Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Despre mintea raţională – rolul acesteia şi modul în care ea poate fi uşor transcensă

un articol de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Mintea raţională, fiind instrumentul uman prin intermediul căruia noi putem gândi despre fiinţe, lucruri şi acţiuni, ne-a conferit o mare putere. Această putere a fost folosită de oameni în principal pentru a-şi amplifica potenţialul de supravieţuire, pentru a-şi mări plăcerea, sau satisfacţiile senzoriale şi pentru a-şi amplifica ego-ul prin controlul pe care omul l-a dobândit în mod silnic asupra mediului înconjurător.

A fi capabili să vizităm diferite oraşe şi ţări îndepărtate, a putea vedea la televizor, în propria noastră casă, imaginea primului om care a pus piciorul pe Lună, a studia ştiinţific complexităţile psihologice comportamentale ale diferitelor civilizaţii, sunt realizări ce nu pot decât să impună în acelaşi timp admiraţie şi respect faţă de manifestările minţii raţionale. Dar, totodată, privind pe de altă parte la ororile vieţii urbane, cu poluarea şi cu tensiunile sale, văzând războaie şi crime, constatând acutele perturbări ecologice, studiind statisticile despre nevroze, sinucideri, droguri, etc., care sunt ticluite cel mai adesea din umbră de societăţi satanice cum este Francmasoneria, nu se poate să nu ne întrebăm dacă mintea raţională a omului este suficientă pentru ca să ne facă să fim pe deplin fericiţi.

În perspectiva evolutivă, spirituală care este oferită de toţi marii înţelepţi ai acestei planete, mintea raţională trebuie să fie transcensă, iar eforturile şi energiile noastre trebuie să fie îndreptate cu o extremă tenacitate într-o cu totul altă direcţie, aceea a Sinelui Nemuritor Esenţă din noi (ATMAN), dacă vrem să evităm entropia finală şi nebunia la care ne poate duce o conştiinţă exclusiv raţională.

Marele fizician A. EINSTEIN a lansat mai demult următorul apel către umanitate: “Este esenţial să apară şi să se dezvolte la oameni un nou mod de gândire, dacă umanitatea vrea să supravieţuiască şi să se îndrepte către nivele superioare de conştiinţă”.

Atunci când noi ajungem să percepem toate limitările unui anumit instrument, nu este neapărat necesar să renunţăm total la acel instrument. Într-o asemenea situaţie, vom studia în primul rând dacă nu cumva există totuşi o modalitate de a folosi chiar acest instrument foarte puternic, astfel încât să-l putem transforma într-un instrument superior din punct de vedere calitativ. Revenind la contextul spiritual de la care am pornit, ne putem pune întrebarea dacă putem folosi chiar mintea noastră raţională în scopul de a ajunge în final chiar să o transcendem. Acest demers paradoxal, în aparenţă, în care mintea este de fapt chiar folosită pentru transcenderea minţii este bine cunoscut în tradiţia spirituală orientală sub numele de JNANA YOGA sau Calea Cunoaşterii Discriminatorii Intuitive, cale spirituală prin intermediul căreia se obţine o puritate metafizică inefabilă, pornind de la unele operaţii mentale elementare cum ar fi raţionamentul şi discriminarea.

La fel ca şi în cazul folosirii superioare, înţelepte, a energiilor sexuale, în procedeele tantrice, folosirea minţii raţionale ne conferă de asemeni posibilitatea de a opera cu energii tainice colosale şi cu unele puteri nebănuite, ce conduc către starea de libertate spirituală pe cel înţelept, ori către o şi mai mare înlănţuire pe cel ignorant. Dacă în cazul utilizării haotice a energiilor sexuale pericolele şi obstacolele ce ar putea apărea pentru o fiinţă umană ignorantă şi cu o voinţă slabă sunt evidente, pentru a înţelege cât mai bine riscurile pe care le implică folosirea energiei mentale este necesar să reflectăm profund asupra limitelor şi funcţiilor mentalului raţional. Mintea raţională funcţionează separând subiectul de obiect sau, cu alte cuvinte, disociind subiectul cunoscător de obiectul cunoscut. Ea operează bazându-se pe datele provenite de la simţuri şi apelând la procesele asociative pe care le îndeplineşte intelectul (BUDDHI). Mintea raţională operează prin analize succesive, folosind de asemeni tehnici de procesare sistematică a informaţiilor, iar toate acestea se bazează pe legile logicii.

Limitările sale provin din faptul că ea nu poate opera în mod adecvat cu informaţiile care ei îi apar ca fiind paradoxale sau ilogice (cum ar fi de exemplu faptul că ceva poate fi în acelaşi timp şi “A” şi “non A”, sau faptul că marginea inferioară şi marginea superioară a unei mulţimi infinite coincid). De asemeni, trebuie avut în vedere că  mintea raţională nu poate cunoaşte şi preciza acele inefabile aspecte interioare ce pot fi experimentate doar din punct de vedere subiectiv.

Este remarcabil faptul că, în mărturiile autobiografice ale unor mari gânditori ce au adus o contribuţie majoră la înţelegerea legilor şi principiilor universale, aceştia precizează că rolul intuiţiei sau al unei înţelegeri spontan inefabile misterioase a fost mai ales acela de a aduce revelaţii adânci şi mult mai profunde decât cele care au fost aduse vreodată de un proces analitic, sistematic, pe care aceşti oameni l-ar fi putut desfăşura cu mintea raţională. S-a ajuns astfel să se vorbească în mod simbolic despre o veritabilă sublimare a raţiunii în procesul Adevărului.

“Eu nu am ajuns la cunoaşterea pe care o am acum asupra legilor fundamentale ale universului folosindu-mi mintea raţională”, spunea ALBERT EINSTEIN.

Celebrul filosof  WILLIAM JAMES, atrăgea atenţia de asemeni asupra existenţei şi a altor  nivele de conştiinţă pe care fiinţa umană le-ar putea atinge, sau a altor căi inefabile de cunoaştere, ce fac ca înţelegerea reală a legilor ce guvernează universul să fie:

a) discontinuă sau permeată de hiatusuri, pentru minţile noastre raţionale;

b) ascunsă nouă datorită voalului propriului nostru ataşament faţă de mintea noastră raţională. El a prevenit, de asemenea, umanitatea cu privire la pericolul care ne paşte de a închide în mod prematur canalele de comunicare cu realitatea esenţială şi cu universurile subtile, care pot fi percepute atât din punct de vedere exterior cât şi din punct de vedere interior, închidere ce s-ar putea produce înainte de a fi încorporat aceste căi diferite, transraţionale, de cunoaştere.

Ajunşi în acest punct, dacă am înţeles, pătrunzând cu  luciditate şi detaşare toate elementele ce au fost prezentate până aici, şi dacă de asemeni realizăm adevărata semnificaţie a practicii YOGA, ce ne conferă (atunci când este practicată corect) la modul esenţial o stare de unitate – între propria noastră fiinţă, privită ca un microcosmos, şi întreaga manifestare, în care există, care este privită ca un macrocosmos – şi dacă vom înţelege, de asemeni, esenţa unui adevăr fundamental, şi anume acela că ataşamentul faţă de diferitele aspecte atât interioare cât şi exterioare ale manifestării este acela care ţine omul înlănţuit în iluzia separativităţii, vom înţelege astfel din ce în ce mai bine legile care guvernează întreaga manifestare şi atunci vom putea cuprinde treptat în sfera conştiinţei noastre lumile tainice sau cu alte cuvinte universurile subtile paralele. Printr-un asemenea studiu spiritual, ce se constituie totodată într-o veritabilă soluţie de mântuire, survin şi alte revelaţii discriminatoare, şi alte înţelegeri, acum nebănuite, ce vor duce mai departe la o transcendere a propriilor noastre dorinţe limitate, totul îndreptându-ne către o înţelegere mult mai profundă şi mai largă asupra Totului. Această viziune sintetică exprimă de fapt accesul conştient şi liber în planul cauzal, acces ce poate fi obţinut cel mai uşor prin trezirea şi dinamizarea în fiinţa noastră a lui AJNA CHAKRA. 

Ajunşi aproape de finalul acestei fascinante căutări spirituale, vom constata că ne aflăm într-un stadiu în care ştim aproape totul, suntem foarte înţelepţi, suntem de asemenea foarte puri, dar trebuie totuşi să înţelegem că mai poate exista încă o capcană, care ne-ar putea împiedica să atingem desăvârşirea supremă şi comuniunea cu DUMNEZEU. Noi încă mai dorim să cunoaştem totul, vrând în acelaşi timp să rămânem mai departe de noi înşine, cu propria noastră personalitate, “Cunoscătorul”. Aceasta este însă o imposibilitate, căci noi ştim că oricâtă cunoaştere finită am adăuga suprapunând peste cunoaşterea pe care deja o avem, ea nu ne  va duce la infinit. Pentru a realiza pasul spiritual ultim pe această cale, anulând astfel definitiv toate vămile cunoaşterii, “Cunoscătorul”, trebuie să dispară, sau mai bine zis el trebuie să transceandă orice dualism dintre “Cunoscut” şi “Cunoscător”. Numai astfel el poate pătrunde în inima vacuităţii de taină a Creatorului (DUMNEZEU), pentru a cunoaşte într-adevăr printr-o identificare totală toate lucrurile şi toate fiinţele.

În Vechiul Testament se spune, deloc întâmplător, că există un singur Dumnezeu, şi că nimic nu este mai presus de El.

Multe fiinţe umane şi chiar angelice, cu un mental foarte puternic, au căzut în această capcană, vrând să fie Dumnezeu, şi păstrându-se în acelaşi timp în crisalida propriei lor identităţi separate şi restrânse. Această cădere survine atunci când asemenea fiinţe încă mai au conştiinţa ataşată de MANIPURA CHAKRA, hrănind în permanenţă dorinţa egotică de putere. Tocmai pentru a evita această primejdie care este asociată cu Calea Cunoaşterii, JNANA YOGA, este necesară o disciplină spirituală foarte riguroasă. În budismul Zen, asocierea KOAN-urilor (exerciţii ale gândirii ce bulversează, stupefiază şi blochează mintea raţională) cu ZAZEN-ul (meditaţia clasică), este un exemplu de asemenea disciplină.

yogaesoteric.net



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga