Zoe Dantes: „Justiția ca o Medusă”
De curând, născutul obosit, zis și Micul Muc, Muc care face foarte bine pe prostul, crezând că-i înșală pe toți, ne-a explicat cum o să influențeze el Justiția. Onestul, independentul, oengistul, ăla fără partid dar cu toată șleahta de tefeliști în spate. Cu nen-su Coldea în coasta aia neînțepată, fără oțet pe buze, că dacă vă uitați doar la buza de sus, e suficient să știți cine e el de fapt. Întrebați orice profiler doriți să vă explice ce înseamnă. Nu mai credeți despre el că e prost! Nu! Acest „onest” este de un cinism fără margini, de o viclenie ieșită din comun.
Este omul cu un scop! Puterea! Și multe fetișuri.
El e ăla care la școala primară și liceu nu era în nicio gașcă, nu se putea integra și neintegrat a rămas și azi. Fără empatie, fără validare externă, cu un tupeu nemăsurat, cu o foame de bani neastupată, a devenit pionul numărul unu al celui mai mare și mai cinic tip care a stat 10 ani la Cotroceni și ne zicea cât de informat e el, tătucul statului paralel. Și cum luptă el împotriva corupției, aducând pe cei mai mari corupți, yesmani sau așa-zisa slujire a ăluia cu Humanitasul. Azi și-a găsit păpușa de paie, pe care o va preschimba în păpușă vodoo, în care va înfige ace, ca să termine definitiv pedeleul, pentru că peneleul e mort și îngropat. Și să-și ia revanșa. Nu poate trăi fără răzbunare. Muc e păpușa țelurilor acestui domn pensionar! Care nu vrea acasă. Vrea doar la putere!
Justiția!
Ca pârghie folosită pentru demantelarea statului democratic. Atât cât mai era din el. Într-un stat în care justiția e folosită ca o Medusă, îi pietrifică pe toți cei ce ajung într-o sală de judecată. Așa-zișii justițiabili. Ești mâncat și pietrificat din momentul în care numele tău apare pe o citație. De-acolo începe circul. Agentul procedural ți-o „afișează la ușă”, adicătelea, se presupune că procedura a fost îndeplinită, tu habar neavând. Cauți grefa. Cauți arhiva și primești niște uși în bot de nu te vezi. Ăștia sunt baza Medusei. De aici începe circul. Deja ești năuc. Ai dat zeci de mii de lei la un avocat deștept? Părerea ta! L-ai auzit tu ce bine vorbea el în sala de judecată? Vezi că ai nevoie de un avocat loial care să nu te vândă, nu unul care e doctor în dreptul aerian și bate câmpii doar, doar sunt viitorii fraieri clienți în sală. Că tu oricum, omule, nu înțelegi nimic din ce vorbește ăla cu roba pe el acolo.
Intrat în hora Medusei o să afli cu mare tristețe că tu nu mai ai niciun drept. Nu că l-ai fi avut vreodată! Doar visai! Ești doar un bob de grâu între două pietre de moară imense ce se pun în mișcare. Ca să te macine pe tine și pe toți ai tăi. Pentru justiție (avocați, judecători, parchetari) tu ești un dosar, un număr. Pentru tine și ai tăi, cauza aia e de viață și de moarte. Nu interesează pe nimeni. Ba da! Pe avocatul ăla loial dacă l-ai găsit! Și pe judecătorul ăla cu boașe! Treburile funcționează diferit între dosare, adică una e în alea albe (civil, contencios) și alta e în alea roșii (penal). Maniera de lucru este extrem de diferită. La fel ca și completele. Dacă nimerești la un judecător care are spiritul legii, verticalitate și nu are diplomă doar de zestre, ar mai fi o șansă. Dacă nimerești pe culoarele lui Dumbravă&Coldea, via dosaru’ galben cu un X mare pe el, te mănâncă pârnaia sau balamucul în cel mai frumos caz. Că vezi tu, de partea cealaltă, lângă judecători, stă parchetarul. Ăla de instanță! Nu ăla care te-a pus pe tine să livrezi 16-le ăla ca să-ți iei mai puțină pârnaie. Adică să devii turnător, ca să-și spele ăia AN-urile (autor necunoscut), sau să înfunde pe cine vor ei. Atrăgându-ți atenția „că îți iei 20 de ani” dacă nu faci ce zic ei! Auzi, băi române, tu ăsta tefelist, ce ia popa nu mai vine, ce ia pârnaia se întoarce. Și se întoarce cunoscând al naibii de bine toate mizeriile despre voi. Ăștia cu legea-n gură! Că lumea acolo peste gardul cu sârmă ghimpată e ca la bursă. Se zice tot: cât, unde, prin cine, la cine ajung marafeții. Tu doar să asculți și să taci! E ca la târg, tati! Se bate cu ciocănelul: 30 de mii de coco, 50 de mii de coco etc. să vină aici unul și să zică că nu e așa. Că-l mănânc! Cu Armani cu tot! De bursă a „valorilor justiției”. Aia oarbă! Marș!
Știați că există martori de profesie? Ăia de ajută justiția „dreaptă”?! Nu? Aflați. Știați că există ăia de dau în judecată pe toată lumea? Știați! Că-l aveți livrat pe sacul cu muci drept candidatul ălora cu corupția în gură. Când ajungi să te lovești de ăștia, deja ești un om mort. Fără viață, fără bani, fără viitor! Viața ta s-a terminat brusc când ai intrat între pietrele de moară. O să ți se tăvălească viața prin toate fazele procesuale până o să ajungi la ultima instanță, aia înaltă de judecă în 5 minute anulările alegerilor, care de obicei va face ceva pe tine, pe viața ta și pe dosarul tău: ăla alb sau ăla roșu. Da’ tu o să speri în continuare că ți se va face dreptate. Nu o vei vedea decât foarte rar și în condiții excepționale: un avocat care a învățat carte și un judecător neînfricat. Pentru că la parchete se răspunde doar la telefon. E ca la armată: ierarhie și „da, să trăiți, am înțeles, 10 ani”! Ăsta e firul parchetelor: un om sună un om care sună alt om. Și se rezolvă cum vrea parchetul care are un șef. Ăla de la Cotro! Și de la servicii! Depinde pe ce palier ai poposit. Că așa e în tenis! Ai o plasă la mijloc. Aici ai un zid de care te vei zdrobi și nu va mai rămâne nimic din tine. Asta dacă nu ești țintă, precum toți oamenii de afaceri sau politici, adică spectacolul cătușelor ce se vrea reînviat sub Muc Cel Mic.
Dacă ai fost într-un dosar alb, asta e. Bafta ta! Ai pierdut tot. Dă-le încolo! Le mai faci o dată! Dar dacă ai avut unul roșu și ai pierdut în fața statului demoncratic, tu fără vină, doar circumstanțe nefericite, pentru că nu interesează adevărul decât în mod excepțional și adevărul e scos la lumină de un procuror care-și face meseria și un judecător ce se credea inamobivil că așa zicea petecul ăla de hârtie numit Constituție, o să plecați de mână la pârnaie și o să stați în aceeași cameră. O să fiți colegi. Statul demoncratic nu uită și nu iartă! La pușcărie pleacă oricine dorește adevărul. Nu contează că e de o parte sau alta a baricadei. Toți devin dușmanii statului care „luptă cu corupția”! Adică cu tine, românule, cu drept de vot.
Acolo, la pârnaie, o să te întrebi și tu ca biban dacă te bagă ăia la protejați. N-ai să vezi! Coastă! Mult! Dacă ești „guler alb”, mai ai o șansă să ajungi pe cameră la 27 „pă lungă”, dacă nu, te duci la viețași, fată-n casă sau „pă scurte”. Asta la Rahova! Lux, tati! O să fie frumos! Ca-n democrație! Adică scapă cine poate! Dacă ai vână și te ține!
Și acolo o să ți se dezvăluie o lume nouă, cu alte reguli, cu cutume, cu situații excepțional de frumoase. Vedeți ghilimelele. O să reziști sau nu. De tine depinde. O să te hărțuiască „ceistul” până vei turna și ce nu știi, o să-i cunoști pe ăia cu insigne, despre care la final te vei întreba zadarnic: „Băi frate, care e hoț și care e gabor?!” Nu vei avea niciun răspuns. Justiția e oarbă. Diferența e că ăia o fac cu insigna. Tot un număr ca și tine. Că acolo nu există nume. Ești doar un colet și o insignă. Toți la fel. Și tu mai ai șanse să te liberezi, ăia rămân cu insigna veșnic la pârnaie. Karma!
Dacă ai reușit să treci de toate astea ești nemuritor, tati! Le-ai văzut pe toate și nu te mai poate pune nimeni în genunchi vreodată. Doar tu, în fața lui Dumnezeu!
Ai trăit tot ce se putea trăi, te-ai călit, ai murit și ai înviat din nou. Și se presupune că ai drept de vot și nu ai făcut deal de turnătorie cu ăia cu insigne.
Și ai înțeles ce înseamnă Justiția ca o Medusă!
În România lui Coldea, Kovesi, Băsescu, Klaus și, cu voia ta, următorul pe listă, Muc Cel Mic!
Trăiască lupta anticorupție! Pă 50 de mii de coco! La protejați!
Rămâne doar să-i tufi o ștampilă între ochi mucului. Adicăăă, lui coldea, băsescu și compania cinstiților!
Acum înțelegeți de ce v-au anulat alegerile cu Călin Georgescu?! Care tocmai asta e! Un bob de grâu între două pietre de moară!
Ete, d’asta! Ca să rămâneți justițiabili la mâna lor! Și la buzunarele lor!
Știți când o să aveți Justiție? Când ciocănelul o să fie în mâna unui Magistrat care e cu următoarele calități: „Are Înțelepciunea lui Solomon, Perseverența lui Sisif și dă dovadă de iertarea lui Hristos!”.
Greu! Foarte greu! Poate chiar imposibil!
Domnul să vă miluiască!
Autor: Zoe Dantes
Citiți și:
Zoe Dantes: Alege să NU taci!
Zoe Dantes: Oficial suntem în Diktatură!
yogaesoteric
16 mai 2025