Bucureşti, 10 iunie 2005: Neînceperea urmăririi penale împotriva celor vinovaţi de abuzuri în cazul MISA


Toţi cetăţenii României sunt egali. Doar procurorii sunt mai egali ca noi. Şi mai deasupra legii.

Neînceperea urmăririi penale împotriva celor vinovaţi de abuzuri în cazul MISA
consfinţeşte încălcarea legii şi a drepturilor omului în România

Bucureşti, 10 iunie 2005. Pentru cei care îşi făceau iluzii că 50 de plângeri penale vor genera măcar de formă o anchetă împotriva procurorilor care au coordonat percheziţiile abuzive şi brutale din martie 2004 (probabil vă amintiţi, au fost transmise de toate televiziunile aproape în direct), mesajul este: dormiţi liniştiţi, nu s-a schimbat nimic.

Ordonanţa doamnei procuror Sandu Elena Adriana din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 16.05.2005 ne informează că toţi procurorii menţionaţi în acele plângeri sunt băieţi buni, aşa că n-o să vedem nici o urmărire penală. „Faptele sesizate nu există”. Adică avem halucinaţii colective.

Şi deoarece procurorii sunt băieţi buni, nu s-a mai pierdut timpul cu vreo audiere, nici a victimelor, nici a procurorilor „nominalizaţi”. Când lucrurile sunt clare… de ce să pună oamenii pe drumuri…

Pentru cei cărora lucrurile nu le sunt chiar atât de clare, cităm absolut aleatoriu câteva din motivele pentru care plângerile s-au considerat neîntemeiate:

·        procesele verbale întocmite [cu ocazia percheziţiilor] au fost semnate fără obiecţiuni”. Adică de bunăvoie şi cu zâmbetul pe buze. Şi probabil tot de bunăvoie şi-au băgat oamenii capul sub bocancii jandarmilor şi şi-au pus automatele la ceafă, în timp ce procurorii scriau respectivele procese verbale.

·        ridicarea de bunuri şi refuzul de a restitui unele dintre ele nu constituie act abuziv al magistraţilor, întrucât acestea sunt necesare anchetelor în curs de derulare”. Adică şi monitoarele, şi tastaturile, şi pantofii, şi fardurile, şi lenjeria, şi aparatele foto, şi paşapoartele, şi… Eventual să vă aducem noi ce aţi uitat să luaţi atunci?

·        într-unul din cazuri la o parte din activitate a asistat şi un avocat”. Argument care te lasă fără replică. E drept că şi parlamentarii asistă „în unele cazuri” la „o parte” din şedinţele pentru care sunt plătiţi. Prin analogie, dacă legile se pot vota în absenţa parlamentarilor, de ce nu s-ar putea desfăşura şi percheziţiile şi audierile în absenţa avocaţilor? Chiar aşa….

 Şi dacă tot nu vă e clar cum a fost de fapt cu percheziţiile, găsiţi poze şi detalii la:

/moved_content.php?item=2293&lang=RO
/moved_content.php?lang=RO&item=3375

 Pentru informaţii suplimentare:

biroudepresa_misa@yahoo.com

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More