Însuşeşte-ţi gândirea şi duhul Sfinţilor prin citirea scrierilor lor

 

„Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, ca să-ţi spun cine eşti.” Cunoaşteţi cu siguranţă această zicală înţeleaptă din bătrâni. Cel mai facil înţeles este acela care se referă la prietenii cu care ne petrecem timpul. Dar putem spune că şi cărţile pe care le citim sunt tovarăşii noştri. Ideile, sentimentele şi toate ecourile care se trezesc în noi atunci când citim o carte constituie o experienţă complexă pe care autorul ei ne-o transmite şi care ne poate influenţa într-un mod chiar foarte profund conştiinţa. Într-un anume fel intrăm astfel în lumea lui.

Atunci când studiem texte sacre, cărţi scrise de mari înţelepţi sau diferite lucrări pe teme de spiritualitate, receptând în noi mesajul lor, pătrundem în lumea înţelepţilor. În tradiţia yoghină, studiul scripturilor sacre se numeşte SVADHYAYA, fiind una dintre cele 10 reguli ale codului moral şi etic al aspirantului la spiritualitate.

Tradiţia creştină la rândul ei acordă o importanţă deosebită citirii Evangheliei şi a scrierilor sfinţilor, a căror experienţă spirituală oferă importante repere pe calea către Dumnezeu. Despre aceste aspecte vorbeşte sfântul Ignatie Briancianinov în lucrarea „Despre citirea Evangheliei, a Sfinților Părinți și despre păzirea de cărțile care cuprind învățături mincinoase”, din care redăm în continuare un fragment:

„Tovărăşiile şi societatea au o mare înrâurire asupra omului. Tovărăşia şi apropierea unui învăţat aduce multă ştiinţă, a unui poet multe gânduri şi simţiri înalte, a unui călător multe cunoştinţe despre ţările străine, despre obiceiurile şi datinile altor popoare. Este limpede: tovărăşia şi apropierea sfinţilor aduc sfinţenie. «Cu cel cuvios, cuvios vei fi, şi cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, şi cu cel ales, ales vei fi.»

Fă cunoştinţă cu sfinţii încă de pe acum, din vremea vieţii pământeşti. Vrei ca în cer să te numeri în obştea lor, vrei să fii părtaş al fericirii lor? Fă-te părtaş al lor încă de pe acum. Când vei ieşi din casa trupului, te vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten (Lc. XVI, 9). Nu este prietenie mai apropiată, nu este legătură mai strânsă decât legătura unirii în cuget, a unirii în simţiri, a unirii în ţeluri (I Cor. I, 10).

Însuşeşte-ţi gândirea şi duhul Sfinţilor prin citirea scrierilor lor. Sfinţii au atins ţelul: mântuirea. Şi tu vei atinge acest ţel prin mersul firesc evolutiv. Fiind într-un cuget şi într-un suflet cu Sfinţii, te vei mântui. Cerul i-a primit pe Sfinţi în fericita sa Împărăţie. Prin acest fapt, el a dat mărturie că gândurile, simţirile şi faptele lor îi sunt plăcute. Sfinţii şi-au zugrăvit gândurile, inima şi lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că aceste scrieri sunt o călăuză nerătăcită către cer, mărturisită de cerul însuşi.

Scrierile Sfinţilor sunt alcătuite sub insuflarea sau înrâurirea Sfântului Duh. Minunată este conglăsuirea lor, minunată este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept călăuză, fără îndoială, Duhul Sfânt. Toate apele pământului se revarsă în ocean şi poate că oceanul este izvorul tuturor apelor pământului. Toate scrierile Sfinţilor se reunesc în Evanghelie, toate amintesc de ea, ca să ne înveţe a împlini întocmai poruncile Domnului nostru Iisus Hristos; izvorul şi sfârşitul lor, al tuturor, e Sfânta Evanghelie. Sfinţii ne învaţă cum să ne apropiem de Evanghelie, cum s-o citim, cum să o înţelegem aşa cum este necesar, ce ajută şi ce împiedică înţelegerea ei şi, ca atare, la început, citeşte mai mult scrierile Sfinţilor; iar după ce acestea te vor învăţa cum să citeşti Evanghelia, citeşte cu precădere Evanghelia. […]

Din citirea cărţilor Sfinţilor deprindem adevărata înţelegere a Scripturii, credinţa dreaptă, vieţuirea după îndreptarul poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine să o avem faţă de ele: într-un cuvânt, mântuirea şi desăvârşirea creştină. După ce povăţuitorii duhovniceşti s-au împuţinat, citirea scrierilor Sfinţilor a devenit călăuza de căpetenie pentru cei ce doresc să se mântuiască şi chiar să atingă desăvârşirea creştină.

Cărţile Sfinţilor, aşa cum spune unul dintre ei, sunt asemenea unei oglinzi: privind în ele cu luare aminte şi ades, sufletul poate să-şi vadă toate neajunsurile. Iarăşi: aceste cărţi sunt asemenea unui loc plin de leacuri; în el, sufletul poate să afle doctoria mântuitoare pentru fiecare dintre bolile sale. Grăit-a Sfântul Epifanie al Ciprului: «Şi singură vederea cărţilor creştineşti mai pregetători spre păcat ne face pe noi şi către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm».”


Citiţi şi:
SVADHYAYA, drumul spre spaţiul sacru
PATANA YOGA – Yoga lecturii atente şi a studiului (I)

 

yogaesoteric
19 septembrie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More