Il maestro Pinocchio (Cătălin Virgil Călin) a recidivat lansând noi calomnii și minciuni sfruntate…

… dar a refuzat cu încăpățânare să răspundă invitațiilor noastre pline de bun-simţ de a proba toate aceste minciuni prin fapte și dovezi
 

de profesor yoga Nicolae Catrina


Au trecut deja multe luni de zile de când am evidențiat minciunile – pe cât de evidente, pe atât de ridicole – ale fostului coordonator al cursurilor școlii noastre de yoga din Italia, Cătălin Virgil Călin, zis și „il maestro Pinocchio” tocmai din cauza minciunilor gogonate pe care el le-a propagat și continuă să le propage cu insistență și cu asiduitate la adresa școlii de yoga MISA și a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Cu toate acestea, în ciuda tupeului cu care Cătălin Pinocchio Virgil trâmbița toate aceste minciuni, atunci când i s-a oferit șansa de a arăta chiar și cea mai mică dovadă concretă (dovadă pe care ar fi avut posibilitatea să o publice chiar pe site-ul nostru, yogaesoteric.net), el nu a catadicsit să dea curs acestei invitații. Deci, într-un mod de-a dreptul paradoxal (și totodată, extrem de dubios) pentru cineva care pretindea că este gata oricând să dovedească totul, că o să-i arate el lui Gregorian Bivolaru, că va demasca, va arăta etc., etc., iată că nici până în ziua de azi el nu a reușit să aducă nici cea mai infimă dovadă (nici pe site-ul nostru și nicăieri altundeva) pentru numeroasele minciuni și calomnii ce au fost debitate de el pe diferite forumuri imunde, „specializate” în lături și dejecții.

De fapt, nici nu am mai fi adus în discuție acest aspect (care era clar încă de la început pentru noi toți, întrucât știam foarte bine că acuzațiile aduse de Cătălin Călin nu aveau nicio acoperire reală), dacă nu am fi constatat cum, cu aceeași obrăznicie care îl caracterizează, il maestro Pinocchio a făcut aceleași afirmații și în cadrul emisiunii denigratoare la adresa cursurilor noastre ce a fost realizată de postul finlandez de televiziune MOT în luna mai a acestui an. Prin urmare, deși Virgil Cătălin Călin este complet incapabil să-și dovedească acuzele și calomniile, iată că el nu se potolește și, lipsit de cel mai elementar bun simț dar cu aceeași impertinență resentimentară, el nu scapă nicio ocazie de a mai azvârli cu noroi în imaginea profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, față de care, până nu demult (și timp de circa 20 de ani!) a avut o nețărmurită admirație și l-a considerat a fi ghidul său spiritual.     

În articolul respectiv școala de yoga MISA l-a provocat chiar la un pariu public, în care el nu risca decât un singur euro, dar în schimb ar fi putut, în cazul în care ar fi câștigat respectivul pariu, nu numai să aibă satisfacția că „în sfârșit, l-a demascat pe Gregorian Bivolaru” dar și să primească drept răsplată toate sediile MISA!! Și tot ceea ce avea de făcut ca să câștige acel pariu nu era decât să aducă o minimă dovadă că acuzațiile și calomniile lui la adresa profesorului de yoga Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA corespund adevărului. Pentru claritate, redăm în continuare pasajul din articolul citat în care lui Virgil Cătălin Călin i-a fost propus acest pariu: 

„Virgil Cătălin nici măcar nu-şi dă seama că minciuna sa super-gogonată cu cei 600 euro pe care – zice-se – îi trimitea lunar implica, aşa cum este firesc, trimiterea lor prin poştă, căci este imposibil să ne imaginăm că el venea de fiecare dată lunar (cheltuind cu transportul alţi 400 de euro), ca să aducă presupusa sumă de 600 euro la MISA (aşa cum el îndrăzneşte să mintă cu o imensă neruşinare). Dat fiind faptul că această afirmaţie este doar o uriașă minciună gogonată, în numele școlii de yoga MISA putem tocmai de aceea să îi propunem (chiar şi pentru 20 de ani de acum înainte) domnului Virgil Cătălin un substanţial pariu, în cadrul căruia el va risca numai un singur euro, iar școala noastră de yoga va pune drept garanție toate sediile MISA, că Virgil Cătălin nu va fi niciodată capabil să probeze măcar cu o singură chitanţă reală, ce autentifică trimiterea respectivei sume (prin poştă sau prin bancă), datată nu contează când, chitanță de natură să probeze (aşa cum Virgil Cătălin minte cu neruşinare) că el ar fi trimis în România fie chiar şi o singură dată suma de 600 euro către MISA sau către profesorul yoga Gregorian Bivolaru, pe nu contează ce adresă. Veţi constata însă că el nu va avea niciodată curajul de a accepta acest pariu, tocmai pentru că afirmaţiile sale cu privire la aşa-zisa lui donaţie fabuloasă în valoare de 200 000 euro SUNT ÎN TOTALITATE NIŞTE MINCIUNI MIZERABILE, COMPLET LIPSITE DE FUNDAMENT.”

Așadar, această mediocritate țâfnoasă care este Cătălin Virgil Călin (alias il maestro Pinocchio, din cauza minciunilor pe care le debitează cu nerușinată impertinență, fără a clipi măcar), deși nu a dat curs nici până acum pariului respectiv (pentru că în mod evident nu are cum să facă aceasta deoarece el știe foarte bine că a mințit!), nu a stat o clipă pe gânduri atunci când i s-a mai ivit o ocazie de a-l denigra pe Gregorian Bivolaru și s-a implicat imediat în această nouă împroșcare cu noroi. Astfel, el a avut un rol activ în această direcție, în filmul denigrator care a fost difuzat în Finlanda.

De altfel, fiind caracterizat în primul rând de dorința sa insațiabilă de a face cât mai mult rău lui Gregorian Bivolaru și școlii de yoga MISA, Pinocchio Virgil ne dovedește tuturor că nu are, propriu-zis, un țel în viață: el nu are idealuri de vreun fel, ori principii, verticalitate sau loialitate. Dar tocmai această inepuizabilă și bizară dorință de a face rău va fi, mai devreme sau mai târziu, și ceea ce îl va prăbuși.

Într-adevăr, pentru acest resentimentar înfumurat niciun mijloc nu este prea murdar atâta timp cât îi slujește interesele. Această logică machiavelică îl face să creadă, în nebunia lui, că dacă își împroașcă minciunile înveninate de fiecare dată când are ocazia, atunci el i-ar putea manipula, eventual, pe necunoscători sau pe naivii ce ar fi dispuși să dea crezare balivernelor lui. Însă, mai devreme sau mai târziu, toate aceste minciuni, mizerii și calomnii pline de ură și de dorință de răzbunare se vor întoarce în mod inevitabil și inexorabil împotriva lui. Iar tragedia unui asemenea om este că răzbunarea pe care el o caută nu are în realitate niciun obiect real, ea nu este decât un sentiment fabricat în întregime de proiecțiile sale, ce sunt pe cât de imunde, pe atât de fantasmagorice. 

În mod normal, asemenea manipulatori și instigatori la ură împotriva unor oameni care nu au avut altă vină decât aceea că nu s-au conformat părerilor sau așteptărilor lor egoiste și stupide și le-au spus cu sinceritate adevărul despre ei, în dorința de a-i ajuta și de a-i trezi din punct de vedere spiritual, asemenea manipulatori și instigatori ar fi în mod normal obiectul unor spectacole de comedie: comedii ale imposturii pline de tupeu. Cu toate acestea, la adăpostul ignoranței cvasi-generale cu privire la adevărurile spirituale sau la autenticitatea unei căi spirituale ori a unui ghid spiritual, și mai ales atunci când astfel de mediocri țâfnoși și tupeiști sunt folosiți (fără însă ca ei, în inconștiența lor, să-și dea seama de aceasta) de anumite structuri oculte represive ce sunt orientate împotriva oricărei forme de trezire spirituală, ei reușesc totuși uneori să influențeze anumite persoane. Apoi, cu un tupeu nemărginit, ei încep să se creadă a fi „autorități” într-un domeniu în care în realitate sunt complet afoni – domeniul spiritualității – și își îndreaptă aproape toate eforturile către a-și construi din nimic o anumită imagine socială, o brumă de credibilitate și, bineînțeles, pentru a dobândi cât mai multe câștiguri materiale. Pe scurt, ei își proiectează propria inepție asupra audienței insignifiante pe care reușesc, cu chiu cu vai, să o încropească.
 
În neantul strident care îi ține loc de gândire, Cătălin Pinocchio Virgil a afirmat (în cadrul emisiunii din Finlanda pe care am amintit-o) că el „se săturase” de școala de yoga MISA și că „Ultima picătură a fost că atunci când am vorbit cu fetele care fuseseră la el [la Gregorian Bivolaru], ele au zis că se purtase extrem de urât cu ele.” Această mizerie la adresa lui Grieg este urmată însă de o afirmație atât de ridicolă încât ar stârni râsul oricărui cursant al școlii noastre de yoga, dacă ea nu ar fi fost special introdusă de acest resentimentar mizerabil în emisiunea respectivă cu scopul de a crea impresia (care în mod evident nu are nicio legătură cu realitatea) că avem de a face cu acel mult-căutat (de către procurori) dar niciodată găsit la MISA, trafic de persoane (aceasta constituind, de altfel, și teza sau ipoteza pe care acea emisiune și-a propus să o „demonstreze”: „Aceste persoane au scăpat de întâlnirea pe care el o aranjase. […] Una dintre fete a vrut să meargă acasă dar Bivolaru nu a lăsat-o.”

Din această minciună sfruntată și plină de răutate a lui Pinocchio Virgil s-ar putea deduce sau înțelege că acele persoane care erau în vizită la Grieg ar fi fost cumva sechestrate și că, vezi-Doamne, ele „de-abia au scăpat” din acea situație, în care Grieg s-ar fi purtat „extrem de urât cu ele”! Ba chiar una dintre acele persoane ar fi fost reținută cu forța, fără voia ei, și nu i s-ar fi permis să plece acasă! Dar Pinocchio se pare că nu știe faptul că „minciuna are picioare scurte” și că astfel, într-un mod stupid și ridicol, se dă singur de gol că nu este decât un mincinos josnic.

Afirmăm aceasta pentru că și dacă am admite, prin reducere la absurd, că această mizerie dejectată de Pinocchio Virgil ar fi adevărată, atunci experiența pe care el o descrie ar fi trebuit să fie absolut traumatizantă pentru acele persoane. De aceea, imediat ce ele ar fi „scăpat” din, să zicem așa, „cumplita închisoare” în care ar fi fost, chipurile, ținute, și s-ar fi văzut în deplină siguranță, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să-l reclame pe Grieg la Poliție și apoi să le povestească tuturor drama inimaginabilă pe care ele ar fi trăit-o! Ba, mai mult, dacă lucrurile ar fi stat așa cum minte cu nerușinare Pinocchio Călin, atunci cu siguranță că AR FI APĂRUT CHIAR FETELE RESPECTIVE ÎN ACEA EMISIUNE DIN FINLANDA (ba chiar și în nenumărate talk-show-uri din Italia, deoarece acesta ar fi fost un subiect de mare senzație)!

Această logică elementară le-a scăpat însă atât realizatorilor emisiunii menționate cât și marelui mincinos Cătălin Călin. Poate oare cineva să creadă că respectivii realizatori ai acelei emisiuni infecte despre școala noastră de yoga ar fi ratat cumva ocazia (de-a dreptul extraordinară pentru ei) de a le lua câte un interviu acelor așa-zise „biete fete traficate și traumatizate”? Dacă au venit ei până în România pentru interviuri, cu siguranță că ar fi mers (chiar cu mult mai mult entuziasm, întocmai ca „la pomul lăudat”) în Italia pentru niște mărturii directe și atât de incriminante la adresa lui Grieg, deoarece asemenea mărturii ar fi fost pentru ei o adevărată „mană cerească”! Nici nu ar mai fi avut nevoie de altceva pentru ca toată lumea să-i creadă. Dar, ca un făcut, ei au „ratat” această ocazie și, într-un mod foarte suspect, atunci când Pinocchio Virgil aruncă minciuna cu fetele așa-zis sechestrate și traficate, reporterei nici măcar nu-i vine ideea (care ar fi fost, pentru orice om inteligent, primul lucru la care s-ar fi gândit) să-i solicite lui Virgil o întrevedere sau măcar o conversație cu persoanele respective!

Este complet ilogic acest comportament pentru un reporter care căuta cu atâta aviditate să găsească orice dovezi prin care să demonstreze vinovăția lui Grieg! Sau, chiar și dacă am admite că în momentul în care s-a desfășurat convorbirea telefonică cu Virgil Călin, pur și simplu reporterei „nu i-a picat fisa” și de aceea nu i-a cerut detalii despre presupusele persoane sechestrate, ea (sau o altă persoană din echipa de montaj) ar fi avut totuși multe zile la dispoziție (pentru că filmul nu a fost făcut într-o singură zi!) ca să-și dea seama de aceasta și să îi ceară lui Cătălin Călin toate amănuntele de care aveau nevoie. Faptul că nimic din toate acestea nu s-a petrecut conduce, logic, la două variante: ori reportera, împreună cu toată echipa de filmare și cu Virgil Călin însuși, sunt extrem de proști, ori ei în realitate nu au vrut să intervieveze fetele respective, din simplul motiv că ei au știut cu toții că întreaga poveste debitată de mintea cea „odihnită” a lui Pinocchio Cătălin… nu este altceva decât o minciună sfruntată!

Și nu este câtuși de puțin credibil argumentul că „poate acele persoane nu au vrut să acorde interviuri”, de exemplu, din cauza traumelor extraordinare pe care ele le-ar resimți, chipurile, chiar și acum, sau din cauză că vor să-și păstreze anonimatul etc. Aspectul extrem de dubios rămâne – indiferent ce argumente ridicole, de genul celor pe care tocmai le-am menționat, ar fi aduse de răuvoitori – acela că filmul respectiv nici măcar nu a menționat vreun cuvințel referitor la persoanele respective (gen: le-am contactat, sau am încercat să le contactăm, dar am fost refuzați etc.) ori să arate o întrevedere cu ele în care să le fie blurată fața ori modificată vocea, și așa mai departe!

Este deci absolut evident pentru oricine are măcar un dram de minte că este vorba aici, în realitate, de o minciună super-gogonată, care a fost plasată de Pinocchio Virgil numai pentru a oferi o umbră de credibilitate ideii centrale a acelei emisiuni: că ar exista, la MISA sau la școlile de yoga afiliate, trafic de persoane! Or, având în vedere faptul că tocmai aceasta este și cea mai gravă (și totodată, cea mai fantasmagorică și mai abracadabrantă!) acuzație din dosarul în care sunt inculpați mai mulți yoghini, în frunte cu Gregorian Bivolaru, deși această acuzație absurdă nu se sprijină de nimic și nu este dovedită de nimic, nu ar fi deloc de mirare ca emisiunea respectivă (la fel ca și „prestația” penibilă a lui Pinocchio Virgil) să fie amândouă, dacă nu regizate, atunci cel puțin instigate și abil influențate de „păpușarii” din umbră care s-au aflat în spatele întregii „Operațiuni Christ”!

Însă nemernicia lui Cătălin Călin nu se oprește aici. În aceeași intervenție pe care a avut-o în acea emisiune, el mai adaugă (pentru a arunca o lumină cât mai infectă asupra lui Grieg): „El [Grieg] le-a făcut [pe fetele respective] să se îmbete (cu alcool).” Această imensă abjecție ce este emanată cu nonșalanță de mintea – neobosit inventivă în a dejecta mizerii și infecții – a acestui personaj răutăcios este complet gratuită și, fără voia lui, îi trădează de fapt nesfârșita ură sau „oftică” față de Grieg. Cum să poată crede vreun cursant yoga că Grieg ar organiza, iată, beții?!! Dacă ar fi măcar un sâmbure de adevăr în această afirmație, atunci o logică elementară ne spune că ar trebui în mod necesar să mai existe măcar o singură altă persoană care să confirme spusele lui Cătălin Călin. Dar ghinionul acestui Pinocchio decăzut și abisal (pentru că adevăratul personaj cu acest nume, deși era un mare mincinos, avea totuși, spre deosebire de Cătălin Virgil Călin, și o anumită candoare copilărească) este că nimeni altcineva nu mai susține această minciună mizerabilă.

De fapt, aceasta este marea dramă a ființelor infecte: deși ele dovedesc, așa cum am mai spus, o neobosită inventivitate în a găsi noi și noi modalități de a arunca cu noroi și de a macula, ele se izbesc în mod inexorabil, mai devreme sau mai târziu, de adevăr, iar adevărul se dovedește de fiecare dată, atât pentru ele cât și pentru minciunile lor… zdrobitor. Trebuie să recunosc că este pentru prima oară, în cei peste 30 de ani de când îl cunosc pe Grieg și sunt alături de el, când cineva afirmă despre el că ar organiza beții! Nici măcar securiștii de pe vremea dictatorului Ceaușescu, care puteau să acuze pe oricine de orice dacă voiau să condamne pe cineva, nu l-au acuzat vreodată pe Grieg de așa ceva, din simplul motiv că, spre deosebire de Cătălin Călin, ei aveau și o anumită doză de inteligență: ei știau că, pentru ca o minciună să fie credibilă, ea nu trebuie să fie prea gogonată!

Astfel de minciuni sfruntate, de tipul și de teapa celor debitate cu nerușinare și în disprețul total al adevărului de către Cătălin Călin, trădează de fapt la cei care le proferează un ascuns dar copleșitor sentiment al ratării, precum și o sufocantă stare de invidie față de cei care le sunt net superiori, în toate direcțiile. Dar paradoxul (de care ei însă nu-și dau câtuși de puțin seama) este acela că oftica lor ascunde în realitate o invidie neputincioasă și o dorință secretă, inavuabilă, de a fi și ei precum cel pe care îl insultă cu atâta ură: de a nu fi mai prejos, de a nu mai fi atât de irelevanți și de ridicoli cum sunt de fapt, de a obține și ei o aceeași recunoaștere din partea celorlalți.

Tocmai de aceea, acești indivizi nu răspund niciodată invitațiilor de A PROBA PRIN FAPTE ȘI DOVEZI calomniile și acuzele denigratoare și preferă să acționeze mișelește, pe la spate, ori din „adăpostul” subteran și imund al unor forumuri în care fiecare scrie orice despre oricine și fiecare înjură pe cine vrea. Dacă ceea ce debitează acest impostor ar fi chiar și pe sfert adevărat, atunci el cu siguranță că ar fi venit imediat să câștige pariul de onoare care i-a fost propus. În schimb, el preferă să se prefacă „dezinteresat” de acest pariu (să ne amintim doar cum scria, în mod teatral, că „pe el nu-l mai interesează deloc subiectul MISA”) dar, în schimb, nu pregetă să inventeze noi și noi minciuni și calomnii la adresa MISA și a lui Gregorian Bivolaru, pe care le dejectează apoi ori de câte ori i se oferă ocazia.

Citiți și:

Partea întunecată a unui cult tantric?!

Un reportaj denigrator care încalcă totalmente deontologia jurnalistică a fost difuzat în Finlanda

Il maestro Pinocchio, sau minciunile ridicole şi cvasi-evidente ale fostului coordonator al cursurilor MISA din Italia, Cătălin Virgil Călin

yogaesoteric
23 octombrie 2013

 
 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More