România, avangarda dictaturii pseudo-sănătății mondiale

 

Visegrad Post dă de pământ cu Iohannis şi cu Băsescu pe tema „dictaturii COVID-19”.

Imaginează-ți un stadion acoperit, amenajat ca tabără de refugiați. Ceva de o originalitate izbitoare în comparație cu instalațiile obișnuite ale UNHCR (agenția ONU pentru refugiați), pereții de carton care separă paturile unul de celălalt, fără uşi la coridoare de acces și fără tavan, astfel încât fiecare „cameră” să rămână perfect vizibilă, atât de pe coridoarele menționate, cât și din tribune. Jeremy Bentham și Michel Foucauld au visat-o, Klaus Iohannis a făcut-o: Panopticon, această închisoare în care un om poate urmări o mie fără să se ridice de pe scaun, a devenit astăzi realitate. Acest tip de instalație care, timp de câteva zile, a fost fotografiată zilnic, la București şi la Cluj, a fost vizitată de șeful dictaturii militare românești, Klaus Werner Iohannis.

Aceste instalații, create în cadrul unui parteneriat între companii multinaționale (adevărații proprietari ai „RO”) și „Statul român”, ar fi destinate, în timpul celebrului „vârf al infecției” pe care îl așteaptă toată Europa post-comunistă ca pe venirea lui Mesia, pentru a adăposti „asimptomatici”, internaţi forțat, având în vedere că este greu de imaginat un bărbat sănătos care se duce de bună voie într-o tabără de refugiați. Desigur, celebrul vârf nu se va petrece niciodată, cu atât mai mult în România decât în restul lumii post-comuniste, din motive pe care nu le redăm aici. Dar, întrucât aceste tabere sunt, în orice caz, destinate pacienților asimptomatici, singura bază legală pentru posibila lor detenție va fi rezultatul unui test … efectuat de servicii din același stat care îi va înconjura. Și ei înșiși nu vor avea nicio modalitate de a supune această judecată expeditivă expertizei unui terț. Cu alte cuvinte: cu vârf sau fără vârf, habeas corpus, în România, s-a terminat.

Printre numeroasele praguri calitative pe care această inovație română le relevă în trecut, este necesar să menționăm:

– stabilirea unui precedent legal: dictatura Covidiană intenționează, prin urmare, să înlocuiască arestul la domiciliu cu închisoarea, pur și simplu;

– un prag cognitiv: luând în considerare blocarea „infectării asimptomatice” în aceste lagăre gigantice lipsite de orice echipament medical, junta de la București recunoaște, implicit, că marea majoritate a tinerilor infectați și / sau fără boli cronice nici nu observă întâlnirea lor cu virusul. Prin urmare, recunoaște implicit și faptul că, în afară de persoanele vulnerabile (peste 65 de ani și / sau bolnavi), care, în orice caz, își părăsesc cu greu casele (fie din cauza conștientizării pericolului, fie din cauza lipsei de mobilitate autonomă), persoanele care au rămas afară nu ar avea niciun risc extraordinar de a fi infectate de prizonieri. Prin urmare, încarcerarea devine în sine o dovadă a propriei inutilități. După suprimarea gândirii logice, aceasta nu va împiedica desigur mulțimile feminizate și isterizate să aplaude această grandioasă inovație în slujba „siguranţei” lor.

– Evident, intensa acoperire media a acestei inițiative, datorată unei întreprinderi mixte-corporatiste demne de epoca de aur din America Latină, nu este, în sine, menită să salveze „popularitatea” imparabilă a lui Klaus Iohannis, ci mai degrabă pentru a testa terenul.

Traian Băsescu spune că, în opinia sa, această stare de detenţie va fi, probabil, anuală, sau chiar permanentă. Și din nou, este o certitudine pe care o exprimă: după ce, în timpul celor 10 ani petrecuţi de Băsescu în fruntea țării (2004-14), a făcut o treabă comparabilă cu cea a lui Boris Elțin în Rusia sau Ferenc Gyurcsány în Ungaria (politici economice criminale: reducerea salariilor și pensiilor, devastarea funcției publice etc.), Traian Băsescu este puțin probabil să ajungă vreodată mai sus de 3%-5%, unde partidul său de buzunar (PMP – probabil cu un ajutor discret din partea STS în numărarea voturilor) stagnează, grație unor resturi de electorat clientelar. Și astfel de cuvinte sunt chiar mai puțin susceptibile să-i sporească popularitatea decât „selfie-urile lui Iohannis în fața Panopticon”. Prin urmare, ele constituie, evident, un balon de testare lansat – în principal pe rețelele de socializare – pentru a testa docilitatea unei populații care este deja supusă celui mai înverșunat regim din Europa și deja plătește cele mai mari amenzi (deşi se află în partea de jos a clasamentului salariilor europene).

Concomitent cu acești pași în menţinerea „siguranţei sănătății publice”, am avut şi închiderea de către autoritățile române a diferitelor site-uri de presă de opinie (în special a celor apropiate de naționalismul ortodox), care s-au făcut vinovate de prea multă gândire critică cu privire la poveştile Covidiene.

Aici găsim o caracteristică importantă a României post-1989, așa cum s-a putut remarca adesea: paradisul reprocesării deșeurilor toxice, România servește și ca laborator în aer liber pentru teste de dimensiuni de viață care duc la validarea diferitelor tehnologii (dure sau soft) considerate potențial periculoase. Aceste „teste” variază de la „5G” , până la tehnicile ingineriei sociale din criza COVID-19.

Și asta, pentru că acest laborator prezintă, la nivel politic, un risc de explozie minimă: românii de astăzi nu au, în mare parte, identitate națională și – în afară de cei zece mii de patricieni de la cârma Securității – identitate de clasă. Față de deteriorarea condițiilor de viață, primul reflex al românilor tineri și ambițioși este să emigreze – în niciun caz să caute să-și asume responsabilități colective. Chiar și identitatea lor religioasă – singura care a demonstrat o anumită eficiență mobilizatoare – este astăzi compromisă, pe de o parte, pe măsură ce această veche țară ortodoxă devine (precum Brazilia și atâtea țări din Sud) neo-protestantă; pe de altă parte, datorită discreditării accelerate a unei Biserici Ortodoxe Române anexată de Securitate și care ulterior nici nu reușește să producă un simulacru convingător de rezistență – fie în fața agendei LGBT, fie mai recent, în fața dictaturii COVID-19.

În final, redăm un pasaj din cuvintele menționate mai sus ale „marelui lider naționalist român”, Traian Băsescu:
„Românii sunt o națiune docilă; nu s-au revoltat când, în criza din 2008-2012, am aplicat cele mai dure măsuri din lume; nu se vor revolta nici acum, chiar și sub cel mai dur regim din UE.“


Citiţi şi:

În România, de frica unei viroze s-a instaurat o dictatură a absurdului, care ne-a furat toate drepturile și libertățile și ne-a afectat grav economia

Dictatura binelui colectiv

Coronavirusul și Big Brother

 

yogaesoteric
24 iulie 2020

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More