Complicitatea noastră la propria nimicire

1. Orice om care ştie ce este ştiinţa, dacă vrea să rămână treaz şi nu a devenit un mercenar / agent al sistemului, percepe imediat caracterul deşănţat al propagandei (guvernată, ca în 1984, de Ministerul Adevărului Mondial), care justifică, prin teama de virusuri, asaltul asupra libertăţii umane.

2. Orice om care şi-a păstrat demnitatea / discernământul sesizează caracterul monstruos al campaniei ce urmărește să elimine ultimele resturi de suveranitate a persoanei, adâncind domesticirea masei până la pragul în care vor putea fi scoase din joc recunoaşterile / garanţiile formale, de drept, ale libertăţii.

3. A scoate din funcţie mecanismul natural al imunităţii, pentru a crea un „sistem de operare” biologic, controlabil din exteriorul fiinţei, este piscul operei totalitare care vizează extirparea voinţelor libere personale, pentru ca umanitatea să devină o fermă gestionabilă / programabilă uşor.

4. Faţă de un asemenea atac umanicid, înainte de conversia transumanistă, lansată prin „marea resetare”, ultimii oameni ar fi necesar să răspundă fără şovăială, cu hotărârea disperării. Căci viruşii fabricaţi continuu (odată cu antidotul ce urmează să fie instalat în subiecţi), combinaţi cu represiunea, îi vor elimina treptat pe cei nevaccinaţi. Dar vedem că mai nimeni nu luptă pentru ca laboratoarele ce cultivă moartea / supunerea să fie puse sub control public. Şi nici pentru ca vaccinurile să fie bun obştesc, din care nimeni să nu poată face bani.

5. Ne aflăm în faţa unei evidente disparităţi de forţe, pe cele două părţi ale baricadei. Stăpânii umanităţii şi-au întărit reţeaua, metodele, instrumentele, trupele mercenare (în care intră supuşii, pentru un oscior, dispuşi să tragă în nesupuşi, ca la 1907). Iar victimele cufundate în lehamite, ca să se simtă mai suportabil, nu văd complotul anihilator, se afundă sedate în nimicnicie.

6. Din perspectivă religioasă, ceea ce se petrece este diabolic. Dar nu e nevoie de o credinţă pentru a decela lucrarea Răului, atât timp cât sufletul nu se converteşte întru el. Şi nici măcar de aderarea la Bine. E suficient să nu vrei ca omul din tine / alţii să fie sacrificat, pentru bunăstarea / confortul unei căpuşe. De aceea ar fi necesar să se alăture rezistenţei oameni cu perspective diferite. Dacă nu se petrece ceva aşa de firesc, înseamnă că ceilalţi iau măsuri ca să împiedice fraternizările combative, întreţinând dezbinarea şi confuzia.

7. Complexul farmaceutic nu ar fi putut cuceri atât de iute lumea, dacă nu am fi de mult în ghearele unei geo-mafii, care a declanşat campania. Pentru a putea organiza o apărare colectivă (altfel, fiind clar că vom fi anihilaţi succesiv / personal) este esenţial nu numai să percepem complotul „elitelor” ce exploatează colonia mondială, ci să înţelegem cine sunt ei. Şi aici e de sărit peste prăpastia oglinzii. Căci „paraziţii” suntem noi, trecuţi de partea cealaltă, întorşi pe partea cealaltă, atraşi de ghişeft. Ne oprimă eul nostru care a schimbat tabăra / perspectiva.

8. Folosirea altor fiinţe ca resurse a plămădit istoria civilizaţiei umane, lupta pentru existenţă făcând saltul de la persoană la grup / haită-popor etc. Apărând atitudini contrare, duşmani și prieteni. Şi (greu de intuit cum şi de ce) a înflorit aspiraţia de a lărgi cercul toleranţei / fraternităţii / bunătăţii, aflată în continuu conflict cu realitatea creată de nevoile supravieţuirii. Cei care au pus la punct sistemul mondial de exploatare a parcului uman nu sunt extratereştrii malefici, ci aceia dintre noi care au înlocuit postura de victimă cu cea de parazit.

9. Nu cred că oligarhii cinici vor întâmpina o rezistenţă redutabilă din partea unor conştiinţe drogate cu iluzii, în care aspiraţiile spre frumuseţe, care produc energia nesupunerii, se bazează doar pe exaltare / amăgire. De-abia apariţia lângă opozanţii mânaţi de candoare, a luptătorilor lucizi, care ştiu că se împotrivesc gravitaţiei amorale, hăului ce pândeşte în fiecare, ar putea re-echilibra partida.

10. Dar de ce s-ar implica în această bătălie, împotriva subjugării masei a-filosofice, cel care percepe absurditatea / zădărnicia / derizoriul condiţiei umane? Nu găsesc răspunsul la această întrebare esenţială. Dar scriu, nemaigăsind ieşire, pentru a fi de ajutor celor care l-ar da. La timp – căci clepsidra pare golită.

Autor: Ioan Roșca

Citiți și:
Principalul vinovat de starea de fapt în care se găseşte România este poporul român
Zbor deasupra unui… dezastru general. Planul globaliștilor progresează rapid și nu putem rămâne decât uimiți de prostia fericită a victimelor
UE nu e un club de binefacere, ci o gașcă de golani în care fraierii sunt victimele

yogaesoteric
12 octombrie 2022