Judecătoria Brașov, verdict istoric: Un român a fost achitat de zădărnicirea combaterii bolilor pe motiv că măsurile anti-covid „nu erau trasate la nivelul legislației primare”

Judecătoria Brașov a pronunțat un verdict istoric: un cetățean a fost achitat de acuzația de zădărnicire a combaterii bolilor, care-i fusese adusă pe motiv că în perioada stării de urgență din 2020 a părăsit locul de carantină.

„Instanța constată că la data la care inculpatul B.C. a fost introdus în carantină și a părăsit spațiul amenajat cu această destinație, nu erau trasate, la nivelul legislației primare, măsurile pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de pandemia de covid-19”, se arată în motivarea instanței, conform Cluj Just.

De-asemenea, instanța mai arată arbitrariul sub care a fost impusă măsura carantinării, afirmând că o asemenea măsură este necesar să decurgă din lege, nu din voința unei autorități.

Parchetul a atacat sentința cu apel, fiind fixat termen la Curtea de Apel Brașov în iunie.

„Realizând aplicarea principiilor și a considerentelor normative și jurisprudențiale ilustrate la situația supusă analizei, instanța constată că la data la care inculpatul B.C. a fost introdus în carantină și a părăsit spațiul amenajat cu această destinație, nu erau trasate, la nivelul legislației primare, măsurile pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de pandemia de covid-19, reglementare care să se completeze cu legislația secundară deja existentă, și nu se afla în vigoare un cadru legal primar pe care să se întemeieze restrângerea sau privarea de libertate a persoanei din rațiuni de sănătate publică. Obligarea inculpatului B.C. la măsura carantinării constituie o privare de libertate, prin raportare la o serie de factori precum tipul, durata, efectele și maniera de implementare a măsurii respective, iar afectarea drepturilor sau a libertăților fundamentale nu se poate realiza decât prin lege, ca act formal al Parlamentului. Actele dosarului întăresc ipoteza conform căreia inculpatul nu a fost de acord cu măsura carantinării sale și acesta a fost motivul pentru care a fugit din centrul în care fusese introdus, intenție comunicată de inculpat în prealabil martorilor B.B. și C.C.

În același timp, inculpatul nu a avut posibilitatea contestării în justiție a măsurii detenției de ordin medical social, planând un dubiu cu privire la nesocotirea carantinei în situația în care inculpatul ar fi avut o cale efectivă de a contesta legalitatea și temeinicia măsurii în discuție în fața unei instanțe independente și imparțiale. În esență, inculpatul nu a beneficiat de nicio garanție dictată printr-o dispoziție legală primară pentru respectarea dreptului său fundamental la libertate.

De asemenea, la data adoptării conduitei ce se reproșează inculpatului prin rechizitoriu, nu erau stabilite printr-o lege care să respecte exigențele de claritate și previzibilitate condițiile de instituire și de încetare a carantinei, formele pe care această măsură le poate îmbrăca și procedura ce se impune a fi parcursă în funcție de situația în care se află persoana supusă acestei măsuri.

Ulterior, legiuitorul s-a aliniat cerințelor constituționale și internaționale și a fost adoptată Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, care a intrat în vigoare la data de 21.07.2020 și în cuprinsul căreia se explicitează noțiunea de carantină, se prevăd situațiile în care se poate institui carantina persoanelor, pașii procedurali ce trebuie urmați, necesitatea confirmării deciziei de carantinare a persoanei de către un medic sau de organele de control și posibilitatea contestării măsurii de către persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim în fața instanței.

Față de argumentele expuse, instanța subliniază că în timp ce internarea voluntară este rezultatul unui mutuus consensus între medic și pacient, în cazul zădărnicirii combaterii bolilor, măsura carantinării nu poate rezulta din voința unilaterală a unei autorități, ci trebuie să decurgă din lege, impunându-se astfel persoanei carantinate. În consecință, internarea obligatorie la care a fost constrâns inculpatul B.C. în absența oricăror garanții care să se oglindească în legislația primară are drept consecință lipsa situației premisă, astfel că fapta concretă nu corespunde standardelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prevăzută de art. 352 alin. 1 C.pen. În contextul evocat, se va acorda aplicabilitate dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b) teza I C.pr.pen., deoarece fapta dedusă judecății nu este prevăzută de legea penală”, menționează Judecătoria.

Citiţi şi:
Wall Street Journal: Carantina a fost un experiment eșuat
Pierre Manent: Este timpul să ne trezim!
Testele PCR, imprecise. Oameni sănătoși, băgați cu forța în spitale

yogaesoteric
22 iunie 2021