Înţelepciunea este o expresie a cunoaşterii net superioare, profunde de sine, a stăpânirii depline de sine, a unei permanente călăuziri în viaţă în conformitate cu Principiile dumnezeieşti, universal valabile (I)

Termen de glosar: ÎNŢELEPCIUNE

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

La modul general vorbind, înţelepciunea este o cunoaştere justă, în mod dumnezeiesc inspirată. Atingerea stării de înţelepciune presupune o perfectă cunoaştere, inspirată de Dumnezeu, a tuturor aspectelor pe care ființa umană poate să le cunoască. Starea de înţelepciune face să apară o cunoaştere net superioară, inspirată cel mai adesea de Dumnezeu, atât a acelor aspecte care sunt dumnezeieşti, cât şi a acelor aspecte care sunt umane. Darul înţelepciunii este unul dintre cele şapte daruri ce sunt conferite de Duhul Sfânt sau, altfel spus, de Eternul Feminin, Maha Shakti.

În realitatea ei tainică, înţelepciunea este o virtute sau, altfel spus, este un Atribut Dumnezeiesc ce este caracterizat de o energie subtilă sublimă, nesfârşită ce provine de la Dumnezeu şi a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată. Starea de înţelepciune este caracterizată de un comportament just, plin de bun-simț, inteligent, intuitiv ce este în permanenţă orientat într-o direcţie eminamente benefică.

Conduita celui înțelept este caracterizată de moderație, de un calm superior, ce se uneşte cu o cunoaştere a aspectelor esenţiale, sublime, dumnezeieşti. Înţelepciunea se recunoaşte după starea exemplară de egalitate a sufletului, pe care nimic nu poate să îl tulbure şi în care nicio dorinţă de a acţiona împotriva Legilor dumnezeieşti ale Firii nu este lăsată să se manifeste vreodată.

Înţelepciunea nu este primită, ci presupune să fie atinsă, descoperită şi aprofundată prin sine însuşi, prin eforturi adecvate, căci ea face să apară un Punct de vedere dumnezeiesc asupra a tot şi a toate cele care există în fiinţa noastră sau care se află în jurul nostru. Înţelepciunea implică o judecată dreaptă, în mod dumnezeiesc inspirată şi atrage după sine o conduită armonioasă şi concepţii ce sunt juste şi în mod dumnezeiesc inspirate. Ea este, de asemenea, caracterizată de o inteligenţă sclipitoare, de un bun-simț exemplar, de o sensibilitate elevată şi de o intuiție spirituală exemplară. Ființa umană înţeleaptă manifestă înţelepciunea de a renunța, este capabilă să aştepte, este în stare să prevină, este umilă, blândă şi binevoitoare. Înţelepciunea este opusul ignoranţei, dar mai ales este opusul stării de prostie.

Atingerea şi aprofundarea stării de înţelepciune este caracterizată de o cunoaştere net superioară de sine ce este enorm facilitată de revelarea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor, Atman, care este în universul lăuntric al ființei umane o Scânteie din Esenţa veşnică, supremă a lui Dumnezeu Tatăl.

Starea de înţelepciune face să apară o concordanţă deplină între gând şi faptă, iar dinamizarea impecabilă a centrului fundamental subtil de forţă sahasrara facilitează descoperirea şi aprofundarea stării de înţelepciune. La starea cea mai înaltă de înţelepciune dumnezeiască se ajunge în mod gradat, printr-o bogată experienţă spirituală ce este adâncită prin anumite forme de meditaţie şi poate fi accelerată în mod considerabil prin practica atentă, sistematică, corectă şi entuziastă a tehnicilor şi modalităților spirituale corespunzătoare treptelor superioare ale sistemului Yoga.

Trezirea stării de reală înţelepciune presupune o concepție generală, atât despre sine, cât și despre viaţă, ce este într-un mod dumnezeiesc inspirată, ce este armonios integrată prin intermediul intuiției superioare. Ființa umană înţeleaptă este caracterizată de un punct de vedere mult superior, în mod dumnezeiesc inspirat, asupra lumii, asupra fiinţelor umane, asupra poziţiei sale în Macrocosmos, asupra complexității realității, şi este totalmente sigură de existenţa lui Dumnezeu. O astfel de fiinţă umană înţeleaptă prezintă în permanenţă o orientare eminamente benefică, intuieşte şi simte în mod inefabil existenţa lui Dumnezeu, nu manifestă niciodată îndoieli demoniace, nu este pesimistă, hrăneşte speranţe îndreptățite, cultivă o gândire optimistă şi acţionează fără preget în sensul cultivării şi aprofundării virtuţilor dumnezeieşti şi acţionează astfel încât să trezească şi să amplifice în universul ei lăuntric felurite Atribute Dumnezeieşti. Înţelepciunea implică, de asemenea, o cunoaştere profundă a valorilor morale ce se conjugă cu Binele dumnezeiesc, cu Adevărul Ultim Dumnezeiesc, cu frumuseţea perfectă, cu puritatea sufletească, dar şi cu iubirea, cu respectul constant, manifestat atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi oameni. Înţelepciunea, aprofundată ca atare, face să apară iubirea necondiționată pentru Dumnezeu, precum şi o credinţă puternică, de nezdruncinat ce este în deplin acord cu principiile universale şi cu valorile reale, universal valabile.

La modul general vorbind, înţelepciunea este o expresie a cunoaşterii net superioare, profunde de sine, a stăpânirii depline de sine, a unei permanente călăuziri în viaţă în conformitate cu Principiile dumnezeieşti, universal valabile, ce nu contrazic bunul-simţ şi inteligenţa creatoare. Înţelepciunea veritabilă reflectă respectul deplin al Legilor dumnezeieşti ale Naturii, întocmai aşa cum acestea au fost create de înţelepciunea perfectă a lui Dumnezeu. Unul dintre proverbele româneşti spune: „Omul cel înțelept face numai ceea ce vrea Dumnezeu şi nu făptuieşte orice din tot şi din toate cele pe care el le vrea.” Cel înţelept se străduieşte fără încetare să-şi apropie toate marile valori universal valabile, dumnezeieşti ce au fost revelate prin intermediul activităţii spirituale a întregii omeniri în decursul evoluției sale ce a avut loc într-un timp de mii de ani.

Omul înțelept acționează şi înțelege, la unison cu Voința dumnezeiască, să-şi aducă o contribuție efectivă, pe măsura propriilor sale puteri, care sunt mult mai mari, la creșterea spirituală şi morală a omenirii, prin acţiuni, prin opere sau prin învățături în mod dumnezeiesc inspirate, ce reflectă Armonia dumnezeiască, Inteligența dumnezeiască, şi le împărtăşeşte celorlalţi oameni cunoştinţele net superioare pe care le-a dobândit. Înţeleptul este sever cu sine şi plin de compasiune, îngăduitor, plin de iubire cu ceilalți, atunci când aceștia merită.

Cel înţelept îşi construieşte viaţa şi o pune la unison cu sublimele idealuri dumnezeieşti.

De asemenea, cel înțelept îşi pune mereu în acord experienţa sa bogată de viaţă şi rodul meditaţiilor sale profunde cu învățăturile inspirate şi revelațiile ce îi sunt oferite, la momentul potrivit, de Dumnezeu.

Cel înţelept continuă să înveţe în permanență tot ceea ce este bun şi necesar de la ceilalți oameni şi nu încetează să-şi mărească bagajul de cunoştinţe net superioare, esențiale prin intermediul operelor acestora.

Totodată, cel înțelept consideră, pe bună dreptate, că Adevărul Ultim Dumnezeiesc este totul, de aceea nu se fixează într-o formulă rigidă şi definitivă de viaţă. Cel înţelept este întocmai precum un copil pur, blând, plin de umor, plin de bunăvoinţă, el este în fiecare moment un excelent receptacul de noi învăţăminte fundamentale, pe care le primeşte de la toţi şi de la toate cele care îl înconjoară.

Fiind oricând gata să se corecteze pe sine chiar în caz de greşeală minoră, cel înţelept uneşte statornicia deplină a unei ipostaze spirituale şi morale cu receptivitatea superioară la noi valori autentice dumnezeieşti. Cel înţelept îşi recunoaşte plin de detaşare veritabila poziție, atât faţă de sine, cât şi faţă de ceilalți și se fereste totdeauna de orgoliu, de fățărnicie sau de o teatrală umilinţă.

Dat fiind faptul că înţelepciunea veritabilă este un rod minunat al unei cunoaşteri superioare, adeseori esenţiale asupra lumii ce este inspirată de Dumnezeu, toate acestea îl conduc fără încetare la realizarea unor acțiuni benefice, iar cel înţelept este caracterizat de o conduită practică, armonioasă, în mod dumnezeiesc integrată şi, în acelaşi timp, face cu putinţă explicația şi întemeierea acestei conduite în conformitate cu Principiile dumnezeieşti.

Înţelepciunea veritabilă exclude, în aceeaşi măsură, izolarea fără un rost temeinic de oameni, situarea excentrică în afara vieţii comunității, dar şi sociabilitatea superficială, facilă. Starea de înţelepciune implică, prin urmare, raporturi sincere şi corecte, fie de prietenie afectuoasă, fie de iubire detaşată de interese şi egoism faţă de oameni, atitudini ce se modulează în mod firesc, în funcţie de gradul de intimitate al fiecărei relații în parte, excluzând, cu excepția situaţiilor care totuşi o impun, o vorbire rece, tăioasă, dar şi o familiaritate excesivă.

Atunci când este înţeleasă ca o atitudine generală, eminamente rodnică de dăruire faţă de o existenţă net superioară, faţă de cele dumnezeieşti, înţelepciunea se dezvăluie ca fiind o stare profund integrată și lesne transfiguratoare. Înţelepciunea veritabilă, chiar dacă nu presupune un cod rigid de prescripţii în ceea ce priveşte conduita, impune totuşi un întreg şir de comportamente practice, armonioase, în mod dumnezeiesc inspirate, superioare, ce este dublată de acţiuni binefăcătoare, concrete, care sunt înainte de toate orientate spre păstrarea nealterată a echilibrului vital, psihic, sufletesc şi spiritual, permițându-i celui care face primii paşi pe calea înţelepciunii să rămână mai mereu într-o stare euforică de seninătate şi de împăcare cu sine, ce atrage adeseori, într-un mod spontan, instalarea unei Fericiri dumnezeieşti nepieritoare. Uneori atingerea unor stări copleșitoare de extaz este o experienţă naturală, ce apare în cazul atingerii şi aprofundării stării de înţelepciune.

Toate marile căi spirituale ale umanității, printre care la loc de cinste se află sistemul Yoga, au conţinut, au exprimat sau au redeşteptat doctrinele elevate, salvatoare care i-au condus pe toți aceia care au fost capabili să le înțeleagă și să le aplice practic, într-un mod corect, impulsionându-i în felul acesta să acceadă la starea de înţelepciune. Religiile veritabile, sistemul Yoga, sistemul Tantra Yoga, Principiile dumnezeieşti referitoare la o morală practică, filosofiile autentice ce au fost inspirate de Dumnezeu, marile creații nepieritoare, geniale, inspirate de Dumnezeu, inclusiv creațiile literare şi artistice, concepţiile ştiinţifice constructive, obiective, precum şi perspectivele pline de înţelepciune asupra lui Dumnezeu, asupra lumii, asupra vieţii şi asupra omului au alcătuit şi alcătuiesc îndemnuri directe sau indirecte la atingerea stării de înţelepciune.

Uneori, astfel de creații au fost, mai mult sau mai puțin, o formulare explicită a unei anumite înţelepciuni. Nu vom cita aici, spre a ilustra această noţiune sau pentru a o fundamenta teoretic, niciun nume şi niciun titlu al vreunei opere de acest fel. De altfel, orice indicație de acest fel ar fi limitativă. Am putea însă să ne referim, în această privinţă, la veritabila spiritualitate umană, ce poate fi înţeleasă, în totalitatea ei, drept un rod al activității spirituale şi dumnezeieşti a tuturor popoarelor şi a tuturor epocilor.

Atunci când înţelepciunea apare ca o calitate înnăscută, ca fiind un dat cu care unele fiinţe umane se nasc, o astfel de înţelepciune a fost de fapt deja dobândită prin intermediul unor eforturi adecvate, perseverente ce au fost realizate în alte existenţe de către spiritul ce s-a încarnat. Spre exemplu, practica yoga încununată de succes într-o altă viață, ce a avut drept urmare cucerirea gradată a celor mai înalte trepte spirituale. În alte cazuri, înţelepciunea este rezultanta unor experiențe personale, a unor trăiri spirituale ce au fost atinse prin practica perseverenta a tehnicilor şi a modalităților spirituale ale sistemului Yoga, într-o continuă desfăşurare, desăvârşire.

Atingerea stării de înțelepciune atrage după sine capacitatea net superioară de înţelegere, de pătrundere şi de judecare a situațiilor, a experiențelor, a fenomenelor și a aspectelor existente. Starea de înţelepciune implică, printre altele, o cunoaştere profundă, plurivalentă a realității. O astfel de înţelepciune este rezultanta unei experiențe spirituale bogate, presupune o justă măsură, un echilibru deplin între aspiraţie şi posibilitate, atrage după sine cunoașterea lui Dumnezeu din care izvorăşte o uimitoare seninătate sufletească euforică, face să apară şi să persiste împăcarea cu sine şi cu lumea, face să se trezească o vie inteligență ce este dublată de un bun-simț exemplar, face să apară o conduită impecabilă, face să existe o apreciere justă, obiectivă, atât a evenimentelor, cât şi a realităţii.

Înţelepciunea se dobândeşte în mod gradat, în urma unor bogate experiențe spirituale, net superioare, ce sunt accesibile inclusiv prin realizarea cu succes a diferitelor tehnici şi modalităţi ce sunt specifice atât sistemului Hatha Yoga, cât şi sistemului Laya Yoga, iar atingerea stării veritabile de înţelepciune se opune exceselor de orice fel.

Printre altele, înţelepciunea veritabilă presupune cunoaşterea net superioară, profundă de sine şi face să apară cunoaşterea inefabilă a lui Dumnezeu şi a lumii. O astfel de înţelepciune veritabilă poate oferi, la nevoie, o autentică filosofie revoluționară pentru aspiranţii sau pentru aspirantele ce caută modalități concrete, eminamente benefice de acțiune. Toate acestea implică însă să fie însoţite de aspiraţia ce este puternic focalizată asupra unei transformări rodnice, net superioare, de sine. Toate acestea, atunci când este integrată o perspectivă plină de înţelepciune, sunt considerate mijloace benefice de cucerire şi de transformare creatoare a lumii înconjurătoare. Ele facilitează impulsionarea, prin intermediul ajutorului pe care cel înțelept îl primeşte de la Dumnezeu, a celor care sunt deschişi lăuntric şi receptivi la Adevărurile dumnezeieşti cu care înțeleptul vine în contact. Starea plină de compasiune a celui înţelept este evidentă pentru ceilalți oameni.

Prin intermediul practicii yoga ce este în mod corect şi perseverent realizată, înţelepciunea, ca stare, nu mai rămâne apanajul persoanelor de vârste înaintate, persoane ce cunosc cu anticipație consecinţele diverselor acţiuni şi care, în plus, sunt înzestrate cu un simt, am putea spune, extraordinar al relativității. Unii oameni obişnuiesc să spună: „Viața te înțelepțeşte”, dar cu toate acestea, chiar şi la tinerii yoghini este posibilă şi este chiar recomandată trezirea, dinamizarea şi chiar amplificarea înţelepciunii, în funcție de modul în care astfel de ființe umane ştiu şi sunt capabile să înveţe foarte mult, atât din experiența lor spirituală, cât şi din experiența spirituală a altora sau în funcţie de modul în care astfel de ființe umane ajung să aprecieze faptele benefice dintr-o Perspectivă dumnezeiască, armonioasă, complexă, elevată, intuitivă, eficientă și inteligentă.

(va urma)

Citiți și:
Două stări, în felul lor extreme, despre care se vorbește adeseori pe calea spirituală: starea de ÎNȚELEPCIUNE și starea de PROSTIE (I)
Perle de înţelepciune (I)
Unele aforisme și cugetări inedite referitoare la starea de înţelepciune

 

yogaesoteric
24 noiembrie 2022