Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Trăiesc o stare exemplară de încredere deplină în Ghidul spiritual

Duminică seara am realizat şi eu meditaţia care se făcea în tabăra care se desfăşoară acum la Costineşti (n.n. - Tabăra de amplificare şi aprofundare a relaţiei spirituale aspirant - Ghid spiritual). Tema meditaţiei m-a incitat: „Starea de încredere deplină în Ghidul spiritual”. Vizavi de subiectul meditaţiei, primul lucru care îmi vine de obicei în gând este un moment foarte frumos petrecut cu ani în urmă, când m-am dus să îi adresez lui Grieg o întrebare după curs şi în mod total surprinzător pentru mine, el m-a luat în braţe şi m-a învârtit de câteva ori. Prima mea tendinţă atunci a fost să mă crispez şi să mă retrag, dar el mi-a spus foarte serios să am încredere că o să mă ţină şi nu îmi va da drumul. Acea stare pe care am avut-o atunci şi senzaţia aceea de rotire complet liberă, plină de avânt, cutezătoare dar totuşi în deplină siguranţă, a fost până acum pentru mine un reper esenţial în ceea ce priveşte starea de încredere în Ghidul spiritual.

Mă pot abandona în orice clipă

Aşa că am fost foarte surprinsă când am început meditaţia şi am avut dintr-o dată o stare care într-un fel era complet opusă, de nemişcare şi încremenire totală. Era ca şi cum lângă mine, în faţa mea, era o stânca gigantică, solidă şi de neclintit. Ea era pur şi simplu acolo şi eram conştientă că era acolo de multă vreme; ştiam dintr-o dată fără nici un dubiu că oriunde mă duc acea „stâncă” este şi va fi mereu acolo, fie că hoinăresc în universul fizic exterior, în alte lumi paralele, că îmi explorez universul lăuntric sau tatonez lumea ideilor. Desigur că nu era vorba nicidecum de o stâncă fizică sau subtilă, ci mai degrabă de un câmp de forţă deosebit de puternic care datorită intensităţii prezenţei sale îmi apărea ca fiind concret şi tangibil. Aveam sentimentul că pot să îmi sprijin fruntea de acest „zid de energie protectoare”. Aveam sentimentul că mă pot abandona în orice clipă – în sensul de a renunţa la orice limitare şi prejudecată şi mai ales la ego – şi nu voi avea nici o clipă senzaţia că m-am pierdut, că sunt dezorientată sau derutată pentru că direcţia şi stabilitatea îmi vor fi date mereu de acea prezenţă constantă a Ghidului spiritual.
Mai mult decât atât, aveam sentimentul că această prezenţă covârşitoare este pretutindeni – adică, omniprezentă – şi prin simplul fapt că ea există pretutindeni îmi conferă şi mie libertatea de a exista pretutindeni.

Minunare şi extaz

Multe aspecte şi nuanţe ale acestei trăiri copleşitoare s-au succedat în, cred, câteva fracţiuni de secundă, iar impactul lor a fost atât de mare, încât mi-am pus spontan întrebarea – „cum este posibil aşa ceva?” Am sesizat că de fapt atunci eram pe pragul de a pătrunde fiind perfect conştientă de mecanismul care s-a declanşat, într-o stare de minunare. Cumva, lăuntric, mi-am indus o stare ca atunci când „faci ochii mari” când vezi ceva care te uimeşte. Adică am urmărit să-mi liniştesc mintea şi să contemplu cu uimire aceste mistere care îmi apăreau atunci ca fiind covârşitoare.
Starea de minunare pe care am trăit-o a fost aş spune extaziantă şi s-a extins mult timp după ce s-a terminat meditaţia. Ea a fost atât de savuroasă încât după aceea mi-o tot aminteam cu nesaţ şi era foarte uşor să intru din nou în ea şi apoi imediat într-o stare de extaz (pe care personal o resimt corelată cu o anumită abandonare a egoului).

Ghidul meu spiritual este lângă mine permanent

Am remarcat că mai ales în prima fază în care s-a declanşat starea au apărut anumite întrebări lăuntrice caracterizate de un anumit rafinament filozofic, ca să zic aşa. Adică în primul moment întrebarea care m-a izbit şi care a declanşat starea a fost oarecum rudimentară dintr-un punct de vedere intelectual: „Cum este posibil aşa ceva”? Dar după aceea pe fondul contemplării în starea de minunare a faptului că uite este posibil aşa ceva, iată această fiinţă care este Ghidul meu spiritual este lângă mine permanent şi îmi oferă continuu sprijin şi îndrumare, au început să apară anumite interogări mult mai pline de miez: „Ce fel de fiinţă este aceasta care poate să facă acest lucru pentru mine şi pentru mii de alte fiinţe în acelaşi timp?” „În ce mod acţionează această prezenţă tainică? cum mă ajută ea permanent să rămân cât mai mult timp în contact cu stările spirituale înalte şi să fiu conştientă de prezenţa lui Dumnezeu?” Gradat s-a instalat sentimentul extrem de intens că oricum nu o să ştiu şi nu o să pricep niciodată ce, cine sau cum este Ghidul meu spiritual. În loc să mă bulverseze şi să mă facă să mă retrag, această idee m-a făcut din contră să mă abandonez plină de încredere în această stare de minunare în care pur şi simplu contemplam misterul acestei fiinţe întrupate care şi-a asumat acest rol tainic şi măreţ de a ne ocroti şi ghida, lucruri a căror complexitate ne depăşeşte dar despre care de multe ori vorbim cu preţiozitate, ca şi cum am fi în deplină cunoştinţă de cauză.

Ghidul meu spiritual mă iubeşte

Aş spune că această incapacitate de a cuprinde aceste mistere m-a făcut să mă deschid deosebit de mult şi prin abandonarea egoului să trăiesc o stare exemplară de încredere deplină în Ghidul spiritual. Încrederea deplină în Ghidul spiritual mi-a apărut ca izvorând din credinţa în Dumnezeu Tatăl şi din intuirea faptului că Ghidul spiritual este fiinţa prin care Dumnezeu mă îndrumă şi mă sprijină permanent. Ca şi îngerul păzitor, care este un dar divin de mare preţ pentru fiecare dintre noi, existenţa Ghidului spiritual este un dar divin inestimabil. Încrederea în el îmi apare în urma acestei meditaţii ca fiind acceptarea şi intuirea profundă a unor anumite realităţi tainice legate de aceste mistere divine ale revelării căii spirituale de către Dumnezeu prin intermediul Ghidului spiritual. Desigur că această încredere este îndreptăţită şi confirmată prin toate interacţiunile pe care le-am avut vreodată cu el, dar categoric sursa acestei încrederi nu este în aceste evenimente exterioare.
Iar apoi când am revenit din această stare m-am întrebat glumeţ „oare de ce nu mi-am pus niciodată aceste întrebări până acum şi am contat pe susţinerea lui Grieg ca pe ceva de la sine înţeles, când în realitate este ceva atât de misterios???” Şi încă ceva. Ştiu precis că Ghidul meu spiritual mă iubeşte. Şi acest lucru mă face să mă minunez foarte, foarte tare, deşi este o constantă a vieţii mele.

yogaesoteric
martie 2008


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga