Viitoarea configurație a lumii. Analiză cuprinzătoare a unui fost consilier parlamentar al Bundestagului german (II)
de Sebastian Friebel
Citiţi prima parte a articolului
Microsoft și Fundația Rockefeller colectează datele biometrice ale populației lumii
Introducerea identităților digitale a fost un obiectiv chiar dinainte de criza corona și a fost promovată de „jucători” influenți. Cu „ID2020”, Fundația Rockefeller și Microsoft urmăresc de câțiva ani deja să realizeze un proiect pentru înregistrarea digitală și biometrică a populației lumii, cu certificate de imunitate digitale descrise, din nou, ca o posibilă utilizare a sistemului.(17)
O campanie globală de vaccinare împotriva coronavirusului ar putea fi folosită în curând ca pretext pentru lansarea acestui sistem de control care a fost pregătit de ani de zile, în întreaga lume – posibil în combinație cu CommonPass-ul menționat anterior. Este important să ne dăm seama că aceasta înseamnă că identitatea fiecărui cetățean (parole, stare de sănătate, date bancare, contacte sociale etc.) va fi gestionată central și transmisă corporațiilor private – o idee șocantă, dar din păcate destul de realistă. Dacă analizezi acest proiect și alte proiecte ale corporațiilor digitale, ai senzația că pentru aceste companii, ființele umane nu sunt mai mult decât o marfă sau o materie primă exploatabilă economic și că bunăstarea noastră contează foarte puțin pentru ei. De exemplu, Microsoft a brevetat un sistem prin care trupurile umane echipate cu senzori pot fi utilizate pentru extragerea cripto-monedelor.(18) Privit din acest unghi, proiectul Facebook din 2017 privind interfețele creier-computer (BCI) este și mai suprarealist. Miliardarul american Elon Musk a dezvoltat deja un robot care implantează cipuri micro-electronice complet automat în creierul uman.(19) Aceste tehnologii nu se mai încadrează în categoria aplicațiilor medicale, ceea ce nici măcar dezvoltatorii nu se mai obosesc să afirme.
Își pierd corporațiile influența?
Cred că ar fi necesar să lansăm imediat o dezbatere amplă cu privire la aspectele etice ale tehnologiilor de mai sus. Ca și în cazul clonării genetice, este necesar să supunem examinării și implanturile de microcipuri în creier pentru a ne pune întrebarea dacă vrem cu adevărat să exploatăm toate posibilitățile tehnice disponibile sau dacă această formă de transumanism nu duce cumva la o dezumanizare periculoasă. Este cu adevărat „normal” faptul că oamenii mega-bogați anunță deja astăzi că vor ca printr-un un cip implantat să lege oameni în rețele digitale?(20) Din ce motiv dorește Microsoft să înregistreze ID-ul biometric pentru întreaga populație mondială? Ar fi oportun să le permitem companiilor cu asemenea intenții să creeze o arhitectură globală de supraveghere „din cauza Corona”, care să le permită să aibă acces la toate domeniile vieții noastre? Și de ce mass-media nu pune aceste întrebări, ci promovează toate aceste proiecte într-un mod lipsit de critică?
Corona va aduce „minunata lume nouă” – dacă nu devenim urgent mai critici
Actorii influenți, inclusiv fundațiile internaționale, solicită deja în mod deschis supravegherea permanentă și totală a întregii populații – desigur „numai” din cauza coronavirusului.(21) Niciunul dintre aceste aspecte nu este cazul să fie lăsat deoparte, atunci când luăm în considerare eforturile unor filantropi în această criză. Cel puţin, este necesar să fim mai critici față de investitorii care ne cumpără consimțământul cu o filantropie plasată strategic și care, în ciuda (sau din cauza?) donațiilor lor presupuse altruiste, devin din ce în ce mai bogați și influenți.
Cerințele greoaie și parțial neîndeplinite ale crizei Corona (de exemplu, jurnale de contact, liste de invitați, urmărirea contactelor de către autorități etc.) ar putea încuraja multe persoane să accepte sistemele de supraveghere digitală ca o soluție convenabilă pentru viața de zi cu zi. În cazul în care companiile digitale, mass-media și guvernul văd această metodă chinezească ca fiind cheia pentru o revenire la o (nouă) normalitate, realitatea ar fi necesar să fie clară pentru toți cei care își doresc aceasta cu adevărat.
Pe lângă aspectul supravegherii, este important să fie remarcat faptul că industria digitală și-a extins de mult timp modelul de afaceri și la sectorul educațional, în contextul digitalizării școlare, iar corona oferă o scuză binevenită pentru acest fapt. Fac apel la toți părinții și profesorii să nu fie necritici cu privire la aceste încercări.
Aceste companii nu ne sunt prietene și nu au în vedere interesul superior al copiilor noștri sau protejarea libertății personale. În primul rând, vor să creeze dependențe și să-și facă tehnologiile indispensabile în toate sectoarele societății. Ele se extind din ce în ce mai mult în toate domeniile vieții noastre, fără ca noi să fi conștientizat vreodată aceasta. Digitalizarea guvernului, tranzacțiile, plățile, școlile, economia, mass-media, comunicarea și, în cele din urmă, întreaga societate este condusă și finanțată la nivel mondial de un număr foarte mic de corporații mari. Vom asista pasivi și vom lăsa aceste dependențe să se dezvolte, pe măsură ce criza Corona va duce la extinderea și consolidarea lor permanentă?
La câtă supraveghere și control poate face față o societate liberă?
III. Sectorul financiar și, în special, marile bănci internaționale și de investiții
… instrumentează criza pentru a crea noi dependențe prin împrumuturi extinse către guverne și companii extinzându-și astfel influența politică. Aceasta se face fie direct prin bănci, fie indirect prin organizații precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială. Nevoia acută de capital ca urmare a crizei face ca statele să fie influențate de donatorii privați. Datorită acestei balanțe de forțe, orice control democratic devine imposibil, iar sectorul bancar privat devine un actor politic major.
Această abordare este îndeosebi discutabilă, deoarece împrumuturile de miliarde de dolari nu sunt, în esență, destinate să susțină populația sau economia reală, ci (prin analogie cu „salvările bancare” anterioare) contribuie, în principal, la beneficiul creditorilor. Prin urmare, banii împrumutați nu sunt folosiți de politicieni decât într-o măsură limitată în sprijinul economiei, ci mai degrabă salvează sectorul financiar de pierderile cauzate de criză. Această redistribuire este, de fapt, plătită de persoanele cu venituri mici și medii, deoarece noua datorie enormă va da naștere la creșteri masive de impozite și la prelevări de capital, cel târziu după viitoarele alegeri federale.
În același timp, împrumuturile permit marilor bănci să exercite influență politică. Datorită acestor mecanisme, aceștia au interesul să se asigure că, în contextul Corona, criza economică care rezultă va fi cât se poate de devastatoare, oricât de absurd ar putea părea acest aspect la început. În acest scop, ei folosesc canalele mass-media care le sunt deschise pentru a răspândi mai multă frică și a exacerba și mai mult criza economică. În plus, prin instituții precum FMI sau Banca Mondială, promovează transferul de putere în favoarea organizațiilor supranaționale, deoarece acest aspect crește progresiv influența lor asupra politicii fiscale globale.
Băncile principale și FMI au o mare influență asupra răspunsului global la criza corona
Sectorul financiar este deja un jucător major în politica externă și în răspunsul global la pandemia coronavirusului. De exemplu, când simularea „Evenimentul 201” a fost realizată în octombrie 2019 de Forumul Economic Mondial și Fundația Bill & Melinda Gates, participanții cu legături la Banca Mondială au fost prezenți pentru a discuta despre răspunsurile fiscale la o viitoare pandemie de coronavirus.(22)
Pandemia corona simulată în acest scop a avut loc, de fapt, două luni mai târziu, iar măsurile dezvoltate în contextul simulării au fost implementate de atunci. Acest fapt poate fi văzut în evenimentele recente din Belarus. FMI-ul, ca brațul lung al sectorului bancar, a oferit statului afectat economic 940 de milioane în iunie 2020, cerând în schimb micuței țări măsuri corona precum închiderea totală, masca obligatorie și carantina.(23) Fundamentul acestor cereri a fost faptul că Belarusul, cu abordarea sa reţinută privitoare la coronavirus, a perturbat narațiunea dorită – aceea a pandemiei mortale. Privind lista lungă a celor 102 state care au solicitat împrumuturi de la FMI în contextul crizei corona, o abordare similară a FMI în aceste țări este ușor de conturat. FMI însuși afirmă că împrumuturile sunt condiționate de luarea „măsurilor corona adecvate” de către țările beneficiare.(24) Deci, oricine se întreabă de ce atât de multe țări din întreaga lume au adoptat măsuri aproape identice, poate găsi răspunsul aici. Bielorusia a respins imixtiunea FMI, iar în prezent observăm consecințele. Faptul că UE, având în vedere cursul actual de schimburi bilaterale cu Belarusul, nu este cu adevărat preocupată de desfășurarea alegerilor (de posibilitate de a fi trucate), se dovedește prin faptul că OSCE a respins inițial invitația acestei țări de a fi observator la aceste alegeri la nivel local, cu o scuză precară.(25)
Corona ajută băncile să-și atingă obiectivul de abolire a banilor cash la nivel mondial
În plus față de aspectele politice, sectorul financiar abuzează de criză pentru a continua să meargă mai departe cu intenția de abolire globală a numerarului. Din păcate, mulți oameni nu sunt conștienți de impactul trecerii la moneda digitală și de potențialul enorm de abuz asociat cu această trecere. În acest moment, aș îndemna pe toată lumea să ia în considerare consecințele reale ale unei societăți fără numerar și să reflecteze, în special, asupra controlului pe care operatorii unei infrastructuri globale de plăți digitale l-ar avea asupra întregii populații. De asemenea, ar fi necesar să fie recunoscut faptul că, dacă numerarul ar fi abolit, aceste companii ar câștiga bani din fiecare tranzacție de plată la nivel mondial, fără excepție, aspect pe care eu personal nu aș dori să-l văd.
Forțele de influență care chiar înainte de corona făceau deja lobby intens pentru abolirea globală a numerarului, exploatează acum criza pentru a-și atinge obiectivele. Să menționăm în treacăt că fondatorul Microsoft, Bill Gates, este și el implicat în proiect.(26) Având în vedere potențialul economic enorm din acest sector, este puțin probabil, în orice caz, ca asemenea jucători ai acestui sector să se preocupe, în cele din urmă, de altceva decât de bani și influență politică, chiar dacă își ascund obiectivele din spatele „campaniilor de strângere de fonduri” de înalt profil. Deci, când ni se spune că din cauza corona ar fi necesar să renunțăm la utilizarea numerarului, nu ar fi indicat să ignorăm interesele economice puternice din spatele acestei măsuri. În acest context, merită menționat faptul că ONU își folosește numele pentru a promova această campanie globală a sectorului bancar.(27)
Sectorul financiar își instalează oamenii la vârf iar noi nu facem nimic în acest sens
În ansamblu, observațiile mele din Bundestag m-au condus la concluzia că sectorul financiar influențează politica cu un uimitor grad de siguranță de sine și acum poate chiar să își poziționeze propriul personal în cele mai înalte funcții politice, fără a provoca niciun fel de protest public. Dacă managerii Goldman Sachs sau președinții FMI pot deveni președinți ai Băncii Centrale Europene, UE pare să fi pierdut orice legătură cu nevoile și interesele populației. Și dacă reprezentanții BlackRock din Germania sunt promovați drept candidați la funcția de cancelar, ni se pare că suntem prea puțin informați cu privire la intențiile și metodele sectorului financiar și așadar ne lipsește o facultate critică.
Dar este necesar să fim critici dacă pe de o parte activele miliardarilor continuă să crească constant, în timp ce tot mai mulți oameni trăiesc în sărăcie în țara noastră. Această evoluție nu este o coincidență – este doar rezultatul deceniilor de politică în favoarea celor 0,01% care sunt cei mai bogați. În anul 2010, când Süddeutsche Zeitung se pronunța încă în mod critic despre influența sectorului financiar, fostul redactor-șef Heribert Prantl scria despre aceste probleme:
„Dar este necesar, de asemenea, să vorbim despre modul în care putem să realizăm că Europa nu ar fi cazul să fie dictată doar de bani și de piețele financiare – este necesar să restabilim puterea în mâna reprezentanților poporului și a guvernelor pe care poporul le-a ales.”(28)
Un exemplu viu al acestei influențe a sectorului financiar asupra reprezentanților guvernului nostru federal este actualul scandal CumEx de la banca Warburg, unde au dispărut banii din taxele fiscale în valoare de mii de milioane. Propriul nostru ministru federal al Finanțelor (pe atunci primar al oraşului Hamburg) „a trecut cu vederea” acest furt, ulterior a zădărnicit recuperarea fondurilor, a mințit comitetul de finanțe al Bundestagului german cu privire la numărul de discuții pe care le-a avut cu reprezentanții Warburg, iar acum spune, deoarece acuzațiile nu mai pot fi negate, că nu-și mai poate aminti ce s-a discutat la aceste ședințe.(29) Oameni ca aceștia, dragă cititorule, ocupă cele mai importante funcții din guvernul nostru federal și decid cum va fi distribuită bogăția în Germania. Cazul Warburg oferă o oportunitate unică pentru întreaga populație de a studia înțelegerile secrete dintre politica de nivel superior și sectorul financiar. Deși afacerea în sine nu este deloc un caz izolat, foarte rar ies la iveală detaliile unor asemenea manevre. Așadar, sper că nu vom lăsa ocazia să treacă pur și simplu, iar cetățenii nu se vor lăsa din nou înduplecați de apelurile dramatice ale funcționarilor politici sau de relatările atenuate din presă.
IV. Cu raportările lor înșelătoare,
… încurajarea diviziunii și polarizării și prin stimularea calculată a anxietății, mass-media provoacă o „pană” deliberată în societatea noastră.
Frica, în special, este un instrument la îndemână pentru a ne presa pe toți să adoptăm măsuri pe care, în circumstanțe normale, nu le-am accepta niciodată. În funcție de obiectivul vizat, mass-media difuzează în mod diferit frica de terorism, de schimbările climatice sau (cum este cazul în prezent) de pandemie. În acest fel, ei obțin suportul social pentru schimbări care sunt de fapt îndreptate împotriva intereselor populației. Tactica lor de manipulare în acest caz este de a se folosi de idealismul și bunăvoința noastră, de ex. de tendința noastră de a sprijini conservarea mediului sau sănătatea semenilor noștri. Rezultatul acestei influențe este întotdeauna același pentru cetățenii în cauză: o pierdere de libertate și de bunăstare și concentrarea suplimentară a puterii în mâinile jucătorilor care evită în mod constant observațiile noastre și despre ale căror obiective nu suntem informați în niciun fel. Ocazional se petrece ca reprezentanți proeminenți ai presei să abordeze în mod deschis aceste relații de putere în mass-media. Fostul redactor-șef al New York Times, John Swinton, a spus în urmă cu mulți ani la o întâlnire a celor mai prestigioși jurnaliști americani:
„Nu există o presă independentă în America, cu excepția micilor orașe îndepărtate din districtele de țară. Sunteți cu toții sclavi. O știi și tu, o știu și eu. Niciunul dintre voi nu îndrăznește să-și exprime o părere cinstită. Dacă ar fi să o exprimați, ați ști deja din timp că nu va apărea niciodată de sub tipar. […] Dacă aș permite să se tipărească opinii cinstite într-un număr al ziarului meu, aș fi ca Othello înainte de expirarea celor 24 de ore – ocupația mea ar dispărea. Oricine ar fi destul de nebun să-și scrie părerea onestă, ar ieși apoi pe stradă în căutarea unui nou loc de muncă. Treaba jurnaliștilor din New York este de a suci adevărul, de a minți direct, de a perverti, de a jigni, de a se prosterna la picioarele marilor afaceri («Mamona» în original) și de a-și vinde propria țară și propriul popor pentru pâinea cotidiană sau, adică, pentru salariul lor. O știi tu și o știu și eu; ce mizerie să propui un toast pentru «independența presei»! Suntem instrumente și servitori ai oamenilor bogați din culise. Suntem pentru ei niște hopa Mitică. Ei trag de sfori și noi dansăm. Timpul nostru, abilitățile noastre, viețile noastre, posibilitățile noastre sunt toate deținute de alții. Suntem prostituate intelectuale.”(30)
Mă tem că în acest domeniu nu s-a transformat în bine nimic. Dimpotrivă, până în acest moment chiar și cea mai măruntă mass-media regională cu greu poate lua o poziție neutră, deoarece cea mai mare parte a știrilor lor derivă de la câteva agenții centrale de presă, iar atunci când vine vorba de probleme de dincolo de zona lor imediată, nu-și mai fac propriile cercetări. Așadar, astăzi este mult mai ușor să întreții opiniile neliniștitoare din mass-media. Mass-media privată și publică, precum și rețelele de socializare, asigură, astfel, distragerea oamenilor de la fundalul crucial al evenimentelor importante și acceptarea narațiunii oficiale pe care se așteaptă ca ei să o înghită. În paralel cu aceasta, societatea este forțată, evident în scopul distragerii atenției, să se angajeze în dezbateri inutile pe probleme complet irelevante. Oricine a aruncat o privire mai atentă asupra acestor metode de manipulare a opiniei (publice), dezvoltată științific, își va da seama că abordarea este sistematică și în niciun caz nu este aplicată întâmplător.(31)
Cum au fost create „pozele din Bergamo”?
Mass-media se folosesc, de asemenea, de puterea imaginilor și le utilizează țintit. Ne șochează cu fotografii ale presupuselor morminte comune provocate de corona în SUA, ascunzând în același timp faptul că persoanele fără adăpost decedate au fost îngropate în aceste cimitire comunale de mulți ani (și înregistrări video în acest sens au fost făcute în 2016).(32) Ele ne arată imagini dramatice cu camioane militare ce transportă sicrie din Bergamo în nordul Italiei și, în același timp, omit detaliul esențial că, potrivit Federației Italiene pentru Industria Funerară, la începutul crizei corona 70% din pompele funebre din regiune au încetat să mai funcționeze din motive de carantină și numai din această cauză armata a fost chemată pentru un transport unic de 60 de sicrie.(33) Grupurile media și canalele publice de informație se bazează pe faptul că noi, cetățenii, nu avem timp pentru a face verificări și, prin urmare, vom fi obligați să avem încredere în reportajele difuzate de ele. Dar de ce informația furnizată de ele este atât de selectivă? Și nu cumva lăsăm mult prea ușor mass-media să ne influențeze opiniile?
Nici chiar Wikipedia nu mai este neutră
Chiar și Wikipedia, cu enorma sa acoperire și încredere de care se bucură în rândul populației, se dă de ceva vreme pe mâna unor campanii profitabile de PR organizate de către mari corporații și persoane bogate.(34) În același timp, devine din ce în ce mai mult un pilon digital pentru oamenii din afara zonei dezbaterii mainstream. De exemplu, Wikipedia a săpat în mod sistematic reputația a numeroși oameni de știință de renume, precum premiatul Nobel Luc Montagnier, deși erau printre cei mai respectați în domeniul lor chiar înainte de criza corona. Această strategie este deosebit de insinuantă, deoarece este imposibil să te aperi împotriva acestei forme de defăimare publică, iar procedura internă a Wikipedia împiedică orice corectare. Un alt motiv de îngrijorare este tendința actuală prin care faptele incomode despre coronavirus sunt refuzate imediat pe baza așa-numitelor fact-checks, iar opiniile nepopulare sunt ținta denigrării.
Narațiunea Corona este imprimată copiilor prin jocurile pe computer
Serviciile publice de informare participă și ele la actuala propagandă corona și nu se abțin de la influențarea în mod deliberat a copiilor. ARD și ZDF, de exemplu, dezvoltă un joc de calculator corona pentru tineri finanțat prin contribuții, în care jucătorii este nevoie să acorde atenție largă „copiilor foarte infecțioși” și „conspiraționiștilor”.(35) Îmi las cititorii să decidă dacă o astfel de activitate de relații publice, plătită de abonați, poate fi văzută ca un răspuns serios la pandemie.
Citiți partea a treia a articolului
Note:
17. www.id2020.org/alliance
18. Cryptocurrency System Using Body Activity Data; Patent WO/2020/060606 bzw. US16138518; 26.03.2020
19. “An integrated brain-machine interface platform with thousands of channels”; www.biorxiv.org; 02.08.2019
20. “Chip stellt Verbindung zwischen Gehirn und Smartphone her” [Chip creates connection between brain and smartphone]; www.tagesspiegel.de; 29.08.2020
21. “National Covid-19 Testing Action Plan”; www.rockefellerfoundation.org; 21.04.2020
22. www.centerforhealthsecurity.org/event201/; 2019
23. Lukashenko on imposition of additional conditions; www.deu.belta.by; 19.06.2020
24. The IMF’s Response to COVID-19; www.imf.org; 29.06.2020
25. “ODIHR will not deploy election observation mission to Belarus due to lack of invitation”; www.osce.org; 15.07.2020
26. www.betterthancash.org/members
27. www.betterthancash.org/members/page/8
28. “Geld regiert die Welt – wer regiert das Geld?” [Money rules the world – who rules the money?]; www.sueddeutsche.de; 20.05.2010
29. “Olaf Scholz mit Vorwürfen im Fall der Warburg-Bank konfrontiert” [Olaf Scholz faces accusations in Warburg Bank case]; www.bundestag.de; 09.09.2020
30. E.J. Schellhous, The new republic – founded on the natural and inalienable rights of man, p. 122; www.archive.org; 1883
31. Edward Bernays, Propaganda – Die Kunst der Public Relations [Propaganda – the art of public relations]; 1928; first German edition 2019
32. “The Potter´s Field”; www.youtube.com; 2016
33. “Coronavirus, Federazione Onoranze Funebri” [Italian Undertakers Federation]; www.adnkronos.com; 24.03.2020
34. Helen Buyniski, Wikipedia: “Ein Sumpf aus üblen Machenschaften” [Wikipedia: A swamp of evil machinations]; 2018
35. www.playcoronaworld.com; 2020
Citiţi şi:
OMS și presa s-au schimbat în organizații teroriste pe timp de pandemie
Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)
yogaesoteric
12 februarie 2021