Starea de yoga implică transcenderea neîntârziată a egoului (ahamkara)

Yoga este atât denumirea căii spirituale yoghine, a unui sistem eminamente practic de metode spirituale, cât și denumirea unei stări fundamentale: starea de fuziune completă, de identificare și integrare totală a ființei yoghinului cu întregul Macrocosmos și cu Dumnezeu Tatăl. Starea de yoga este de fapt starea în care yoghinul a depăşit complet nivelul egoului (ahamkara). Procesul de evoluție spirituală implică revelarea Sinelui şi transformarea progresivă astfel încât egoul (ahamkara) să diminueze gradat, iar influenţa sa asupra noastră să fie din ce în ce mai redusă.

Starea de yoga și egoul (ahamkara) sunt în realitate opuse. Nu se poate să fim în acelaşi timp sub influenţa egoului (ahamkara) şi în starea de yoga. De aceea yoghinii afirmă că „atunci când egoul (ahamkara) intră, iese yoga și atunci când egoul (ahamkara) iese, intră yoga”. Procesul de evoluție spirituală accelerată care se declanşează prin practica yoga perseverentă şi corectă implică în mod necesar transcenderea gradată a egoului (ahamkara). În yoga există suficient de multe metode în acest sens, iar printre cele mai eficiente sunt acelea care implică trezirea unor virtuți și acumularea în fiinţă a energiilor corespondente unor Atribute Dumnezeieşti precum Altruismul Dumnezeiesc, Compasiunea Dumnezeiască, Detaşarea Dumnezeiască, Umilinţa Dumnezeiască etc.

Dificultatea transcenderii egoului (ahamkara) vine în principal din faptul că, în momentul de faţă, ne identificăm cu el. El ne imprimă modul de a gândi şi de a simţi, ne limitează înţelegerea şi interpretează trăirile noastre. Dacă nu înţelegem corect unele aspecte teoretice, vom continua să trăim şi să practicăm yoga cu impresia că putem să progresăm în sensul diminuării egoului (ahamkara) chiar de la nivelul lui. Altfel spus, ne vom imagina că raţionamentele de orice fel, opoziţia sau lupta cu egoul (ahamkara), analiza şi disecarea egoului, discuțiile şi speculaţiile etc. ne pot ajuta să diminuăm influenţa egoului (ahamkara). În realitate, toate acestea declanşează fenomene specifice de rezonanță care alimentează în continuare, în mod direct, egoul (ahamkara), cu energiile sale specifice.

În loc să discutăm despre ego (ahamkara) sau să ne luptăm cu el, întreținându-i astfel existenţa, este mult mai eficient să acţionăm într-o directie total opusă lui. De exemplu, ştiind că ceea ce întreține rezonanţa specifică egoului (ahamkara) are legătură de fapt cu un anumit mod egoist de a acţiona, de a gândi şi de a simţi, putem acţiona cu promptitudine pentru a ne diminua egoismul prin amplificarea altruismului. Iar aceasta nu implică să speculăm și să filozofăm pe acest subiect, ci efectiv să începem să facem fapte altruiste. Această metodă extrem de eficientă, chiar salutară pentru cei care sunt foarte egoişti, este şi mai eficientă dacă acțiunile noastre altruiste sunt integrate conform metodologiei specifice sistemului Karma Yoga.

Atunci când ne aflăm deocamdată la nivelul egoului (ahamkara), el se insinuează în aproape tot ceea ce facem, inclusiv în practica noastră spirituală. Dacă vom fi suficient de lucizi, vom descoperi la un moment dat, cu consternare, că egoul (ahamkara) este extrem de abil și antrenat în a ne păcăli, în a-și disimula prezenţa şi intenţiile reale. Dacă nu respectăm întru totul recomandările practice ale sistemului yoga, inclusiv în ceea ce privește atitudinea cu care practicăm și intenţiile pe care le manifestăm, este foarte ușor să deviem și − în loc să ne îndreptăm spre starea de yoga − noi să nu facem decât să ne amplificăm egoul (ahamkara). În această direcţie, putem vorbi de unele greşeli mici, dar cu consecințe redutabile, care fac să ni se exacerbeze egoul (ahamkara) în practica spirituală și astfel să regresăm în loc să progresăm.

Astfel, în tradiția yoghină milenară yoghinii sunt avertizați asupra importanței covârşitoare a motivației altruiste care este necesar să se afle chiar și la baza practicii spirituale. Dăruirea necondiționată față de Dumnezeu şi faţă de nobilele idealuri pe care vrem să le atingem prin practica yoga este o condiție esențială a succesului în yoga, tocmai de aceea ea fiind inclusă în etapa fundamentală niyama din yoga.

Este important să știm că, în mod corect realizate, pe fondul unei stări de dăruire deplină faţă de Dumnezeu Tatăl, toate procedeele revelate în cadrul diferitelor forme de yoga au ca efect, printre altele, diminuarea gradată a influenței egoului (ahamkara): tehnicile de Hatha Yoga, Karma Yoga, Laya Yoga, Bhakti Yoga, Raja Yoga, Tantra Yoga etc. Pe de altă parte, dacă aceleași procedee sunt practicate incorect sau dacă sunt realizate neatent, de mântuială sau într-o stare de îndârjire egotică, ele nu doar că nu vor avea efectele scontate în această direcţie, ci vor face chiar să se amplifice în noi, uneori extrem de mult, energia specifică egoului (ahamkara).

Reacţia de opoziţie a egoului (ahamkara) faţă de progresul nostru spiritual nu poate fi evitată, căci este un mecanism natural. Mai ales în cadrul proceselor de evoluţie spirituală accelerată, egoul (ahamkara) ne va întinde în cale nenumărate capcane (sugerându-ne, de exemplu, să ne amânăm practica spirituală ori să urmărim anumite interese personale sau să nu respectăm unele reguli esențiale ale practicii yoghine, care fiecare dintre ele are un rost al ei şi nu poate fi ignorată).

„Arsenalul” egoului (ahamkara) conține o sumedenie de tertipuri şi uneltiri pline de viclenie, șmecherii şi scheme mai mult sau mai puţin elaborate prin care încearcă să ne păcălească și să ne deturneze de la ţelul spiritual propus (transcenderea egoului). În particular, egoul (ahamkara) va încerca să submineze relaţia noastră profundă, de suflet, cu ghidul spiritual, iar dacă reuşeşte, aceasta va fi pentru el o funestă victorie, care ne poate frâna progresul spiritual şi ne poate arunca în conflicte lăuntrice și frământări stupide care ne secătuiesc de energie.

Progresul spiritual înseamnă diminuarea gradată a egoului (ahamkara), până la faza în care nu vom mai fi deloc influenţaţi de energia sa specifică. Egoul (ahamkara) vrea să supravieţuiască, iar lupta pe care o duce este pe viață şi pe moarte. Această dramatică şi inevitabilă confruntare ne poate trezi uneori sentimente contradictorii şi descurajante: suferinţa, durerea uneori palpabilă, sfâşietoare, senzaţia că luptăm cu noi înșine sau că vom fi anihilați ori că nu aceasta este ceea ce vrem. Nu este însă obligatoriu să apară astfel de trăiri dar, în caz că ne vom confrunta cu ele, este mai bine să fim preveniți. De asemenea, este important să fim preveniți despre faptul că cea mai puternică armă prin care egoul (ahamkara) ne manipulează este frica.

Citiţi şi:
YOGA: o cale către Infinit
Yama şi niyama în lumina legii rezonanţei

yogaesoteric
28 iulie 2021