Împăratul, miniștrii și cerșetorul (o pildă ce îți va da mult de gândit)

 

Se povesteşte într-o carte veche, că un împărat foarte credincios şi temător de Dumnezeu avea pe lângă el o mulţime de miniştri plini de mândrie, îngâmfaţi şi fără frică de Dumnezeu. Împăratul nu ştia cum să-i facă să înţeleagă că purtarea lor este o grosolănie nebunească şi o mare netrebnicie omenească. Ce idee credeţi că i-a venit? A vorbit cu un cerşetor pe care l-a chemat să vină în ziua următoare la ora mesei, când împăratul va fi mânca împreună cu toţi miniştrii lui, și i-a spus să se aşeze la masă cu pălăria pe cap, să nu zică nimic, să mănânce, apoi să se scoale şi să plece, fără să spună nici măcar bună ziua.

Aşa a făcut cerşetorul a doua zi, pe când împăratul era la masă cu toţi miniştri lui îngâmfaţi. A venit şi, fără să spună un cuvânt, s-a aşezat la masă, a mâncat şi a băut cu lăcomie cât i-a plăcut, lăsându-și pălăria pe cap. Toţi miniştri se uitau îngroziţi şi aşteptau să vadă cum va reacționa împăratul. Mare le-a fost mirarea şi nu ştiau ce să creadă văzând că împăratul nu spunea nimic. Cerşetorul s-a sculat de la masă fără să-i pese de cineva, mâncat şi băut bine şi, ieşind pe uşă, s-a pierdut în mulţime.

Mesenii, indignaţi de comportarea acelui om, îi ziseră împăratului: „Împărate, cum ai putut să tolerezi fără să spui nimic ca acest om să mănânce şi să bea cu pălăria pe cap, în faţa măriei-tale, fără să-ţi mulţumească?!” Împăratul i-a lăsat să se frământe, apoi luând cuvântul, a spus: „Aşa faceţi şi voi în faţa Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci tot astfel mâncaţi şi voi la masa lui cea bogată, pe care ne-o întinde cu atâta dărnicie, cu atâtea bunătăţi şi frumuseţi de tot felul, iar voi drept mulţumire staţi înţepeniţi în mândria voastră ca şi când aţi mânca şi aţi bea din ceea ce faceţi voi. Voi nu voiţi să vă supuneţi Creatorului şi nu-L slăviţi şi nu-L cinstiţi pentru tot ceea ce ne dă aici pe pământ”.

Auzind ei acestea au plecat smeriţi capetele, au înţeles lecţia şi s-au hotărât cu toţii să-şi transforme viaţa, recunoscând puterea, mila şi dragostea lui Dumnezeu şi îndelunga Lui răbdare ce o are pentru toţi păcătoşii.

Oare nu facem şi noi la fel ca cerşetorul din istorioară, faţă de bunul Dumnezeu? La fel facem atunci când nu recunoaştem de unde ne vin toate bunătăţile pe care le avem, când nu facem rugăciune la masă şi nu-I mulţumim Lui, când nu recunoaştem că sănătatea, toate bunurile și binefacerile primite sunt de la El.


Citiţi şi:

Puterea neaşteptată a recunoştinţei

Câte ceva despre starea de umilinţă şi despre valoarea ei imensă în practica spirituală

 

yogaesoteric
24 mai 2018

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More