Tehnologie extraterestră la Vatican + Despre iezuiți și arhoni (I)

 

de Therese Zumi Sumner

Am fost inspirată să arunc o privire asupra blogului lui Corey Goode, iar articolul care mi-a atras atenţia a fost Dezvăluire cosmică: tehnologie extraterestră la Vatican. Articolul este transcrierea discuţiei pe care David Wilcock a avut-o cu una dintre sursele sale, prietenul său Emery Smith, care a suferit multe atacuri din partea cabalei datorită dezvăluirilor pe care le-a făcut: „Emery Smith susține că a autopsiat aproximativ 3000 de tipuri de extratereştri umanoizi. În ziua următoare anunţului nostru despre ceea ce a dezvăluit, el a fost atacat şi a ajuns la spitalul de urgenţă”.

Emery şi David călătoreau undeva cu maşina când a fost înregistrată această discuţie. Ei vorbeau despre autopsiile pe care Emery le-a făcut, iar conversaţia s-a îndreptat spre vizita pe care Emery a făcut-o la biblioteca Vaticanului pentru a obţine mai multe informaţii despre un anumit tip de OZN! „Deci o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă pentru a merge la Vatican şi a căuta în arhivele de acolo, deoarece ştiau că există informaţii despre o navă care a fost doborâtă în New Mexico”.

După aproape 8 ani în care am studiat date prezentate în locuri din care am încredere să iau informaţii, credeam că am aflat tot despre acest subiect. Totuși, această discuţie dintre David şi Emery a scos la iveală aspecte pe care nu le cunoşteam. De exemplu, iată ce spune Emery: „Şi, bineînţeles, Vaticanul este dintotdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă uriaşă despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au găsit şi pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi, mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană sub Vatican.
Astfel, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Şi am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje.”

Nu veţi fi dezamăgiţi când veţi citi acest articol şi ceea ce aduce în atenţie. Reacţia mea la toate acestea a fost ceva de genul: „Oh, Doamne, trăim în anii întunecaţi ai acestei planete, fără ca măcar să avem vreo vagă idee despre aceasta”. Mi-am dat seama apoi că dacă nu am fi fost ținuți în carantină aici, pe Pământ, am fi putut să atingem nivelul tehnologic care există acum cu circa 200 de ani în urmă. Şi consider că dacă aceasta este situaţia, atunci în zilele noastre am fi putut fi cu 300 de ani mai avansați decât suntem acum! Sper să înţelegeţi ce vreau să spun când veți citiţi informaţiile dezvăluite de Emery.

În cele ce urmează, vă voi oferi unele citate din articolul menționat.

David Wilcock: Deci povesteşte-ne despre Vatican.
Emery Smith: Oh, Vaticanul. Da, da.
Deci o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă pentru a merge la Vatican şi a căuta în arhivele de acolo, deoarece ştiau că există informaţii despre o navă care a fost doborâtă în New Mexico.
David: Deci te referi la un OZN…
Emery: Care a fost doborât.”

David: Bine. Deci ce au decis să facă cu această navă? Dacă [autoritățile] nu ştiu ce este, nu ştiu de unde vine, pe ce fel de resurse se pot baza în acest punct?
Emery: Ei bine, ceea ce fac este să formeze o echipă, şi fac o amplă verificare în jurul globului, deoarece există alte înregistrări în alte ţări şi în alte religii [care conțin informații referitoare la respectiva navă extraterestră].
Şi, bineînţeles, Vaticanul este dintotdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă uriaşă despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au găsit şi pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi, mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană sub Vatican.
Astfel, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Şi am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje.
David: Hm.
Emery: Şi cam acesta este modul în care a început totul. Am avut permisiunea de la Vatican. Ei au aranjat totul. Noi eram doar nişte contractori care am mers acolo să colectăm orice fel de informaţie care ar putea prezenta similitudini cu acea navă.”

David: Ai coborât cu acel ascensor.
Emery: Da.
David: Erai în misiunea de a afla ce anume era acel obiect în formă de tetraedru [OZN-ul].
Emery: Exact.
David: Ce ai văzut? Mai întâi, spune-mi cum arăta liftul. Era ceva neobişnuit legat de lift?
Emery: Nu, era un lift foarte mare, mai mare decât normal. Puteai să așezi o maşină în el.
David: Oh, wow!
Emery: Lift normal. Foarte curat.
David: Bine. Circular, pătrat?
Emery: Rectangular.
David: Deci uşile s-au deschis și ce ai văzut?
Emery: Am păşit înăuntru. Podeaua era albă. Pereţii erau albi. Era ca o şină neagră.
David: O şină neagră unde?
Emery: Era ca o şină neagră de jur-împrejur în interior… ca acele şine de care te poți ţine.
David: Pe pereţi?
Emery: Da, pe pereţi, la o înălţime de aproximativ 7,5 cm.
David: Bine.
Emery: Nu exista fereastră, geam, nimic de genul acesta. Era doar un lift normal. Era foarte silenţios. Nu mi-am dat seama când a început să se mişte.
David: Oh!
Emery: Era cel mai silenţios lift. Ştii, de obicei simţi când se pune în mișcare.
David: Da, aşa e.
Emery: Nu am simțit deloc. Stăteam de vorbă, iar când uşile s-au închis, mă întrebam «Apasă cineva pe buton sau pe ceva?».
David: Ha, ha.
Emery: Începusem să devin neliniștit.
David: Da.
Emery: Iar apoi… dintr-o dată, cam într-un minut, uşile s-au deschis. Şi mă gândeam: «Ce? Liftul Vaticanului e stricat?».”

David: Deci ai mers înăuntru după ce s-au deschis uşile…
Emery: Da.
David: Şi ce ai văzut?
Emery: Primul lucru pe care l-am văzut a fost o zonă gigantică de forma unui auditorium. Mi-a adus aminte… nu îmi place să fac referiri la filme, dar semăna cu Hogwarts (şcoala de vrăjitorie) din Harry Potter – cred că era ca sistemul bolții cu troli mici, unde priveşti în sus şi vezi toate aceste bolte pătrate, dar era foarte rustic.

Tavanul de la Hogwarts

Era curăţenie lună. Sticlă frumoasă peste tot. Erau…
David: Oh, Doamne!
Emery: …cuburi gigantice de sticlă. Iar unele erau de mărimi diferite. Era foarte curat.
Şi prin aceste cuburi de sticlă erau benzi şi linii de metal. Apoi mai erau platforme de 1,8 metri diametru care puteau merge la oricare din acestea. Şi nu existau mişcări smucite. Era ca şi cum pluteau, apoi se puteau întoarce…
David: Oh, wow!
Emery: …dar numai în anumite unghiuri. Nu făceau cercuri, sau altceva… Şi erau mulţi oameni pe acestea care făceau diverse mișcări cu bolţile, sau care se uitau prin ele [cuburi] şi făceau diferite acțiuni.
David: Wow!
Emery: Dar nu am mers și eu cu acestea… eram doar la primul etaj.”

David: Deci este ceva diferit. De aceea am vrut să povesteşti aceasta pentru că despre Biblioteca Vaticanului în general oamenii își imaginează că este alcătuită din teancuri de cărţi şi rafturi cu cărţi.
Emery: Ei bine…
David: Aceasta este foarte diferit.
Emery: Ei bine, ajungem la asta…
David: În regulă.
Emery:… deoarece a fost nevoie să mergem prin această arie pentru a ajunge la acea veche… acea imagine pe care o vezi în filme, cu cărţi peste tot şi obiecte de genul acesta.
David: Dar ceea ce tocmai ai descris este exact ca într-un film de science-fiction. Cu siguranță a fost extraordinar de uimitor.
Emery: A fost cel mai uimitor lucru… unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am văzut vreodată.
David: Wow!
Emery: Sticla de asemenea. Ei ţin tot acest echipament uimitor în spatele acestei sticle. Și mă gândeam: «E ridicol!». Sticla se poate sparge, pot fi cutremure, şi cine ştie… explozii. Iar el zice «Oh, nu. Aceasta nu este sticlă. Este metal. Este un tip de metal». Directorul departamentului…
David: Wow! Ca un aluminiu transparent, poate, sau ceva de genul acesta?
Emery: El a zis doar că era un metal. Nu era sticlă.
David: În regulă.
Emery: Asta este tot ce a spus. Nu a dat detalii, şi nu mă aflam acolo pentru a pune întrebări despre sticlă, chiar dacă voiam să ştiu.
David: Deci ce era în spatele sticlei? Să clarificăm.
Emery: Multe lucruri diferite. Adică erau echipamente acolo pe care nu le-am văzut niciodată.
Unele arătau a arme. Altele arătau ca suluri dar erau pe plăci mari de un fel de… Arăta ca plexiglas, ca teancuri de plexiglas. Şi fiecare conținea un singur lucru. Nu exista nicio etichetă pe exteriorul acestor uşi ca să poți ști ce anume era obiectul respectiv.
David: Wow!
Emery: Niciuna. Niciun număr, niciun simbol. Era ceva gigantic… ca un bloc de şase etaje format din aceste cuburi.
David: Doamne!
Emery: Ireal. Și cum am zis, cuburile acolo de asemenea erau mici, de dimensiunea a 30 cm. Iar unele erau mari, de 6 metri.
David: Erau de formă hexagonală sau pătrată?
Emery: Toate erau pătrate.”

Emery: În timp ce mergeam, am observat un echipament care arăta ca acel simbol Dorje… , acele obiecte vechi tip rozetă care se foloseau…
David: În Tibet.
Emery: Da, în Tibet.

Am observat că aveau această formă, dar erau corpuri solide şi luminoase.

David: Wow!
Emery: Şi nu existau cabluri electrice care să intre în acele obiecte.
David: Întotdeauna am crezut că dublul Dorje este un fel de tehnologie, care doar a fost imitată de aceste mici obiecte ritualice sculptate.
Emery: Corect, dar acestea (de la Vatican) erau ca o versiune ultramodernă, artistică, foarte uimitoare.
David: Wow!
Emery: Erau cu adevărat bine lucrate, cu margini uimitoare.
David: Wow!
Emery: Şi străluceau (emiteau lumină). Şi nu erau cabluri electrice sau suporturi de încărcare.
David: Wow!
Emery: Şi este necesar să înţelegi că nu eram acolo pentru aceasta. Deci nu mă puteam opri… Nu eram ca într-o vizită la Luvru, bineînţeles.
David: Da.
Emery: Eram în misiune, așa că ne țineam gura închisă şi mergeam unde era nevoie să mergem, anume la arhive, să căutăm informații despre acest dispozitiv, această navă luminoasă [OZN-ul].”

David: Deci ce s-a petrecut după ce aţi trecut prin acest auditorium cristalin maiestuos?
Emery: După ce am trecut prin acea sală am ajuns la o altă uşă dublă, care doar s-a deschis.
David: Cum ar fi uşile de sticlă, sau…
Emery: Hm-hmm, uşi de sticlă. Care doar s-au deschis – ca şi cum s-ar fi separat.
David: Vreun zgomot?
Emery: Niciun zgomot, deloc.
David: Wow!
Emery: Era foarte linişte acolo. Niciun ecou, ceea ce era ciudat pentru mine, deoarece consideram că măcar ecoul vocii ar fi fost firesc să se audă într-o astfel de încăpere.
David: Și când ai văzut oameni pe acele platforme mobile… cum erau îmbrăcați?
Emery: Erau toţi în veșminte albe, ca acele… ştii, costumele chirurgicale făcute din acel material?
David: Ah.
Emery: Şi aveau de asemenea pe cap bonete albe.
David: Wow!
Emery: Erau în costume curate.
David: Cameră curată.
Emery: Dar nu era curat ca la chirurgie. Indiferent ce făceau acolo, toţi ţineau ceva şi priveau la ceva, sau priveau la ce era în sticlă.
David: Wow!
Emery: Deci nu ştiu deloc ce anume făcea fiecare. Nu am nicio idee.
David: Şi crezi că era ceva dincolo de acest prim strat de cuburi? Adică erau straturi după straturi mai în profunzime dincolo de acesta, sau erau doar cele de la suprafaţă?
Emery: La primul etaj unde am fost, nu am putut vedea… La un moment dat s-au terminat. Unele erau adânci de 3 m. Altele erau de 9 m adâncime. După cum ziceam, unele erau mici, cuburi de 25 cm, iar altele erau enorme. Am mers printr-un astfel de compartiment care avea 7 metri înălțime.
David: Oh, wow!
Emery: Da.
David: Uimitor.
Emery: Da, este uimitor.”

David: Deci ce se petrece după ce se deschid acele uşi silenţioase? Unde mergi apoi?
Emery: Am ajuns în biblioteca principală, așa cred.
David: Hm.

Emery: Şi acolo se află tuburi gigante, cilindrice, cu atmosferă controlată, care au probabil undeva între 1 și 2 metri diametru. Şi sunt sute din acestea, care merg până foarte, foarte sus.
David: Ai spus între 1 și 2 metri diametru?
Emery: Da, între 1 și 2 metri în diametru, din sticlă sau orice ar fi – metal, sticlă sau cum îi mai zic ei.
David: Bine.
Emery: Şi aceste tuburi au ferestre care se deschid. Şi au ceva, un mecanism care se poate rula în sus și atunci toate acele cărţi vin în jos. Sunt toate pe rafturi, toate acele cărţi şi toate acele tăblițe. Şi se deplasează în sus şi în jos.
David: Oh, wow!
Emery: Da, în sus şi în jos în interiorul acestor coloane cilindrice, care am auzit că sunt vidate şi au atmosferă controlată pentru a preveni degradarea cărților.
David: Wow!
Emery: Deci ne-au dus în acest loc şi am mers la o anumită coloană. Şi cineva a adus imediat diferite cărţi despre nava respectivă. Şi am obținut toate informațiile de acolo.
David: Cum arătau cărţile şi cât de vechi erau?
Emery: Părea că acele cărţi erau de fapt traduse dintr-o altă carte scrisă de altcineva, deoarece scria că multe dintre acele informaţii au fost traduse. Astfel că totul era perfect scris şi tipărit, părea foarte nou… ca și cum ar fi fost realizate în acea zi… în rest nimic deosebit.
David: Bine.
Emery: Erau în dosare cu cleme. Deci nimic futurist sau ieșit din comun.”

Emery: Era o uriaşă bază de date. Dar în multe coloane la care m-am uitat erau lucruri foarte vechi, precum cărţi foarte vechi ce păreau învelite în piele.
Am observat că una dintre coloane avea blocuri în interior. Am crezut că sunt blocuri, dar de fapt erau tăblițe cu informaţii.
David: Avea vreuna dintre cărţile în piele coperta colorată, în culori strălucitoare?
Emery: Da, am văzut… una dintre coloane avea multe culori în ea…
David: Da.
Emery: … și multe dimensiuni de asemenea. Am văzut un raft care avea cărţi de aproximativ 2 metri.
David: Wow!
Emery: Da, părea că sunt cărţi. Era departe, poate chiar la 9 metri distanţă.
David: Când Peterson a descris călătoria sa în biblioteca Vaticanului, el a spus că o multitudine de cărţi erau legate în piele şi că aveau catarame pe ele…
Emery: Da.
David: Şi că erau colorate… în culori strălucitoare, precum roşu strălucitor, verde strălucitor.
Emery: Da. Da, da, am văzut și eu. Și erau foarte groase.
David: Wow!
Emery: Pielea era foarte groasă, şi chiar aveau metal pe ele. Am văzut multe dintre acestea în timp ce mergeam spre locul unde voiam să ajungem.
David: Deci aţi reuşit să luaţi cartea şi să mergeţi la zona de lectură, la o masă sau ceva de genul?
Emery: Nu, persoana respectivă a tras cartea afară. Şi sunt mese peste tot care nu sunt pe sol, ci pe piedestaluri. A lăsat cartea acolo, pe acest piedestal de 2 metri de sticlă sau ce este. Eu îi voi spune sticlă metalică.
El a deschis-o şi el a fost cel care ne-a arătat. De fapt, nouă nu ne era permis să o atingem.”

Emery: Mai era acolo un translator, deoarece engleza (în care era scrisă cartea) nu era aşa bună. Şi mai erau acolo doi dintre tehnicienii lor care supravegheau, precum bibliotecarii. Aceasta era cu adevărat interesant – bibliotecari.
Următorul fapt care s-a petrecut este că respectiva persoană a deschis cartea şi a început să o parcurgă. Şi noi priveam. Am privit alături de cei doi cercetători. Şi acele informații erau ceea ce doream. Erau exact ce doream. Apoi l-am întrebat dacă mai are ceva similar. Şi avea.
David: Hm.
Emery: Ne-a dus în altă zonă şi ne-a arătat altă carte. Care de fapt avea scheme ale exact aceluiaşi obiect…
David: Wow!
Emery: … iar acea carte era străveche.
David: Serios?
Emery: Adică, nu ştiu cât de veche era, dar era destul de veche deoarece nu era scrisă pe hârtie – era un sul de schiţe uriaş pe care cineva, un călugăr, le desenase. Conținea foarte multă fizică, şi era în întregime în altă limbă. Am putut obţine o poză a acestui sul, şi o copie a cărţii, şi am adus acestea înapoi acasă.”

David: Ți-ai putut face o idee, din ceea ce s-a citit cu voce tare sau s-a tradus, despre ce era acel obiect sau de unde a venit, ceva specific?
Emery: Nu, deoarece odată întors acasă, am fost retras din acel proiect. Ceea ce pot spune este că a fost, cred, un instrument care a fost pus intenţionat acolo, pentru a ne oferi ajutor. Şi apoi s-a petrecut ceea ce s-a petrecut. Nu am mai făcut parte din acel proiect niciodată.
David: Vorbeai despre materialul scris în altă limbă, şi ai zis că nu era chiar o carte, ce era? Cum arăta?
Emery: Arăta ca hârtia cerată.
David: Hm.
Emery: Da, şi arăta ca o hârtie cerată neagră. Orice ar fi fost, se exfolia astfel că puteai scrie pe ea.
David: Hm.
Emery: Părea ceva de genul acesta.
David: Wow!
Emery: Dar nu am putut să o ating. Era descris exact acelaşi dispozitiv – adică exact aceeaşi navă, dar de o formă mult mai mare. Probabil că de 10 ori mai mare… Indiferent cine ar fi desenat-o, era de 10 ori mai mare decât cea care era în posesia noastră.”

David: Deci tu cum crezi că se va petrece ceea ce am discutat, anume că oamenii vor începe să fie educați pe măsură ce dezvăluirea va avea loc? Cum vezi această devoalare?
Emery: Ei bine, primul fapt care se va petrece este că fiecare va dori să ştie în ce direcție să se îndrepte. «Eu vreau să fiu o astfel de persoană. Vreau să ajut. Vreau să ştiu cum pot să cresc ceva peste noapte – o roşie. Vezi tu, aş vrea să știu despre antigravitaţie – cum pot să-mi fac maşina să plutească.»
Astfel, oamenii vor începe să dorească să cunoască imediat, şi va fi la latitudinea guvernului ce fel de informaţii vor fi expuse universităţilor şi publicului, deoarece vor să informeze în mod corect. Probabil o vor face mai întâi prin intermediul universităţilor.
David: Da.
Emery: Şi din fericire, mulţi dintre cercetătorii din întreaga lume vor face la alt nivel ceea ce fac. Şi apoi vor putea să transmită live munca lor şi să aibă o modalitate de a ajunge la public printr-o astfel de sursă de informare – așa încât alți oameni să înceapă să se gândească la acele aspecte, deoarece informaţia este necesar să devină liberă pentru a stimula întreaga planetă să vrea să facă ceva – în loc să ţină informaţia în universităţi şi să zică «Ei bine, este nevoie mai întâi să înveţi asta şi …bla, bla, bla…»
David: Da.
Emery: Dar cred că, de asemenea, partea educaţională va fi mult mai uşor de făcut, pentru asimilarea acestor informații, deoarece cu bogăţia de tehnologii care ies la suprafaţă, vor exista şi tehnologii despre cum să înveţi mai repede…
David: Da.
Emery: …cum să ai grijă mai bine de tine. Multe dintre aceste aspecte din viața noastră de zi cu zi vor fi mult mai simplu de făcut.”

Emery: Există desigur reguli, legi şi reglementări universale, dar din punct de vedere al tehnologiei vom putea transforma ca peste noapte lumea, în mai puţin de o săptămână.
David: Da.
Emery: Adică vreau să spun că vom fi capabili să construim case în orice loc la 15 metri deasupra Amazonului, astfel încât să nu distrugem copacii.
David: Wow!
Emery: Vor fi construite orașe peste tot. Ştiu pentru că am fost contactat chiar de către guvernul nostru (SUA) pentru a organiza şi a face schiţele unui oraş special aici, care să fie auto-sustenabil, care să fie în afara grilei (obişnuite) de consum, care să aibă propriile sisteme de comunicaţie, propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot.”

Mă gândesc bineînţeles la ceea ce a spus Emery despre oraşul special, că va avea „propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot”. Cred că planul lor de a crea acest oraş special nu este făcut din dragoste pentru oameni – nu – ci este următorul punct pe agenda lor, pentru a ţine „turma” ocupată cu ceva nou şi fantastic, pe care l-au creat pentru a ne ţine „fericiţi”, şi totodată în carantină şi sub control. Acesta este modul în care au procedat întotdeauna.
Totul este un joc pentru ei – pentru cei care ne controlează, toate acestea sunt şi au fost sub controlul lor – dar jocul lor se va încheia în curând.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:
Agenda OZN a guvernului din umbră – programul secret referitor la OZN-uri
Cercuri ale puterii în spatele secretului OZN
Un secret nedezvăluit de Wikileaks: CIA şi Pentagonul au primit de la Vatican tehnologia ce permite călătoria în timp

 

yogaesoteric
11 septembrie 2019

 

Also available in: English

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More