Prin intermediul unei evoluţii spirituale conştiente omenirea poate ieşi de sub condiţionarea genetică (III)
Bruce H. Lipton este un biolog spiritualizat, personalitate recunoscută pe plan internaţional, care prin studiile sale a realizat o sinteză între ştiinţă şi domeniul ce investighează dimensiunile nemateriale. Descoperirile sale – care pe atunci se opuneau punctului de vedere ştiinţific, potrivit căruia viaţa este controlată de gene, au iniţiat unul dintre cele mai importante domenii de studiu din prezent, epigenetica.
În articolul precedent Bruce Lipton vorbea despre falsul mit al geneticii, şi cum anume am fost păcăliţi să credem în el, căzându-i astfel victime. În continuare el ne ajută să ieşim de sub incidenţa mitului şi ne oferă o soluţie salvatoare pentru a ieşi din starea de victimizare, alegând în mod conştient să fim responsabili pentru propriile noastre acţiuni.
Modificaţi-vă percepţia, transformaţi-vă viaţa
Gândiţi-vă, de ce aveţi nevoie când sunteţi o victimă? Aveţi nevoie de un salvator. Dacă aveţi un salvator disponibil, e nevoie să îl plătiţi. Dacă îl plătiţi, ce face? Vă ajută să scăpaţi de probleme. Dacă analizaţi puţin, în Statele Unite se plăteşte de două ori mai mult pentru sănătate decât în majoritatea celorlalte ţări. Şi SUA au cea mai bolnavă populaţie de pe planetă. Deci este o neconcordanţă între cât plăteşti şi cât de sănătos eşti. De fapt, cu cât plăteşti mai mult, cu atât eşti mai puţin sănătos. Poate ar trebui să priviţi puţin în interior, ca să vedeţi cum se poate rezolva această situaţie. Dar am muşcat momeala cu victima şi ne spunem: „sunt o victimă, nu pot să fac nimic”.
O altă invenţie este proiectul Genomul uman, ultimul proiect în biologie. Căci s-au gândit că, ştiind cum are loc controlul genetic, e nevoie doar de o listă de gene. Şi ce se poate face cu ea? Dacă vine un pacient, i se spune: „Ai avut o problemă, pot să te repar prin ingineria genetică.” Sau poate să vină cineva la un cabinet şi să spună: „Ştii, nu cânt prea bine. Ai vreo genă de-a lui Mozart în dulap?”
Conceptul de inginerie genetică a creat ideea că „te putem schimba schimbându-ţi genele”. Aşa că s-a realizat proiectul Genomul uman. Este interesant, deoarece înainte de a face proiectul ei ştiau deja că au nevoie de minimum 150.000 de gene. De unde ştiau? Simplu. Gena este planul pentru proteină, cărămida de construcţie a trupului. Avem cam 150.000 de proteine, e nevoie de o genă pentru fiecare proteină, faceţi calculul. 150.000 de proteine necesită 150.000 de gene. Cei mai entuziasmaţi au fost cei din industria farmaceutică, care au spus: „150.000 de gene înseamnă 150.000 de medicamente noi!” Vă daţi seama cât de încântaţi au fost de acest proiect, de faptul că vor patenta fiecare genă pe care o vor folosi în cercetare. Ce s-a petrecut? Au terminat proiectul Genomul uman. Au patentat fiecare genă, nici nu mai sunteţi proprietarii propriilor gene. Companiile farmaceutice sunt proprietarii.
Dar Mamei Natură nu sunt pe plac toate acestea. Mamei Natură nu îi plac oamenii care fac aşa ceva. Şi ce face ea? Le pune beţe-n roate. Când au numărat în final genele, rezultatul a fost 23.000. Lipsesc peste 125.000 de gene. S-a arătat că orice organism, cât de mic, are 23.000 de gene. Credinţa că suntem genetic superiori se dovedeşte falsă. Avem acelaşi număr de gene ca cele mai mici animale. De ce este semnificativ? Pentru ca modelul este greşit. Dacă ştiinţa spune că ai nevoie de 150.000 de gene, înseamnă că ştiinţa a înţeles greşit cum funcţionează genele, deoarece sunt doar 23.000.
Savanţii prinşi cu mâţa-n sac au spus: „Am făcut o greşeală! Am investit atâţia bani, hai să nu mai vorbim despre asta, căci sunt prea mulţi bani în joc.” Zilnic apare câte un articol în ziare care arată că genele controlează una, alta, sunteţi victime pentru că aveţi aceste gene.
Şi iată că a reieşit că toate acestea sunt false. Nu există nicio bază reală. E o ştiinţă complet nouă.
Convingerea că genele controlează viaţa a dus la convingerea că nucleul celulei este creierul celulei. Care este legătura? Majoritatea genelor sunt situate în nucleul celulei. Dacă genele controlează viaţa, nucleul e centrul de control al vieţii. Aşa am căpătat concepţia care există azi în manuale. Nucleul este creierul celulei, deoarece în el se află genele care deţin controlul. Interesantă poveste!
Dacă scot creierul dintr-un organism, ce se petrece? După cum ne aşteptăm, organismul moare. Dar dacă extrag nucleul dintr-o celulă, acesta fiind creierul, ce se petrece? Acest procedeu de extragere a nucleului celulelor e folosit în cercetări. Ce se petrece dacă extragi creierul celulei? Răspunsul este: nimic! Celulele rămân în viaţă, comportamentul lor este neafectat. Multe celule pot trăi două sau mai multe luni fără gene. Deci credinţa că genele controlează viaţa este total eronată.
Genele nu controlează nimic! Genele sunt planuri. Doar planuri. Ce importanţă are asta? Mergeţi la un arhitect. Arhitectul lucrează la un proiect, vă aplecaţi peste umărul lui şi spuneţi: „Scuzaţi-mă, proiectele la care lucraţi sunt pornite sau oprite?” Vă va privi şi va spune: „Ce vrei să spui? Proiectele nu pot fi pornite sau oprite.” Exact! Nu există „pornit” sau oprit la o genă. Gena este un plan, un proiect. V-aţi închinat ani de zile templului genelor care controlează viaţa, iar ele nu aveau niciun control. Genele nu se pot controla nici pe ele, nu au nici „pornit”, nici „oprit”. Genele nu ştiu ce este necesar, de ce este necesar şi când este necesar.
Trăim într-o lume care spune că genele controlează totul. Se dovedeşte că genele nu controlează nimic. Mintea şi percepţiile fac ca genele fie selectate, activate, şi vă poţi rescrie orice genă din trup. Se pot crea 30.000 de variaţii ale fiecărei gene prin modul în care trăim.
Când ne gândim la sănătate, ea nu este o reflectare a genelor, ci o reflectare a vieţii voastre şi a modului în care o trăim. Sănătatea nu este o reflectare a vieţii noastre şi a modului în care o trăim. Este o oglindă pentru noi. Dacă nu suntem bine, nu e din cauză că este ceva organic în neregulă, e din cauză că nu suntem în armonie cu biologia. Aici tragem linia.
Nu suntem victimele genelor, genele nu controlează nimic. Nucleul este creierul. Iar această descoperire a dus la o nouă ramură a ştiinţei, epigenetica.
Care e diferenţa? Controlul genetic înseamnă controlul exercitat de gene. E ştiinţa după care ne-am ghidat. Da, dar ce este controlul epigenetic? Vreau să spun că acest mic „epi”, aceste trei litere, acest mic prefix, transformă întreaga lume în care trăim. De aceea, când spun control genetic, înseamnă controlul exercitat de gene. În asta aţi crezut. Aţi crezut că sunteţi victimele genelor. Acum spun „control epigenetic”. Ce e acel „epi”?! „Epi” înseamnă deasupra. Când spun „epidermă” înseamnă stratul de deasupra dermei, adică pielea. Acum spun „control epigenetic”. Ce înseamnă asta? Controlul asupra genelor. Controlul nu se realizează la nivelul genelor şi nu s-a realizat vreodată. Controlul stă în percepţia asupra lumii. Transformaţi-vă percepţia şi vă veţi transforma sănătatea. Asta este baza a ceea ce numim efectul placebo. Ai crezut că vă veţi însănătoşi şi v-aţi însănătoşit. Voi schimbaţi structura genetică. Aici este greşeala când ne focalizăm doar pe efectul placebo. De ce? Spunem că doar gândirea pozitivă ne poate ajuta. Putem lua o pastilă de zahăr şi, dacă cred că ne vindecăm, ne vindecăm după o lună şi vom spune: „Da, efectul placebo.” Acest fapt e bine să fie subliniat, deoarece mulţi nu sunt conştienţi.
ADN-ul nu îţi decide destinul
Nu doar efectul placebo este important, ci efectul nocebo. Ce este efectul nocebo? Apare aici o gândire nefastă, nocivă. Gândirea negativă ne poate ucide sau îmbolnăvi, tot aşa cum un mod de a gândi benefic ne poate vindeca. Psihiatria şi psihologii spun că 70% din gândurile noastre sunt nefaste şi redundante. Zilnic avem gânduri care ne perturbă starea de sănătate. Gândurile subminează sănătatea. Transformând gândurile, epigenetica, ne vom modifica expresia genetică. Nu suntem victimele genelor noastre.
În cartea Biologia credinţei sunt informaţii importante legate de aceste aspecte care ajung acum la marele public. În revista Discover există un articol intitulat „Noua genetică”. ADN-ul nu este identitatea noastră. Da, epigenetica a spus că nu eşti ADN-ul. Îţi poţi modifica ADN-ul prin modul de a trăi. Recent pe coperta revistei Time din ianuarie a apărut un articol „De ce ADN-ul nu îţi decide destinul?” Este un articol de epigenetică.
Rescriem un sistem de convingeri care ne-au umilit, ne-a limitat şi ne-a îmbolnăvit. Dacă mintea noastră determină recunoaşterea sau citirea genelor, ce se petrece dacă ni se hrăneşte mintea cu ideea că avem cancer? Sau dacă ne este hrănită mintea cu ideea că aveţi Alzheimer în familie şi ar fi posibil să îl vă îmbolnăviţi şi voi? Problema e că doar atât e necesar ca să vă îmbolnăviţi, convingerea că puteţi face Alzheimer sau cancer. S-a arătat că doar 10% din cazurile de cancer sunt ereditare. 90% din cazuri se datorează stilului de viaţă şi modului de a trăi.
Recent s-a făcut un studiu asupra copiilor adoptaţi de familii în care există cazuri de cancer. Ce a fost relevant? Copilul adoptat se îmbolnăvea de cancer cu aceeaşi probabilitate ca şi ceilalţi copii, născuţi în familia respectivă. Interesant e că acel copil avusese o structură genetică complet diferită. Cancerul s-a datorat venirii în familie şi deprinderii comportamentului, nu genelor care cauzează cancerul. Dacă vă schimbaţi convingerea că aveţi cancer, ce se poate petrece? Răspunsul este: remisie spontană. E necesar să vă schimbaţi convingerile ca să vă modificaţi structura genetică. Acesta este efectul placebo.
Revenim la a doua dintre percepţiile mit (generate de „adevărurile” pe care ni le-a dat ştiinţa). Care e consecinţa? Ideea victimizării pe care aţi adoptat-o. Da, cam asta e despre controlul genetic.
Dar cum rămâne cu controlul epigenetic? Acesta transformă modul în care trăim pe planetă. De ce? În primul rând, mintea controlează genele. Pot fi create 30.000 de variaţii ale fiecărei gene din trup prin felul în care gândim. Înseamnă că noi suntem cei puternici, noi, cei care modelăm genele. Deţinem controlul absolut al vieţilor noastre, nu suntem victima forţelor din afara noastră. Vă creaţi viaţa, din păcate cu ajutorul celor ce v-au dat informaţii despre viaţă, iar voi le-aţi crezut, dar acum a sosit momentul să preluaţi controlul. Pentru că vă puteţi transforma viaţa, puteţi crea sănătate şi armonie când înţelegeţi natura minţii şi modul ei de operare. De aici vine puterea şi armonia când înţelegeţi natura minţii şi modul ei de a opera. De aici vine puterea.
Deşi majoritatea oamenilor acceptă foarte greu, când înţelegeţi acest aspect, înţelegeţi de ce e necesar să fiţi responsabili. Vă creaţi viaţa prin gândurile voastre. În loc să dăm vina pe gene, pe familie, pe mediu şi pe multe altele, e necesar să realizăm că suntem personal responsabili. Asta generează o problemă pentru mulţi oameni. Pentru că dacă oamenilor li se spune: „Ţi-ai controlat singur toată viaţa.” Oamenii privesc retrospectiv şi spun: „Nu vreau să fiu responsabil pentru toate astea. A fost atâta boală şi furie, atât de multe probleme, genele sunt de vină, nu eu.” Dacă li se spune: „Nu, tu eşti de vină!”, mulţi spun: „Nu pot să cred” Şi ce se petrece? Ce apare imediat în mintea lor? Vinovăţie, ruşine, victimizare, învinovăţire, încep să spună: „Nu pot să îmi asum toate astea, deci nu cred în povestea asta.”
Dar iată ce e important să se ştie: trecutul este irelevant. Dacă nu ai ştiut cum funcţionează, nu vă puteţi învinovăţi. Victimizare, ruşine, vinovăţie, aceste cuvinte nu se aplică. Dacă nu ştim să conducem un vehicul, nu ne putem învinovăţi că nu merge, e necesar să învăţăm să conducem. Adevărul e că trecutul este relevant, dar acum viitorul este al vostru, căci înţelegeţi cum funcţionează. De azi înainte responsabilitatea este a voastră. Nu sunteţi responsabili pentru trecut, pentru că nu aţi cunoscut aceste mecanisme. A apărut o transformare în viaţa voastră.
Percepţia-mit numărul 3: evoluţia este un proces aleator. De unde ne-a venit ideea asta? De la teoria lui Charles Darwin numită acum neo-darwinism, noua versiune a teoriei darwiniste, bazată pe molecule şi gene. Există doar doi paşi în evoluţie:
A. mutaţie aleatoare, urmată de
B. selecţie naturală.
Boala nu este o coincidenţă
Pasul A, mutaţia aleatoare, înseamnă că atunci când celulele se divid, apare uneori o eroare în copierea materialului genetic care duce la o mutaţie. A fost un accident, nu a fost intenţionat. Cum apar aceste mutaţii? Doar un accident? Dacă este doar un accident, asta spune ceva despre modul cum trăim. De ce suntem aici, pe planetă? Oamenii de ştiinţă spun că nu există niciun scop al existenţei noastre pe planetă. E doar o sumă de accidente. Care e relaţia noastră cu mediul?
Ei spun că nu avem legătură cu mediul, s-a „întâmplat” să fim în acest mediu, dar nu suntem legaţi de el, căci am ajuns accidental aici. Aceasta este o prolemă fundamentală cu care ne confruntăm acum. Putem să subminăm mediul, să distrugem ecosfera, dar ecosfera e cea care ne-a crescut, nu accidental, ci intenţionat. Nu am ajuns aici accidental, am fost programaţi să fim aici dintr-un motiv foarte precis. E necesar să înţelegeţi că evoluţia nu este un proces aleator.
Un articol din 1988 al geneticianului britanic John Cairns descria un experiment făcut de el. A luat o bacterie mutantă care nu putea digera lactoza. Era o genă imperfectă. A luat aceste bacterii şi le-a pus într-un vas Petri în care singura hrană a fost lactoza. Dacă aţi fi una dintre bacterii, aţi spune: „Nu, mulţumesc. Nu pot digera asta. Iată-mă într-o mare de lactoză, pe care nu o pot folosi.” Tendinţa e să credem că celulele nu se vor dezvolta. Nu vor creşte pentru că nu pot extrage nutrienţii din lactoză. Nu se pot divide, nu se pot înmulţi, nu se pot dezvolta. Dar a descoperit că toate celulele din vasul Petri s-au dezvoltat, cum s-a putut petrece asta?
Şi iată ce s-a descoperit: într-un mediu stresant, organismul vă va transforma genele pentru a elimina problema. Vreau să spun că bacteriile au transformat gena rea într-una bună. Nu au modificat totul. Au ales exact gena care era nevoie să fie transformată. Cel mai primitiv organism de pe planetă poate alege ce genă ce e necesar să se modifice pentru a se adapta la mediu. Cu alte cuvinte, organismele nu au suferit mutaţii aleatoare, ci ceea ce numim mutaţii adaptive.
Se aplică aceasta şi în cazul nostru? Se aplica peste tot. Începând de la bacterii. Ne putem provoca şi cancer din cauza stresului. Ba mai mult, stresul ESTE cauza cancerului. Vreau să vă spun ceva foarte interesant. Gândiţi-vă la asta, este amuzant. Trăim într-o lume în care bărbaţii şi femeile sunt egali. Femeile au tras lozul necâştigător. Multe femei spun: „Mi-aş fi dorit să nu fi fost femeie în această situaţie, m-aş fi descurcat mai bine.” E necesar să aibă foarte mare grijă ce îşi doresc. Pentru că femeile care resping feminitatea pot face cancer de sân, pentru a elimina partea din ele care le face să fie femei. Apoi descoperim dintr-o dată că nu mai sunt femei, că au ajuns doar o persoană.
Stresul cauzează bolile. Bolile pe care le aveţi nu sunt simple coincidenţe. Conform cărţii lui Louis Hay, putem să ne vindecă viaţa, bolile nu sunt coincidenţe, sunt legate de felul în care trăim. Trupul şi sănătatea sunt o oglindă a percepţiilor şi a reacţiilor noastre. Nu vă place ce se petrece în trup? Nu vă modificaţi trupul, transformaţi-vă percepţiile şi reacţiile. Brusc, conceptul conform căruia evoluţia este întâmplătoare se dovedeşte a fi fals, căci noi ne adaptăm la situaţii. Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că niciun organism nu a ajuns întâmplător acolo unde e. Orice organism ajunge într-un loc pentru a se adapta la o situaţie anume. Natura introduce organisme în mediu pentru a păstra armonia şi echilibrul. Când un mediu este dezechilibrat, ce face natura? Aduce un alt organism, pentru a restabili echilibrul. Inevitabil, asta va duce la un alt dezechilibru şi va apărea alt organism. De câte ori natura introduce un nou organism în procesul evolutiv, acesta este mai puternic şi mai inteligent.
Citiți partea a patra a articolului
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 85.
Citiţi şi:
ADN-ul este influenţat de cuvinte şi vibraţii
yogaesoteric
17 ianuarie 2020