Unele ÎNŢELEGERI DIVINE ne pot transforma existenţa

Câtă vreme vei trăi în trecut sau în viitor, prezentul tău nu va putea exista!

de Doina Alexa

În urmă cu câţiva ani, viaţa mi-a facut un cadou minunat: înţelegerea profundă a responsabilităţii mele în diferite domenii ale existenţei. Din clipa în care am înţeles şi am acceptat această idee a responsabilităţii totale, toate evenimentele trecutului au început să se limpezească, au căpătat un sens pentru mine, ieşind în sfârşit din acea obscuritate pe care, până atunci o numeam „hazardul vieţii”. Treptat, obscuritatea a devenit tot mai puţin densă, până când această noţiune de „hazard”, căreia îi atribuiam evenimentele viitoare şi momentul în care vor surveni, s-a risipit complet.

Suntem responsabili de tot ceea ce ni se petrece

O primă consecinţă a acestei înţelegeri profunde a fost ideea că „Eu sunt responsabilă de tot ceea ce se petrece în viaţa mea”. Ceilalţi, orice mi-ar fi făcut, nu erau decât actori în acest vis clar-obscur în care trăiam cel mai adesea. Ei intrau în viaţa mea prin porţile pe care le lăsam deschise, ignorând efectele propriilor mele gânduri, cuvinte sau acţiuni negative.

Dacă mă simţeam lipsită de forţă, aşa mă vedeau şi ceilalţi. Nu luam decizii, de aceea se luau deciziile pentru mine, în locul meu. Cultivam tot felul de temeri şi de aceea ele îmi jalonau calea. Pentru că manifestam susceptibilitate şi ranchiună, ele mă atacau din partea celorlalţi. Aveam chiar senzaţia că nu sunt iubită. Viaţa mi se părea apăsătoare, lipsită de sens. De fapt, eu nu o trăiam cu adevărat.
Am înţeles, imediat după ideea responsabilităţii, un alt adevăr: eu am libertatea de a alege, acum şi oricând.

Întotdeauna avem libertatea de a alege

Putem alege să ne gândim la toate faptele negative pe care le-am fi putut evita şi să ne învinovăţim, trecând dintr-o obscuritate într-o alta la fel de profundă, sau să alegem să ne iertăm. A regreta la nesfârşit şi a ne învinovăţi pentru greşelile din trecut este tot o dovadă de orgoliu. Pentru a-l depăşi, iertarea tuturor greşelilor devine un act necesar şi indispensabil. Ba mai mult: un act logic şi just, exact cum ai ierta un copil care nu ştia că greşeşte. Am abandonat astfel povara greşelilor mele aşa cum ai ieşi dintr-o cochilie, dintr-o închisoare. Azi nu privesc decât înainte şi respir cu bucurie aerul unei noi libertăţi. Iertarea umilă pe care mi-am acordat-o a declanşat două prize de conştiinţă succesive.

Iertarea este cheia transformării spirituale

Prima dintre ele: „este absurd să păstrezi ranchiună cuiva.” Nu le puteam reproşa celorlalţi că nu mă iubeau, câtă vreme eu nu mă iubeam pe mine. La nivelul actual de înţelegere, nu mai trebuie să fac niciun efort pentru a-i ierta pe ceilalţi. Iertarea îmi este oferită, iar eu le-o dăruiesc la rândul meu, cu bucurie.

A doua priză de conştiinţă: „eu sunt pe deplin conştientă de puterea imensă pe care mi-o oferă Dumnezeu.” Ne-a fost dată posibilitatea de a transforma toate condiţiile vieţii, precum şi forţa de a reuşi aceasta.

Din acea zi, totul a început să se transforme, atât în plan invizibil cât şi în plan vizibil, în conştiinţa mea şi în viaţa de zi cu zi. Astfel, din deschidere în deschidere, din transformare în transformare, la un moment dat am simţit dorinţa de a transmite şi celorlalţi aceste adevăruri.

Această forţă care ne cheamă, care ni se dăruie, este însăşi Iubirea. Iubirea adevărată, absolută, care dăruieşte, care dă putere, care creşte, radiază şi debordează, prin esenţa ei, îi face pe cei care o resimt din plin să o dăruiască la rândul lor.

Nimic nu este ostil în univers

Pentru că am descoperit o lume extraordinară de forţe în mişcare, în care fiecare din noi, deşi atât de „mici” comparativ cu restul universului, suntem şi „mari”, prin rolul pe care-l avem fiecare, pot afirma în prezent un dublu adevăr.

În primul rând: „nimic nu ne este ostil în univers”. Mişcarea este perpetuă, viaţa tinde către viaţă, nenumărate forţe se pun în mişcare cu viteze vertiginoase, dar nu există ostilitate.

În al doilea rând: „trăind în inima marelui univers, noi suntem fiecare creatorul propriului nostru univers, deci al tuturor domeniilor vieţii noastre, şi aceasta în cele mai mici detalii”. În prezent fiecare dintre noi are posibilitatea să trăiască o aventură minunată şi să participe la o călătorie fantastică. O călătorie care ne conduce către profunzimile fiinţei şi care se deschide către cea mai înaltă şi infinită concepţie asupra existenţei, asupra Vieţii.

Adevărul este Unic şi Iubirea ne conduce la el

Adevărul meu este ceea ce îmi permite conştiinţa mea să întrevadă din Adevăr. Cu cât mă apropii de foc, cu atât îl percep mai bine şi mă încălzeşte mai mult. În funcţie de poziţia faţă de foc, intensitatea căldurii sale va fi diferită. Tot astfel se petrec lucrurile şi în plan subtil. În funcţie de deschiderea mea spirituală, voi fi mai aproape sau mai departe de adevăr. Un lucru va fi evident pentru mine, altul – nu. Căci nu avem toţi aceeaşi deschidere spirituală, deci nu ne aflăm toţi la acelaşi nivel, în raport cu Adevărul. Ceea ce eu sunt pregătită să accept, adevărul meu, nu este neapărat şi ceea ce altul e pregătit să accepte, pentru că fiecare avem propria deschidere a spiritului.

De fapt, noi ne scăldam în Adevăr şi avem acces total la acesta, dar nu vedem decât ceea ce suntem capabili să asimilăm şi să acceptăm. Unele persoane afirmă: „Nu există un singur Adevăr, ci o infinitate de adevăruri”. Acestea se înşeală, căci nu există decât un Adevăr, dar există multiple căi de a ajunge la acest Adevăr. Fiecare nivel al cunoaşterii ne poate deschide o nouă cale. Această cunoaştere este adevărul nostru de moment.

O persoană care are o concepţie asupra vieţii diferită de a noastră este o persoană care mărturiseşte propriul ei Adevăr, care reflectă nivelul de conştiinţă pe care ea se află în acel moment. Cu toate aceste diferenţe însă, când vom ajunge la capătul drumului, noi vom vedea aceeaşi Lumină şi vom cunoaşte acelaşi Adevăr.

Viitorul începe acum

Credinţa nu se explică, nu se comentează, ea se trăieşte pur şi simplu în fiecare clipă.

În trecut, omul a trebuit să asculte orbeşte de nişte legi pe care era incapabil să le înţeleagă. De acum înainte, el poate deveni o fiinţă liberă, dacă îşi dezvoltă discernământul spiritual. Religiile sunt un mijloc de reîntoarcere la Dumnezeu. Dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu este mai mult decât religie. „Nu orişicine-Mi zice:‹ Doamne, Doamne!› va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7, 21)

Trăind, începând chiar de acum, credinţa activă, care înseamnă înţelegerea şi transformarea, vom păşi pe calea libertăţii. Trecutul şi-a încheiat rolul, ne-a adus până în clipa prezentă. Viitorul va fi şi va aduce şi el mari speranţe. Este bine să ştim ce am fost ieri sau să visăm la ce vom fi mâine, dar cel mai important este să începem chiar de azi transformarea noastră interioară. Începând de acum, ne construim propriul viitor, şi nu numai prin reuniuni, conferinţe sau lecturi episodice sau prin frecventarea, o oră pe săptămână, a unei biserici sau a unui templu.

Noi ne construim viitorul prin felul în care existăm în fiecare clipă, prin fiecare dintre gândurile noastre, prin cuvintele pe care le rostim, prin fiecare din faptele noastre.

Pentru Dumnezeu, a-I da al doilea loc înseamnă, de fapt, niciun loc

Unii vor avea tendinţa să spună: „De acord, există un Spirit, există Dumnezeu, există spiritualitate; cred în toate acestea, dar pe lângă ele mai e şi viaţa de zi cu zi!”

Acesta este pasul decisiv pe care trebuie să-l facem: să înţelegem că atunci când îi acordăm cu adevărat lui Dumnezeu primul loc în viaţa noastră şi-L considerăm Prietenul nostru din fiecare clipă, totul se transformă chiar şi în existenţa noastră cotidiană: „…toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8, 28)

Fiecare clipă este o poartă către Eternitate

În acest moment, mai mult ca oricând, omul are nevoie să trăiască în prezent. Nu se poate evolua fără a lua în considerare fiecare clipă. Este oare prezent în clipa de acum cel care păstrează sentimente de ranchiună sau de vinovăţie de ieri? Nu mai mult decât cel a cărui minte galopează către temerile şi dorinţele pentru mâine! Din acest motiv, mulţi dintre noi „au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud”. Creatorul, Cel Atotputernic, spune: „Eu sunt cel ce sunt.”(Exod, 3, 14.) El este prezent. Forţa vine din unitatea trupului cu spiritul, AICI şi ACUM. Prezentul este o punte între trecut şi viitor, unindu-le etern. Eternitatea – este prezentul care se scurge în permanenţă. Atunci când consimţim să părăsim „terenul solid” al prejudecăţilor noastre pentru a ne abandona curentului universal al Vieţii, vom merge înainte purtaţi şi ajutaţi în fiecare clipă de toată forţa sa, şi nu de forţa noastră, atât de mică. Forţa Eternă se manifestă atunci prin noi.

Pentru a ne bucura de Viaţa Eternă nu trebuie să ajungem să murim fizic, căci putem accede la aceasta cu trezirea noastră în Spirit, chiar din timpul vieţii.

Să ne amintim această frază din Evanghelia lui Ioan, formulată de Iisus la timpul prezent: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos, pe care l-ai trimis Tu.” (Ioan, 17,3)

Fiecare clipă este o poartă care se deschide spre eternitate. Putem să ne acordăm cu clipa şi să vibrăm la unison cu ea, atunci când o trăim cu Iubire. Dar dacă regretăm clipa scursă, dacă dorim să o reţinem, atunci ieşim din Viaţa Eternă pentru a ne întoarce în „micuţa noastră viaţă”, aceea în care plângem după ceea ce nu mai avem, cea în care fremătăm de dorinţă pentru ceea ce nu avem încă.

A trăi unificaţi cu Marea Energie implică o atenţie permanentă, iar noi suntem cei care alergăm să ne acordăm sau nu cu ea. A trăi şi a vibra la unison cu clipa prezentă înseamnă a dialoga cu viaţa, a fi una cu Totul. Numai acolo tu Eşti.

Câtă vreme vei trăi în trecut sau în viitor, prezentul tău nu va putea exista!

Citiţi şi:

«Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine

Încrederea ne susţine să trecem cu bine testele şi încercările spirituale

yogaesoteric
29 ianuarie 2010

Also available in: Français