Naționalismul creștin, soluție la fragilitatea liberalismului

Mișcările conservatoare sunt adesea descrise ca fiind inflexibile și intransigente, incapabile să se adapteze la noile idei. Această imagine a dreptei politice are la bază o serie de concepții greșite. În realitate, conservatorii moderni sunt adesea mult prea dispuși să facă compromisuri, mult prea dispuși să se conformeze pentru a se integra. Nimeni nu vrea să fie considerat un dictator.

Poate că cea mai importantă și definitorie caracteristică a conservatorilor (cel puțin în SUA) este respectul pentru libertate, dar numai libertatea temperată de responsabilitate. Când stânga (sau libertarienii) analizează idealul conservator, ei se întorc de obicei cu aproximativ 50 de ani în urmă, la vremea cenzurii evanghelice ‒ încercările de a închide industria pornografică, de a tempera agenda gay în mass-media, de a avertiza asupra referirilor satanice din filme și asupra violenței din jocurile video.

Aceasta a fost epoca „băgăcioșilor” creștini, iar mulți oameni i-au ridiculizat pentru asta. Să fim clari, în unele cazuri au greșit, dar, așa cum o dovedește situația actuală din Occident, au avut dreptate și în multe privințe.

Presupusul echilibru al evanghelicilor era liberalismul. Majoritatea liberalilor de astăzi nu sunt cu siguranță oamenii individualiști și liberi pe care îi cunoșteam odată. De fapt, majoritatea s-au alăturat fără ezitare activiștilor woke sau au tăcut în timp ce extrema stângă se îndrepta cu pași rapizi spre 1984 al lui Orwell.

Poate într-o tentativă disperată de a-și salva ideologia de la pierderea totală a relevanței, unii liberali au alunecat spre centru și au criticat mulțimea woke. Cei mai mulți dintre ei nu au avut curajul să se arunce în războiul cultural până acum câțiva ani. Unii dintre noi din sfera conservatoare expuneam deja de zeci de ani pericolele existențiale ale postmodernismului, futurismului și luciferianismului.

Liberalii centriști spun că vor să tempereze dependența stângii politice de marxism și comunism. După cum au demonstrat evenimentele recente, ei pur și simplu nu sunt în măsură să-și controleze verii politici. Mișcarea woke s-a răspândit ca un cancer în întregul corp liberal, iar ei s-au închinat în semn de supunere. Singurul aspect care a oprit putrezirea a fost faptul că dreapta a luat în sfârșit atitudine și a trecut la ofensivă.

Având în vedere că principiile conservatoare câștigă în prezent avânt, există șansa ca America să dea înapoi ceasul moralității și coeziunii sociale, către o perioadă în care valorile tradiționale erau mult mai respectate. În opinia mea, acest fapt nu poate fi decât benefic, dar necesită o reconsiderare a conceptului nostru de libertate personală. Poate că anumite comportamente este necesar să fie controlate? Poate că haosul total și individualismul fără limite sunt aspecte rele?

Liberalii avertizează că acum conservatorii câștigă prea multă putere după succesul MAGA în alegerile de anul trecut și că, prin urmare, ar fi necesar să fim ținuți sub control. Argumentul lor? Stânga woke a fost învinsă, dar acum lumea ar fi necesar să pună în frâu „dreapta woke”.

Eticheta „dreapta trezită” este în sine o încercare destul de remediabilă și prostească de a deturna discuția populară de la valorile tradiționale (o evoluție care nu a mai avut loc în SUA de mult timp). Morala, noblețea și responsabilitatea ar putea deveni din nou „cool”, iar liberalii pur și simplu nu pot accepta asta.

Ei susțin că drumul lor (o idealizare continuă a individualismului, fără a ține seama de narcisismul, psihopatia și de concepțiile mulțimii inerente) este cel mai bun. Cu toate acestea, am văzut unde duce liberalismul fără limite. Cultul haosului (wokeness) este pur și simplu o extensie naturală a idealului liberal. Ei cer sfârșitul TUTUROR restricțiilor, chiar și restricțiile adevărului obiectiv.

Ei vor o expansiune multiculturală total deschisă, libertate neîngrădită de a interpreta biologia și moralitatea în funcție de preferințele subiective, devianță sexuală necontrolată, fără consecințe pentru acțiunile lor. Liberalii nu sunt atât de departe de acest capăt al spectrului pe cât pretind. Nici lor nu le plac structurile și regulile culturale. Nu le plac limitările colective (cu excepția cazului în care ei controlează aceste limitări). Ei nici măcar nu cred în rău; ei cred doar în circumstanțe.

Conservatorii se află acum în fruntea luptei culturale și mulți dintre noi sugerează că, pentru a preveni coșmarul „wokeness” (sau ceva și mai rău) să se repete vreodată, ar fi necesar să instaurăm niște reguli durabile de conduită socială. Liberalii, la rândul lor, sunt în panică. Ei par să disprețuiască în mod special naționaliștii creștini care vor să readucă America într-o eră a ordinii morale atent definite.

Acum zece ani, aș fi fost de acord cu această îngrijorare, cel puțin parțial. Nu îmi place ideea unei teocrații în care biserica guvernează statul. De asemenea, sunt de acord că majoritatea oamenilor au o conștiință în afara învățăturilor biblice (dacă nu ar fi așa, omenirea ar fi dispărut de mult).

Cu toate acestea, naționalismul creștin nu necesită teocrație, iar dacă ai conștiință, ar fi cazul să fii deja de acord cu majoritatea principiilor fundamentale ale creștinismului. A trăi într-o societate în care creștinismul este mai larg acceptat nu ar face nicio diferență pentru tine. Ar fi incompatibil doar dacă o persoană ar avea iluzii postmoderne care consideră creștinismul ca fiind dușmanul. Dacă acesta este cazul, oricum nu ar fi recomandat să trăiești în America. Tot ce este nevoie să faci este să te duci în altă parte.

Cred că liberalii este necesar să recunoască că sunt produsul unui moment foarte restrâns în timp și că acel moment se apropie de sfârșit. În cea mai mare parte a istoriei americane, creștinismul a fost busola culturală preeminentă. Statele Unite au fost întotdeauna creștine și aproape toți liderii noștri au fost creștini. America a fost, de fapt, întotdeauna o națiune creștină, iar naționalismul creștin era norma. Creștinii sunt încă majoritari astăzi (62%), în ciuda campaniei funeste nesfârșite de a-i reduce la tăcere.

Încă în anii 1990, peste 90% dintre americani se identificau drept creștini. Situația s-a modificat doar în ultimii 30 de ani, și a făcut-o în mod dramatic, în sens nefast.

În lumina ororilor neîngrădite ale wokismului, sunt din ce în ce mai convins că doctrina creștină este un firewall necesar, conceput pentru a filtra malware-ul ideologic altfel rău intenționat. Dacă progresiștii (și omologii lor liberali) nu sunt ținuți în frâu de cineva, atunci marșul woke s-ar putea repeta în generația următoare.

Deci, ce ar fi de făcut?

Dezbaterea de fond este următoarea: ar fi necesar ca un grup să definească cultura occidentală mai presus de toate celelalte și să o apere împotriva amenințărilor existențiale? Sunt naționaliștii creștini acel grup? Aș răspunde afirmativ la ambele întrebări, datorită istoriei spirituale a Americii și faptului că nu există altă alternativă viabilă. Continuăm să permitem liberalilor să se autoproclame arbitri ai culturii americane? Sau căutăm ceva diferit?

Este această poziție de dreapta extremă și „dreapta trezită”? Termenul „dreapta trezită” este adesea asociat cu recenzia lui Kevin DeYoung din 2022 a cărții lui Stephen Wolfe, The Case for Christian Nationalism. În articolul său intitulat „The Rise of Right-Wing Wokeism”, el susține:

„Pe lângă traficul cu afirmații radicale și nefondate despre controlul total al Imperiului American Globalist și al ginecocrației, viziunea apocaliptică a lui Wolfe ‒ cu tot vitriolul său față de elitele seculare ‒ împrumută liber din manualul stângii.

El nu numai că redefinește natura opresiunii ca opresiune psihologică (facilitând justificarea măsurilor extreme și îngreunând argumentarea că faptele nu sunt atât de grave pe cât par), dar și mobilizează trupele (la figurat, dar poate și la propriu?) reamintindu-le că sunt victime. «Lumea e pe urmele voastre și oamenii vă urăsc» nu este un mesaj care va ajuta în cele din urmă bărbații albi sau orice alt grup care se consideră oprimat…….”

„……. Dacă teoria critică a rasei ne învață că America a eșuat, că ordinea existentă este iremediabilă, că liberalismul occidental a fost o greșeală de la început, că sistemul actual este trucat împotriva tribului nostru și că ar fi necesar să acordăm o importanță mai mare conștiinței etnice, mi se pare că proiectul lui Wolfe este versiunea de dreapta a acelorași impulsuri.”

Deși analiza lui DeYoung pare să provină dintr-un loc sincer și el apără cultura creștină ca parte importantă a vieții americane, analiza sa necesită un anumit nivel de ignoranță pentru a rămâne pe linia de plutire. Liberalii și creștinii de stânga refuză să ia în considerare un factor important:

Doar pentru că ești paranoic nu înseamnă că nu vor să te prindă.

Întreaga premisă din spatele noțiunii de „dreapta trează” presupune că niciuna dintre amenințările de mai sus nu se dovedește a fi reală. Că nu există o conspirație globalistă pentru a distruge Occidentul și creștinismul. Că subminarea principiilor conservatoare este imaginată. Că nu există o înlocuire a albilor în SUA și Europa. Că, de fapt, conservatorii nu sunt oprimați și că organizarea tribală împotriva atacatorilor noștri este nejustificată sau impracticabilă.

DeYoung (și majoritatea liberalilor) preferă creștinismul pasiv. Dacă creștinii ar fi gândit ca DeYoung în Evul Mediu, întregul Occident ar fi fost șters de pe fața Pământului de invadatorii musulmani cu secole în urmă. În schimb, ei au luat măsuri directe pentru a se salva. Problema nu este nici măcar de natură naționalistă, ci doar că națiunile sunt cea mai ușoară barieră în fața căreia se pot uni și apăra oamenii. În fond, creștinii este necesar uneori să acționeze pentru a preveni propria lor dispariție.

Wokeness se referă în mare parte la mărturii false ‒ stânga pretinde că este oprimată, când e evident că nu-i așa. Dreapta politică nu poate fi woke, deoarece lumea occidentală și creștinismul sunt într-adevăr supuse unor atacuri constante. Acest aspect nu este discutabil.

În Europa de astăzi, războiul împotriva creștinilor și conservatorilor (sau populiștilor) este evident și incontestabil sistemic. Europenii sunt asediați de imigrația masivă orchestrată din țările din lumea a treia. Majoritatea migranților provin din locuri (islamice) care disprețuiesc creștinismul și consideră libertatea personală o aberație sau o erezie. Guvernele Franței, Germaniei, Angliei și României îi închid în mod activ pe oponenții politici de dreapta și îi reduc la tăcere online, totul în numele democrației liberale.

În SUA, fanaticii „woke” și elitele globale au folosit totul, de la cenzura în masă la tirania medicală și violența mulțimii, pentru a reduce la tăcere și a teroriza dreapta politică. Administrația Biden a făcut multiple declarații publice în care conservatorii au fost declarați o amenințare internă la adresa democrației. Am fost acuzați că suntem insurgenți. Am fost descriși ca teroriști, iar tot ce am făcut a fost să punem întrebări și să cerem răspunsuri sincere. Nu este o poveste exagerată despre victimizare inventată pentru a stârni compasiune. Sunt doar fapte.

Dezbaterea privind creștinii și conservatorii care iau măsuri directe în loc să aștepte următoarea criză îmi amintește de un film fascinant regizat de Bill Paxton, intitulat „Frailty”. Dacă nu l-ați văzut, vă recomand să o faceți înainte să vă dezvălui aici detalii importante.

În film, Bill Paxton joacă rolul unui tată cu doi fii care duce o viață relativ normală, fiind un om credincios și bun la suflet. Într-o zi, el le povestește fiilor săi o poveste terifiantă: a fost vizitat de un înger din cer care i-a spus că a fost ales pentru misiunea de a distruge răul. Răul, spune el, este săvârșit de demoni care iau forma unor ființe umane. El susține că Dumnezeu i-a cerut lui și fiilor săi să-i elimine pe acești demoni înainte ca ei să mai facă rău.

Fiul cel mic îl crede pe tatăl său fără să pună la îndoială și cu credință deplină. Fiul mai mare nu îl crede și susține că bărbatul ar putea fi pe cale să înnebunească.

Urmează un conflict tot mai intens între tată și fiu, pe măsură ce Bill Paxton începe să ucidă oamenii pe care îi consideră demoni. Când îi atinge, spune că poate vedea crimele pe care le-au comis. Fiul mai mare refuză să participe la crime și caută să saboteze eforturile lui Paxton. În cele din urmă, Paxton îl acuză și pe fiul său mai mare că este un demon. Băiatul îl ucide în cele din urmă pe tatăl său pentru a opri crimele.

Răsturnare de situație: Bill Paxton a primit într-adevăr o viziune de la Dumnezeu. El chiar ucidea demoni, iar fiul său mai mare era, de asemenea, un demon.

Liberalii care perpetuează narațiunea dreptei woke îmi amintesc de fiul cel mare din Frailty. Se prefac că sunt imparțiali, luptând pentru a împiedica balanța puterii să încline în vreo direcție. În realitate, sunt orbiți de propria lor dreptate și de convingerea că răul nu există. Noi, ceilalți, îl vedem, dar dacă vrem să facem ceva în privința asta, aceiași oameni ne obstrucționează, ne sabotează și ne acuză că „devenim monștri pentru a învinge monștrii”. Ei permit scânteile haosului woke să supraviețuiască.

Ar fi bine să se permită civilizației occidentale să discrimineze? Ar fi necesar să putem refuza asocierea? Ar fi bine să avem dreptul să fim tribali (ca toți ceilalți) și să refuzăm accesul culturilor și ideologiilor maligne? Moștenirea noastră este valabilă și durabilă? Naționalismul creștin este soluția la agenda luciferiană woke? Mi se pare că elitele doresc atât de mult moartea conservatorismului, încât acesta cu siguranță reprezintă o amenințare pentru ele.

Noi luptăm împotriva demonilor, iar o cultură fără un consens spiritual este o cultură pe moarte. Naționalismul creștin a fost norma naturală a societății americane timp de secole. Mulți oameni care nu sunt creștini sunt încă perfect capabili să trăiască și să prospere într-o astfel de societate, atâta timp cât nu caută să o distrugă. Fereastra Overton a fost pur și simplu manipulată atât de mult spre stânga, încât orice întoarcere la vechiul standard pare o nebunie; de fapt, este cel mai sănătos gest pe care l-am putea face pentru a ne salva țara.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Asistăm la marea încleștare dintre suveranismul și naționalismul legitim și deschis al popoarelor și globalismul ascuns și perfid al celor care ne manipulează
Despre crimele umane făcute în numele binelui pentru omenire

 

yogaesoteric
27 mai 2025