Dogma FMI nu aduce dezvoltare

Nu de bine ce le este apelează unele ţări la FMI. Acolo se găsesc banii cei mai ieftini. FMI nu practică dobânzi pragmatice şi în felul acesta semnalizează că nu are politici bancare, ci politici de dezvoltare. Întrebarea e: dezvoltarea cui? Căci nicio ţară subdezvoltată nu a pornit spre dezvoltare prin acordul cu FMI. Dimpotrivă: dogma deficitelor mici pune constrângeri mari în bugetele ţărilor femeizate şi primul capitol sacrificat are a fi cel al investiţiilor. Pentru a elimina răul acesta, guvernele ar putea sacrifica cheltuielile de stat. Dar niciun stat nu ar fi ajuns la ananghia FMI dacă ar fi putut face acest sacrificiu guvernamental înainte de ananghie. Aşa că n-o să-l facă nici după.

Vedem, acum, când Cîţu împrumută cu dobânzi mari mult mai mult decât a împrumutat Băsescu cu dobânzi mici, ce a însemnat jumulirea cheltuielilor de stat în 2010-2011. O fentare a dogmei FMI. Dacă vom avea un nou acord cu FMI, cine să mai fenteze dogma? Vom tăia de la investiţii? Dacă nu vrem să rămânem fără dezvoltare, vom face şi nişte privatizări. Visul lui Cîţu, declarat, acesta e: statul să nu gestioneze direct nimic în domeniul economic ori bancar. Aşadar, creşterea pensiilor cu 40 la sută poate duce visul lui Cîţu aproape de împlinire.

Va veni FMI-ul şi va obliga guvernul să vândă ce mai are prin ograda sa economică. De ce? Chipurile, ca să reluăm dezvoltarea. O vom relua? Cu acel prag de maximum 3% al deficitului o vom relua doar dacă vor veni investiţii străine ca în China. Veni-vor? Poate. Dacă se vor delocaliza multe multinaţionale din China, unele ar putea ajunge la noi. Dar nu e sigur. Sunt multe locuri în lume unde salariul minim obligatoriu este mai mic ca la noi. Ca să vină investiţii străine la tine, ai de promis fel de fel de facilităţi fiscale. Noi, în ultima vreme, am promis exact inversul: las’ că umblăm noi şi la profitul vostru!

Totul e un mare cerc vicios pentru cei subdezvoltaţi. Nu laşi în pace profitul marilor corporaţii, poţi ajunge sub dogma FMI. Ai ajuns acolo, vei pierde din ogradă elemente de independenţă economică dacă nu vrei să sacrifici cheltuielile de stat. Dar nu străinii au venit la noi să ne bage pe gât majorarea pensiilor cu 40%, o clară creştere nesustenabilă a cheltuielilor de stat. Iată de ce misterul Dragnea are a fi în continuare preocupant pentru noi: în folosul cui a lucrat acest politruc? S-a bazat pe o creştere economică de 6%. Dar această creştere depindea de productivitatea multinaţionalelor pe care tot el le dorea jumulite fără să negocieze direct cu ele. Viktor Orban a negociat mai întâi, apoi a jumulit. E liber, iată, chiar dacă e foarte controversat.

 

Citiți și:
Va exista, oare, un antidot pentru ‘virusul’ financiar? Vine cea mai gravă criză!
România este înglodată în datorii. Câte milioane de euro împrumută în fiecare zi ministerul lui Florin Cîțu!

 

 

yogaesoteric
9 aprilie 2021

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More