«Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte este pretutindeni»


„Faţă de Dumnezeu este necesar să-ţi păzeşti conştiinţa curată, ca toate câte le ştii că nu slujesc Lui, să nu le faci; faţă de părintele tău, să faci tot ce îţi spune potrivit scopului pe care îl urmăreşte, neadăugând şi netăind nimic; faţă de oameni este necesar să-ţi păzeşti conştiinţa, ca cele ce tu le urăşti, altuia să nu le faci; iar faţă de lucruri este bine să te fereşti de trecerea măsurii în tot ce faci: în mâncare, în băutură şi în îmbrăcăminte. Simplu grăind, toate câte le faci, fă-le ca şi cum te-ai afla în faţa lui Dumnezeu, ca să nu fii mustrat în vreo privinţă de conştiinţă.”

„Neascultând de un povăţuitor iscusit, nu-ţi dai seama de limitele puterii tale, te supraevaluezi, n-are cine te face atent la scăderi şi greşelile tale.”

„Mintea încălzită de dorul lui Dumnezeu nu mai acordă atenţie gândurilor străine de El. Inima nu se mai îngustează prin plăcerea pentru aspectele mărginite la care se referă aceste gânduri, ci se încălzeşte de dragostea lui Dumnezeu cel nesfârşit şi îi cântă cu foc.” (din Filocalie – „Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuniˮ)

„Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înțeleg duhovnicește este pretutindeni; căci e de față, fiind în toate și în afară de toate. El este în toate și aproape de cei ce se tem de El (Ps. LXXXIV, 10), dar mântuirea Lui e departe de cei păcătoși (Ps. CXVIII, 155).”

„Nu dărâma casa ta, voind să o zidești pe a vecinului. Să ştii că faptul acesta e obositor și greu. Ia seama ca nu cumva hotărându-te la aceasta, să o dărâmi și pe a ta și să nu poți să o zideşti nici pe a aceluia.” (din „Cele 225 de capete teologice şi practice ale celui între sfinţi, părintelui nostru Simeon Noul Teolog egumenul Mănăstirii Sfântul Mamas de Xirokerkos, una sută capete făptuitoare şi de Dumnezeu cuvântătoare – practice şi teologiceˮ.)

„Căci strugurii mai întâi sunt călcaţi de oameni şi apoi sunt zdrobiţi sub piatră şi le storc tot mustul; dar pe omul în care intră frica de Dumnezeu, însăşi această frică îl face să fie călcat de toţi oamenii. Iar când aceea a curăţit şi a zdrobit desăvârşit simţirile sale trupeşti de mândrie şi slavă deşartă, atunci sfânta smerenie, piatra cea înţelegătoare, cea prea uşoară şi bună, căzând de sus şi storcând toată umezeala poftelor trupeşti şi a patimilor, nu lasă fără de folos sufletul stors, ci-l adapă cu izvor de lacrimi, izvorăşte apa cea vie, tămăduieşte rănile păcătoase, spală puroiul şi rănile, şi zăpada nu este atât de strălucitoare cum se vede acest om.” („Pocăință ca drum de la moarte la Înviereˮ)

„Maica Domnului este Stăpâna şi Împărăteasa şi Doamna şi Maica tuturor sfinţilor, iar sfinţii sunt slujitorii ei precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sunt fiii ei, întrucât se împărtăşesc din preacuratul trup al fiului ei.” (Filocalia vol. VI. P. 155)

„Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de păcatele şi de lipsurile sale.”

„Tăcerea buzelor, închiderea ochilor şi asurzirea urechilor sunt pentru începătorii în viaţa duhovnicească cea mai rapidă cale de a ajunge la virtute.”

„Sârguieşte-te să nu superi pe cineva fie cu cuvântul, fie cu fapta, ci să-i mângâi pe aceia care sunt supăraţi de alţii, pe cât e cu putinţă.”

„Dumnezeu este Lumină şi cei pe care-i face vrednici să-L vadă Îl văd ca Lumină. Cei ce n-au văzut această Lumină, nu L-au văzut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Lumină.”

„Pe toţi suntem datori, noi cei credincioşi, să-i privim ca pe unul şi în fiecare să socotim că este Hristos.”

„Cunoaşterea sporeşte pe măsură ce fiecare se transformă, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoană desăvârşită nu va mai rămâne loc pentru «inconştient». Totul va fi pătruns de lumina dumnezeiască.”

„Inima curată aduce mintea în stare de a cunoaşte pe Dumnezeu. Curăţia inimii este temeiul cunoaşterii noastre duhovniceşti.”

„Plânsul este îndoit în lucrările lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi văpaia patimilor și curățește sufletul de întinăciunea pricinuita de ele; altul ca focul, care face viu, prin prezenţa Sfântului Duh, și reaprinde, încălzește și face înfocată inima și o înflăcărează de dragostea și de dorul lui Dumnezeu.”

„Luarea aminte este o trezvie a omului la sine însuşi. Dacă aceasta este permanentă, se evită toate păcatele şi omul face numai binele de toate felurile, adică se deprinde cu toate felurile de bine şi acestea sunt virtuţile.” (din Filocalie – „Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuniˮ)

„Omul care este obişnuit să se împotrivească îşi este sieşi o sabie cu două tăişuri, ucigându-şi sufletul fără să ştie şi înstrăinându-l de viaţa veşnică.” (din Filocalie – „225 capete teologice practiceˮ)

„Focul de te încălzeşte şi tu nu te aprinzi, lumina te luminează şi tu eşti orb, viaţa te-a adumbrit şi nu S-a unit cu tine, apa cea vie a trecut prin sufletul tău ca printr-o trestie fiindcă te-a găsit nevrednic.”

„Precum cei doi sori îşi împlinesc în chip despărţit lucrările în cele două lumi, aşa şi în omul cel unul: unul luminează trupul, Celălalt sufletul şi fiecare soare comunică lumina sa, prin participare, părţii luminate de el, după puterea de primire a ei, fie în chip mai bogat, fie în chip mai sărac.” (din Filocalie – „Cele 225 de capete teologice şi practiceˮ)

„Sfântul Duh împlineşte voinţa comună a Celor Trei, fiind trimis de Tatăl şi transmis de Fiul.”

„Duhul înnoirii dăruieşte credinciosului ochi şi urechi noi”. (Cateheze II, Paris, 1964).

„Cel ce s-a îmbogățit cu bogăția cerească, adică cu prezența si sălășluirea Celui ce a zis: – «Eu și Tatăl vom veni și locaș ne vom face întru el» (Ioan XIV, 23), știe în cunoștința sufletului de ce mare har s-a împărtășit și ce mare comoară poartă în inima lui. Căci vorbind cu Dumnezeu ca și cu un prieten, stă cu îndrăznire în fața «Celui ce locuiește în lumina cea neapropiată»ˮ (1 Tim. VI, 16).”

„Aşadar, crezând din tot sufletul şi căindu-ne cu căldură, zămislim, cum s-a spus, pe Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, ca Fecioara, dacă avem sufletele fecioare şi curate.”

„Fiecare judecă din starea ce o are el, şi pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate.”

„Fiind jos, nu cerceta cele de sus…ˮ

Sfaturi duhovniceşti ale Sfântului Simeon Noul Teolog

Citiți și:
Dumnezeu Tatăl se află permanent în tot şi în toate
Până nu-l găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găsești nici sensul tău, nici sensul lumii

yogaesoteric
24 noiembrie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More