, telespectatorii descoperă că jocurile au fost create pentru a distra oameni bogați și totodată perverși. Și, printr-un simbolism subtil, dar inconfundabil, Squid Game i-a indicat pe omologii din viața reală ai acestor oaspeți de elită.
În această scenă, cei trei finaliști ai jocului sunt invitați să ia masa într-un cadru plin de simbolism masonic (mai multe detalii despre aceasta mai târziu).
Logo-ul serialului îi sintetizează mesajul. Dreptunghiul reprezintă masele. Cercul din partea de jos îi reprezintă pe cei care sunt săraci și foarte îndatorați. Triunghiul reprezintă elita care conduce masele. Cercul de sus reprezintă elita ocultă atotputernică care controlează lumea. Squid Game este despre cei de sus care se joacă cu cei de jos.
Pe scurt, primul sezon a fost despre elita ocultă care controlează masele prin tactici manipulative. Oamenii de jos sunt prezentați ca fiind asemenea unor vite care pot fi sacrificate ritualic pentru plăcerea celor care îi conduc.
În ciuda acestor mesaje întunecate, Squid Game a devenit cel mai popular serial de pe Netflix. Un motiv semnificativ pentru acest succes este marketingul destinat intenționat copiilor și fluxul constant de conținut viral pe platforme precum TikTok. Prin metode viclene, realizatorii lui Squid Game au atras copii și adolescenți pentru a-i expune apoi la violență extremă, la dezumanizare intensă și, încă și mai trist, la imaginea unui sistem distopic în care neconformarea la regulile elitei conduce la moarte.
Ținta sunt copiii
În articolul meu despre primul sezon, am subliniat, de asemenea, că Squid Game s-a adresat copiilor în numeroase moduri. După ce a ademenit acești ochi tineri, serialul i-a expus la violență extremă și la mesaje toxice, demoralizante.
Al doilea sezon se face vinovat de aceleași tactici.
Netflix promovează și un joc pentru dispozitive mobile bazat pe Squid Game. Acesta este în mod clar făcut pentru a atrage copiii și a-i incita să urmărească serialul.
Unele scene (oarecum inutile) par făcute special pentru a atrage și menține atenția copiilor prin culori, costume și muzică.
Soldații arată ca butoanele de la Playstation. Combinat cu numele Squid Game, totul este pregătit pentru a atrage atenția tinerilor jucători.
Majoritatea scenelor au loc în decoruri colorate, care amintesc de locurile de joacă ale copiilor. Captura de ecran de mai sus apare la începutul fiecărui episod, deoarece integrează logo-ul Netflix. Este modul lor de a spune: „Da, facem parte din acest labirint al îndoctrinării”.
Unii ar putea spune că nu există nimic nou în ceea ce privește vizionarea de conținut violent de către copii. Cu toate acestea, violența din Squid Game este extrem de insidioasă. Nu urmărim un erou care îi împușcă pe răufăcători pentru a-și salva fiica; urmărim oameni neînarmați, lipsiți de apărare, nevinovați, care sunt executați de soldați fără chip, pentru faptul că nu s-au conformat. Cu alte cuvinte, violența este opresivă, sistematică și distopică.
„Acțiunea” serialului implică în principal soldați ai elitei care împușcă oameni săraci pentru că au pierdut un joc infantilizant.
În timp ce aceste scene au fost percepute ca fiind șocante și profund tulburătoare în primul sezon, în al doilea ele sunt pe deplin așteptate. Și aici al doilea sezon capătă o întorsătură perversă: publicul chiar așteaptă cu nerăbdare scenele în care se trage cu arma pentru că sunt „partea distractivă”. Atunci când împușcăturile nu au loc, concurenții stau și se plâng că datorează milioane de woni coreeni. Pentru tineri, aceasta este partea plictisitoare.
Și sezonul al doilea din Squid Game începe și se termină cu sinucideri.
În primul episod al sezonului, recrutorul jocului se sinucide în fața protagonistului, Seong Gi-hun.
În ultimul episod al sezonului, unul dintre concurenți se sinucide pentru că rebeliunea a eșuat.
Așa că al doilea sezon a început și s-a încheiat cu sinucideri similare: cu o împușcătură sub bărbie. În timp ce prima sinucidere a fost rezultatul faptului că eroul s-a ridicat împotriva elitei, cea de-a doua a avut un mesaj demoralizant: dacă te revolți împotriva elitei, vei eșua.
Lecția: este mai bine să taci și să te conformezi. Și, pentru a face față acestui mediu violent și opresiv, să iei pastile este o opțiune viabilă.
Droguri pentru a face față
Un jucător – un rapper pe nume Thanos – consumă în mod regulat pastile ascunse în pandantivul său în formă de cruce. Realizatorii emisiunii par să fi făcut un efort conștient pentru ca pastilele să fie atractive pentru tineri, făcându-le colorate și asemănătoare bomboanelor.
Majoritatea concurenților sunt îngroziți și traumatizați pentru că sunt puși să joace jocuri care se termină întotdeauna într-o baie de sânge.
„Hai să ne învârtim în cercuri și să dansăm”
Într-unul dintre jocuri, jucătorii sunt obligați să stea pe o platformă care se învârte, în timp ce se uită la sângele celor care au pierdut în runda precedentă. Fapt bizar: înfiorătorul cântec pentru copii Round and Round (De jur împrejur), care răsună în timp ce platforma se învârte, a devenit un hit viral – o altă modalitate de a atrage tinerii la acest serial.
Când platforma nu se mai rotește, este anunțat un număr. Jucătorii este necesar să alcătuiască un grup format exact din acel număr și să fugă în interiorul uneia dintre camere. Cei care nu reușesc sunt masacrați de soldați.
Destul de curând, jucătorii sunt dispuși să se trădeze unii pe alții și să se înfrunte reciproc pentru a se salva.
Acest joc ilustrează o modalitate prin care elita controlează masele. Oamenii sunt făcuți să se învârtă în jurul societății până când elita generează o „criză”, provocând o lipsă de resurse (reprezentată de numărul limitat de camere în care jucătorii aleargă). Unitatea este pierdută în acest moment, iar oamenii redevin animale. Apoi, elita se angajează în activitatea sa preferată: prin haos la ordine.
Dar în tot acest context terifiant, Thanos se distrează. De ce? Pentru că s-a drogat cu pastile.
Thanos și prietenul său sunt calmi și relaxați pentru că sunt amorțiți de pastile.
În Squid Game, acest drog misterios pare să nu prezinte niciun dezavantaj. Îi permite lui Thanos să fie în starea de spirit perfectă pentru a reuși în jocuri: el este concentrat, relaxat, detașat și suficient de sociopat pentru a acționa și a câștiga.
Acesta este un alt aspect care poate fi transpus în viața reală. Oamenii sunt încurajați să consume pastile (de exemplu, Xanax, Adderall, opiacee etc.) pentru a face față și a avea performanțe în societate, așa cum Thanos consumă pastile pentru a naviga prin realitățile dure și absurde ale jocurilor. Prin Thanos, Squid Game transmite încă un mesaj toxic tinerilor telespectatori: „drogurile sintetice sunt grozave – ele te ajută să fii un învingător”. Sunt sigur că firmele farmaceutice au aprobat acest mesaj.
Dar al doilea sezon Squid Game mai introduce o agendă, prin intermediul unui alt personaj.
Agenda Transgender
Al doilea sezon dedică mult timp personajului transsexual Hyun-Ju.
Deoarece Squid Game este cel mai vizionat serial din istorie, ar fi bine să credeți că elita l-a folosit pentru a-și promova agenda obsesivă de estompare a genurilor. Pentru a face aceasta, realizatorii serialului l-au distribuit pe Park Sung-hoon – un actor non-transsexual – pentru a juca rolul unui personaj transsexual.
Unii activiști LGBT au criticat alegerea unui actor „cis-gender” și au cerut ca un adevărat transgender să joace rolul. Cu toate acestea, regizorul serialului a răspuns că nu există actori transgender în Coreea de Sud, care este conservatoare din punct de vedere social.
Aceasta confirmă faptul că adăugarea unui personaj transsexual în serial nu a fost făcută pentru a „reflecta societatea”. Acesta a fost adăugat în mod forțat și artificial în scopuri de îndoctrinare. Într-un interviu, regizorul chiar a declarat:
„Și astfel, prin crearea unui personaj precum Hyun-ju, prin alegerile, acțiunile și modul în care se comportă ea în joc, sper că ar putea crește gradul de conștientizare a acestor probleme cu care ne confruntăm astăzi.”
Regizorul și-a dorit cu adevărat foarte mult ca publicul spectator să iubească acest personaj. Așa că a făcut-o pe Hyun-ju perfectă din toate punctele de vedere – până într-atât încât devine iritantă. Hyun-ju este în același timp inteligentă, dulce, curajoasă, grijulie, eroică, atentă și un lider înnăscut.
„Aceasta este un pistol-mitralieră MP5”
Oh, și Hyun-ju este, de asemenea, un fost sergent în Forțele Speciale care îi antrenează pe ceilalți jucători să folosească o mitralieră. Desigur.
Pe lângă faptul că este un super-erou foarte cool, fără defecte și cu toate calitățile imaginabile, personajul lui Hyun-ju este folosit pentru a învăța lumea despre agenda transgender și, mai important, pentru a o învăța să nu o critice vreodată.
Într-o scenă, o femeie în vârstă își întreabă fiul:
„– Yong-sik, acela este un bărbat sau o femeie?
– Oamenii pot face asta acum. Cineva este inițial bărbat, dar se preschimbă în femeie după un timp.
– Nu înțeleg de ce un bărbat ar vrea asta.
– Șșș. Liniște.
– E ori una, ori alta, așa este de la natură.
– Nu poți spune asta, mamă. Liniște.”
Nu poți spune asta. Șșș. Liniște. Tinerii privitori ai serialului sunt astfel temeinic instruiți.
Într-o altă scenă, o femeie în vârstă consolează o fată însărcinată în toaleta femeilor. Apoi, o vedem pe Hyun-ju pândind în fundal.
Nu există niciun motiv pentru care Hyun-ju să apară în scena respectivă. Este vorba despre a face să pară normală prezența unui bărbat biologic în toaleta femeilor – o obsesie a elitei.
Pentru a se asigura că înțelegem cu toții că acest serial este despre elita ocultă, simbolismul acesteia este presărat peste tot.
Semnătura Elitei Oculte
Folosind un simbolism vizual izbitor asociat cu societățile secrete, Squid Game clarifică un aspect: cei din spatele competiției dezgustătoare nu sunt doar niște „oameni bogați” oarecare; ei sunt elitiști cu o viziune ocultă.
La începutul sezonului, Seong Gi-hun își găsește drumul înapoi în limuzina care transportă concurenții jocului. Acolo, el discută cu șeful concursului prin intermediul unui difuzor în formă de pușculiță.
Pușculița în formă de purceluș este așezată pe un model de tablă de șah. După cum am văzut și mai sus, acest detaliu nu este întâmplător.
În lojile masonice, podeaua în formă de tablă de șah este suprafața pe care au loc ritualuri care vizează schimbări. În Squid Game, morțile concurenților sunt privite ca niște sacrificii rituale.
Modelul de tablă de șah reprezintă vizual un concept esențial în ocultism: dualitatea. Modelul alb-negru reprezintă opoziția dintre lumină și întuneric, între masculin și feminin, între bine și rău. Prin unirea forțelor contrastante are loc „magia”.
Elitei îi place să creadă că poate să își echilibreze acțiunile bolnave și malefice cu fapte bune. Acesta este motivul pentru care masacrele din joc sunt justificate prin faptul că ajută oamenii să iasă din sărăcie.
Pereții „lagărului de internare” al concurenților sunt extrem de simbolici.
Majoritatea dialogurilor din acest sezon au loc într-o cameră decorată cu modelul dualist esențial. În partea de jos a peretelui sunt cruci – un simbol recurent în serial. În partea de sus sunt cruci inversate – simbolul principal al satanismului – ceea ce accentuează tema dualistă. Reprezintă acest perete elita satanică care conduce masele?
Thanos își ascunde pastilele într-un pandantiv în formă de cruce. Crucea este decorată cu un șarpe (asociat cu Satana), ceea ce ne readuce la conceptul foarte important de dualitate.
La fel ca în primul sezon, trupurile concurenților care au pierdut sunt așezate în sicrie înfiorătoare decorate cu funde roz. Sacrificiile sunt un dar pentru elită.
La fel ca masele din lumea reală, concurenții sunt înconjurați – fără să-și dea seama – de simbolismul celor care îi controlează. Și, la fel ca în viața reală, elita manipulează masele prin numeroase metode.
Iluzia democrației
Al doilea sezon dedică mult timp votului concurenților. Este dificil să nu vezi paralela cu viața reală.
După fiecare joc, jucătorii pot vota dacă să rămână și să facă mai mulți bani sau să se oprească și să plece acasă.
La fel ca în viața reală, procesul de votare servește mai multor scopuri. În primul rând, asigură faptul că cei care participă la jocuri o fac din propria lor voință – un concept fundamental în rândul elitei oculte (în special pentru a evita răsplata karma-ică). Există și un motiv mai practic: pentru a provoca dezbinare.
Jucătorii sunt împărțiți fizic în funcție de „credințele” lor, cu diferite ocazii.
În loc să se unească și să îi doboare pe cei care îi masacrează, jucătorii sunt împărțiți în funcție de „ideologia” lor și asmuțiți unul împotriva celuilalt. Putem vedea cu ușurință o paralelă cu viața reală, unde masele sunt profund divizate în funcție de afilierea lor politică (de exemplu, liberali vs. conservatori).
După vot, jucătorii poartă o insignă „O” dacă au votat să rămână sau o insignă „X” dacă au votat să plece. Din acel moment, ei sunt definiți prin această alegere.
În captura de ecran de mai sus, jucătorul 456 (protagonistul, Seong Gi-hun) se află alături de jucătorul 001. La fel ca în primul sezon, jucătorul 001 este de fapt Omul din Față al jocului, pozând drept un concurent cu o participare regulată. Cu alte cuvinte, el lucrează pentru elită.
Din anumite motive, deși a participat la jocurile anterioare, Seong Gi-hun are încredere în el și este influențat de comentariile sale. Cu toate acestea, jucătorul 001 are un singur scop: să creeze maximum de haos.
La un moment dat, jucătorul 001 are votul decisiv. Dacă votează „O”, jocurile continuă. Dacă votează „X”, este egalitate și un alt vot urmează să aibă loc a doua zi. El votează pentru egalitate. De ce? Pentru că știe că, în timpul acelei nopți, taberele adverse vor încerca să se omoare reciproc pentru a câștiga votul.
În timpul acelei seri, organizatorii au inclus în mod strategic o furculiță în tacâmurile de la cina jucătorilor (deși nu era necesară). Ei le-au oferit astfel un mijloc de a se ataca reciproc.
Aproape imediat după aceea, jucătorii din taberele adverse se înjunghie reciproc cu furculițele.
În timp ce haosul se dezlănțuie în baie, soldații stau fără să intervină. Elitei îi place să vadă masele divizate din cauza convingerilor lor politice.
La un moment dat, Seong Gi-hun convinge unii jucători să nu se mai confrunte cu alți jucători și să-i atace direct pe organizatorii jocurilor. Cu toate acestea, planul său presupune ca unii jucători să moară în acest proces. Auzind planul lui Seong Gi-hun, jucătorul 001 (care face parte din elită) spune:
„– Deci tu spui «sacrifică câțiva pentru binele celorlalți».
– Va merita sacrificiul dacă asta înseamnă că putem pune capăt jocurilor pentru totdeauna.”
Jucătorul 001 pare mulțumit de acest răspuns, deoarece totul se bazează pe sacrificarea oamenilor.
În ultima parte a sezonului, Seong Gi-hun conduce o revoltă sortită eșecului, deoarece a fost infiltrată de elită încă de la început.
După ce participă la revoltă, jucătorul 001 îl atrage pe Seong Gi-hun într-o capcană, care îl determină să se predea.
Jucătorul 001 își schimbă apoi costumul de jucător cu cel de Omul din Față și reapare în fața lui Seong Gi-hun.
„Te-ai distrat făcând pe eroul?”
În primul episod, Omul din Față îl întreabă pe Seong Gi-hun dacă vrea să fie erou. În ultimul episod, îl ridiculizează pentru că vrea să fie erou.
Morala poveștii Squid Game: nu încerca să te ridici împotriva elitei. Rămâi demoralizat, ia-ți pastilele și continuă să te uiți la Netflix.
În concluzie
Deși Squid Game este o producție sud-coreeană, mesajul său vine din partea elitei globale și este destinat unei audiențe la nivel mondial. Cel de-al doilea sezon s-a clasat pe locul 1 în peste 92 de țări, iar cu o audiență atât de masivă, cei din spatele emisiunii au avut grijă să promoveze agende.
În primul rând, au atras publicul tânăr prin intermediul unui marketing viral insidios – deoarece acesta este cel mai susceptibil la îndoctrinare. Odată ce atenția lor este captată, acestor spectatori le este expus un sistem distopic, în care o elită dubioasă controlează toate aspectele vieții, iar nonconformismul duce la „eliminare”. Spectatorii sunt, de asemenea, învățați că a lua pastile este o bună modalitate de a face față acestui sistem și că bărbații transsexuali sunt ființe perfecte, fără defecte și care își au cu siguranță locul în băile femeilor.
Acestea fiind spuse, miezul filmului Squid Game se referă la unul dintre planurile cruciale ale elitei: Revelarea Metodei. Prin intermediul jocurilor și simbolismului spectacolului, Squid Game dezvăluie modul în care elita controlează masele: divizează oamenii, fraudează alegerile și se infiltrează în revolte.
Încă mai vreți să participați la jocuri?
Sursa: Vigilant Citizen
Citiți și:
Vigilant Citizen: O privire în profunzime asupra mesajelor întunecate și a simbolismului din lăudatul film de groază „Longlegs”, cu Nicolas Cage
Vigilant Citizen: Simbolismul mult ignorat din filmul lui Roman Polanski „The Ninth Gate” (A noua poartă)
yogaesoteric
3 februarie 2025