Un om care-l are pe Dumnezeu niciodată nu este singur

În lumea materială, în lumea noastră pământeană, singurătatea înseamnă iad? Da. Este un crâmpei, este o atmosferă de iad, pentru cei fără Dumnezeu, căci pentru cei care au credinţă în Dumnezeu nu există singurătate! Singurătatea este un infern, un iad pentru cei care nu-l au pe Dumnezeu. Un astfel de om n-are pe nimeni, şi chiar dacă se află în societate, dacă n-are credinţă în Dumnezeu, și dacă se află în societatea cea mai veselă, şi dacă-i în familie, oriunde ar fi, se simte singur. Un om care nu-l are pe Dumnezeu se simte părăsit, în singurătate, înspăimântat.

Dar un om care are credință în Dumnezeu, niciodată nu este singur. Singurătatea nu-l omoară ci, dimpotrivă, este fericit în singurătate. Pentru că atunci el poate să se simtă într-o atmosferă mai potrivită pentru a se raporta mai profund la Tatăl nostru Ceresc. Se poate ruga mai liniştit, poate să-şi desfăşoare gândurile, să urce cu gândurile până la Dumnezeu. Dacă nu dispune de această linişte, îl tulbură gălăgia.

De aceea toţi sfinţii au iubit singurătatea şi pustia. Nu pentru că au fugit de societate, ci pentru că acolo se întâlneau cu Dumnezeu. Îl contactau pe Dumnezeu, ca să zic aşa mai vulgar. Toţi cei din singurătate, toţi călugării din mânăstire nu se simt singuri, ci se simt mai aproape de Dumnezeu. Ei vorbesc cu Dumnezeu pentru toată lumea. Pentru cei aflați în singurătate, pentru noi, pentru cei care se simt copleşiţi de singurătatea infernală de Iad.

Niciodată – şi am mai vorbit despre acest aspect, care aparent pare greu de acceptat – niciodată un om nu este singur. Pentru un om care are convingerea şi credinţa şi certitudinea existenţei spirituale de care ne vorbeşte Hristos şi Biblia, nu există singurătate.

Oare nu se simte aici, unde ne găsim noi, că fiecare avem un martor lângă noi? Tu ai un înger lângă tine, eu poate unul sau mai mulţi îngeri. Deci singurătatea este o boală, este o nenorocire pentru care omul este responsabil. Din această cauză el suferă apoi şi trăiește această nefericită viaţă de însingurare.

Din Convorbiri în amurg, de Iustinian Chira și Bogdan Eduard

Citiți și:
Zâmbetul este și o formă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu
Fericirea lui DUMNEZEU (I)

yogaesoteric
24 octombrie 2021