Ce au de ascuns procurorii care au instrumentat dosarele MISA (3)

Procurorii cei hoţi care s-au pretat la o serie de abuzuri flagrante, săvârşind ilegalităţi, furturi şi îndrăznind să încalce multe dintre legile penale în vigoare strigă acum: SĂRIŢI, HOŢII! (partea a treia)

de Mihai Vasilescu

Citiţi aici prima parte a articolului.
Iată că a început deja triumful adevărului în dosarele MISA

Citiţi aici a doua parte a articolului.
Ce au de ascuns procurorii care au instrumentat dosarele MISA

După interceptările abuzive făcute timp de 10 ani, despre care v-am relatat în partea a doua a acestui material, parchetul a început la data de 12.03.2004 urmărirea penală in rem, ceea ce înseamnă împotriva unor persoane neidentificate, pentru infracţiunile de trafic de persoane, evaziune fiscală şi spălare de bani (urmărirea penală in rem este uzuală atunci când se sesizează o infracţiune, dar nu se cunosc infractorii; în cazul MISA, infracţiunea nu a fost probată nici până în ziua de azi, adică, după aproape şapte ani, deşi un număr foarte mare de persoane au fost urmărite şi supravegheate!).

O întrebare foarte pertinentă pe care jurnaliştii ar trebui să o adreseze procurorului George Bălan – întrebare care ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte atât ancheta, cât şi acţiunile din 18 martie 2004, este aceasta: Cum se face că după 10 (zece) ani de monitorizare informativă, recunoscută oficial, nu se cunoşteau încă persoanele împotriva cărora s-a început urmărirea penală? Chiar şi pentru nişte funcţionari „secreţi” extrem de proşti (în ciuda nenumăratelor bancuri tematice cu securişti) e greu de imaginat că, după 10 ani, ei nici măcar nu ştiu pe cine ascultă…

Şi încă o întrebare, pentru că noi nu credem în coincidenţe: de ce s-a început urmărirea penală tocmai pe 12 martie, ziua de naştere a lui Gregorian Bivolaru? Numărul mare de astfel de „coincidenţe” pe care le-am semnalat şi anterior în cazul „operaţiunii Crist” arată că, printre altele, este vorba şi de un război personal împotriva liderului MISA, Gregorian Bivolaru. Celor care încă se mai îndoiesc de existenţa unui veritabil plan de distrugere a şcolii româneşti de yoga, printre executanţii căruia se numără şi diverşi magistraţi, le reamintim că pentru francmasoni simbolismul este extrem de important şi, în acţiunile lor, nimic nu este întâmplător.

Abuz de autoritate, pentru a justifica „mobilizarea de război” împotriva yoghinilor

Începerea urmăririi penale in rem nu este decât începutul unui lung periplu printre mistificări şi încălcări ale legii, al cărui „erou” este domnul Bălan. Cu câteva zile înainte de 18 martie procurorul George Bălan s-a dus cu „jalba-n proţap”, de fapt cu mapa cu aşa-zise „probe” la doamna judecător Lia Savonea, pe atunci şefa Secţiei I Penale de la Tribunalul Bucureşti, actualmente preşedinta Curţii de Apel Bucureşti,  cerându-i mandate de percheziţie pentru câteva imobile identificate de dumnealui (cu ajutorul unui martor care pe atunci era la cursurile de yoga, Lupescu Simion, pe care după ce l-a speriat bine l-a „plimbat” prin capitală şi acesta i-a arătat pe geamul maşinii unde anume locuiesc yoghinii).

În susţinerea cererii de a i se autoriza percheziţiile, Bălan a justificat că în imobilele respective, unde locuiau yoghini, se aflau calculatoare conectate la Internet. În viziunea procurorului Bălan, Internetul este un fel de cutie a Pandorei ce conţine tot felul de lucruri condamnabile, iar cei care o deschid (respectiv accesează acest mijloc de comunicare globală) nu pot fi decât nişte infractori, care folosesc de exemplu video-chat-ul pentru a desfăşura pe ascuns acţiuni în afara legii. Înduplecată de motivele lui Bălan, judecătoarea Savonea a emis două autorizaţii de percheziţie care au fost şi ele, la rândul lor, formulate la fel de ambiguu ca şi cererea emiterii lor.

În autorizaţiile de percheziţie având numărul 63 şi 64, eliberate de către judecătoarea Lia Savonea la cererea procurorului George Bălan, se precizează dispunerea efectuării percheziţiilor domiciliare la un număr de 16 imobile şi ridicarea obiectelor care conţin „date informatice, date referitoare la traficul informaţional sau date referitoare la utilizatori”.

După ce s-a văzut cu mandatele de percheziţie pentru 16 imobile în geantă, ce s-a gândit domnul Bălan? Că îi sunt necesare efective de poliţişti pentru efectuarea acestor percheziţii. Deci, următorul pas pe care l-a avut de făcut a fost să ceară Poliţiei Române efective de poliţişti pentru a percheziţiona imobilele yoghinilor. Probabil spre surpriza dânsului, cineva „cu capul pe umeri” din conducerea MAI a refuzat mobilizarea pe care a solicitat-o şi astfel procurorul a făcut apel la Jandarmeria Română.  Deoarece mandatele de percheziţie nu justificau mobilizarea exemplară, „ca pentru război”, a jandarmilor, domnul procuror Bălan a adăugat în adresa pentru jandarmerie, la rubrica despre motivele descinderilor, motive mult mai grave decât cele din autorizarea legală. Nu ne miră faptul că în mentalitatea balcanică a unor magistraţi români, autorizarea instanţei este doar „praf în ochi” pentru Comunitatea Europeană, iar procurorul se simte liber să acţioneze neîngrădit de lege.

Vă prezentăm în facsimil autorizarea instanţei pentru percheziţiile din martie 2004 efectuate la sediul mai multor imobile în care locuiau yoghini, împreună cu adresa semnată de procurorul George Bălan pe care dânsul a folosit-o pentru a justifica mobilizarea la luptă a trupelor de jandarmi. Concluzia? Mobilizarea „de război” a forţelor Jandarmeriei Române de către procurorul George Bălan  împotriva yoghinilor este într-un total dezacord cu autorizaţiile instanţei referitoare la percheziţiile din martie 2004!

 

 

Procurorul George Bălan şi generalul Lucian Pahonţu i-au pregătit „de război” pe jandarmii români, în vederea descinderilor din martie 2004

Impresionată de solicitarea imperioasă, justificată de motivele mult mai grave ale procurorului George Bălan decât cele din autorizaţia legală, conducerea Jandarmeriei Române, respectiv generalul Lucian Pahonţu (actualmente şef al SPP, Serviciul de Pază şi Protecţie) a mobilizat o unitate de elită, care s-a pregătit de luptă în vederea descinderilor la imobilele locuite de către yoghini ca pentru război! Iată ce spun  jandarmii mobilizaţi pentru percheziţiile abuzive desfăşurate la data de 18 martie 2004, în declaraţiile lor aflate în dosarul de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu numărul de referinţă 18916/2010:

Paraschiv Cătălin – „În martie 2004 eram comandant al batalionului 1 Antitero. La 17.03.2004 am primit ordin de la Lucian Pahonţu să pregătesc acţiunea din 18.03.2004  faţă de solicitarea parchetului C.A.B. [solicitarea reprezentând-o adresa arătată mai sus şi semnată de Bălan, n.n.]. Iniţial ordinul a fost verbal, ulterior a venit şi cel scris. În 18.03.2004, la ora 1.30 a.m. am dispus alarmarea cadrelor…”

Cioacă Dumitru – mobilizat la obiectivul de lupta din strada T…, nr. 133 – „În data de 18.03.2004, în jurul orei 02.00 am fost sunat de către locotenent Rotariu care m-a anunţat că este alarmă de luptă, iar eu la rândul meu mi-am anunţat grupa conform lanţului de alarmă. Am ajuns la unitate după aproximativ o oră, am fost trecut în tabel la ofiţerul de serviciu după care am mers şi m-am schimbat în uniformă. Am ridicat dotarea, respectiv vesta şi casca antiglonţ, cagula, precum şi armamentul din dotare compus din pistol calibru 9 mm model STECIKIN cu 40 de cartuşe, mergând apoi în clubul detaşamentului unde locotenen. Rotariu ne-a împărţit pe echipaje.”

Ciublan Dumitru – mobilizat la obiectivul de luptă din strada V…, Nr. 64 – „Conform planului de alarmare am trecut la echipare cu ţinuta de serviciu… Ni s-a distribuit armament din dotare respectiv pistol LP 05 cu muniţie de război aferentă, ne-am adunat la Clubul Detaşamentului. Căpitan Ionaşcu a făcut prezenţa fiind în efectiv complet 40 luptători. Ne-a prelucrat că trebuie să descindem la o locaţie, fără a preciza adresele, având misiunea de a descinde şi a imobiliza o persoană a cărei fotografie imprimată pe coală A4, ne-a fost arătată…”

Ionescu G. – mobilizat la obiectivul de luptă din strada V…, Nr. 64 – „Tehnica şi dotarea stabilită au constat în dotare individuală – armament – pistol Stecikin pentru ofiţeri şi pistol automat „L.P.7” 9x19mm, parabello pentru subofiţeri şi pistolet individual ( Macrom sau „LP 5”) şi de protecţie. Cu aceeaşi ocazie, comandantul unităţii a ordonat şi dotarea cu „berbec” – dispozitivul folosit la înlăturarea obstacolelor în timpul unei misiuni. …”

Vlaicu A.I. – mobilizat la obiectivul de luptă din strada V…, Nr. 64 – „Obiectivul misiunii: materiale pornografice, sume de bani nejustificate. … Echipamentul nostru era specific activităţilor antiteroriste: vestă antiglonţ, cagulă, pistol Maharov sau LP7 şi pistol LPS.”

Rimu George – mobilizat la obiectivul de luptă din strada V…, Nr. 64 – „Procurorul Delcea ne-a comunicat că locaţia unde trebuie să mergem era imobilul din strada V. nr. 64, sector 5, unde … se aflau mai multe persoane, iar noi urma să căutăm diverse materiale pornografice şi orice altceva ce ni se părea suspect să-i prezentăm dânsului bunul respectiv. Nu mai reţin dacă a făcut precizări în legătură cu droguri sau arme. De asemenea, procurorul ne-a comunicat că primul lucru pe care urma să-l comunicăm persoanelor găsite în imobil să fie predarea telefoanelor mobile şi închiderea acestora. Procurorul Delcea s-a referit şi la eventualitatea găsirii în imobil a numitului Gregorian Bivolaru.  … Am spart uşa cu umărul, iar în interior am găsit o persoană de sex feminin, îmbrăcată, ce se afla pe podea într-o poziţie de yoga (lotus). Aceasta, ca de altfel toate celelalte, nu a opus rezistenţă şi am condus-o în interiorul camerei de la etajul 1, unde se aflau şi celelalte fete.”

În felul acesta au fost mobilizate şi înarmate trupele de elită, pentru „atacul” asupra celor 16 obiective de luptă, respectiv casele yoghinilor.
 
Martorii asistenţi au fost câţiva studenţi chemaţi la percheziţii de procurorul Marius Iacob

În dimineaţa zilei de 18 martie 2004, mai precis la ora 6 dimineaţa, în curtea unei anumite unităţi  militare, „braţele armate ale legii” sau, altfel spus, jandarmii s-au întâlnit cu „reprezentanţii societăţii civile” – martorii asistenţi la descinderi. Conform legii, aceşti martori trebuie să fie nişte cetăţeni care din simţ civic asigură o prezenţă neutră şi imparţială pe perioada percheziţiilor. Datoria lor este aceea de a observa modul în care se desfăşoară percheziţia, semnând procesul verbal ca o garanţie că respectivul eveniment judiciar s-a desfăşurat în conformitate cu consemnările din acel proces verbal. Ei trebuie să fie străini de situaţia juridică la care asistă, să fie neutri şi să nu obţină niciun avantaj din faptul că asistă la acel eveniment. Conform legii, dacă nu se urmăreşte un anumit deznodământ, procurorii solicită trecători sau vecini ai imobilului perchiziţionat în calitate de martori asistenţi. În cazul descinderilor la imobilele yoghinilor, procurorul Marius Iacob, şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ şi-a ales martorii asistenţi dintre elevii vechiului său prieten Valentin Cioclei, binecunoscut pentru afirmaţia „Nu orice este imoral trebuie să fie penal”. Cioclei este un fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria S.A.I. (până în 1991) şi ulterior, pentru a-şi îmbunătăţi CV-ul, absolvent al unui stagiu de pregătire la Centrul Internaţional al Drepturilor Omului de la Geneva. În martie 2004, el era avocat şi profesor la Facultatea de Drept din Bucureşti. Studenţii au declarat sub jurământ că Marius Iacob a fost la ei la cursuri invitându-i la percheziţii ca să facă „practică”. Deoarece nu au fost solicitaţi martori neutri, necunoscuţi, şi s-a apelat la studenţi – exercitând indirect o presiune asupra acestora, ei fiind influenţabili datorită situaţiei ambigue create în raporturile cu profesorul lor – deducem  că în acest caz s-a urmărit un anumit „deznodământ”.

Prezentăm câteva fragmente din declaraţiile martorilor asistenţi:

 

 

 


Operaţiunea orchestrată de procurorul Bălan s-a soldat cu vandalizarea imobilelor locuite de yoghini, cu abuzul fizic şi psihic asupra persoanelor care erau în acel moment în imobilele percheziţionate, cu furtul de către jandarmi şi procurori a nenumărate bunuri personale cum ar fi telefoane mobile şi casetofoane sau chiar a banilor şi a actelor. Procurorii Bălan şi Iacob au încălcat grav dreptul la proprietate prin sechestrarea abuzivă a peste 70 de bunuri imobiliare ale persoanelor juridice M.I.S.A şi TARA (Fundaţia de terapii naturiste şi yoga) pentru acoperirea unui prejudiciu care nu a putut fi dovedit cu adevărat vreodată, ale celor opt aşa-zise părţi vătămate.

Asalturi domiciliare de tip securist sau percheziţii?

Întocmai ca pe vremea securităţii comuniste, percheziţiile jandarmilor şi ale procurorilor au încălcat flagrant codul de procedură penală şi drepturile omului. Toate descinderile pe care Jandarmeria Română le-a realizat în data de 18 martie 2004 la mai multe imobile locuite de către yoghini au avut trăsături comune: s-a intrat cu forţa şi au fost efectuate fără a se respecta prevederile legale cu privire la procedura percheziţiei.

În fapt au fost încălcate grosolan toate prevederile referitoare la percheziţie prevăzute în Codul de Procedură Penală, care arată: „organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca în prealabil să se legitimeze şi în cazurile prevăzute de lege să prezinte autorizaţia emisă de judecătorie.” Jandarmii, la ordinul dat de procurori, au escaladat gardurile, zidurile împrejmuitoare ale imobilelor percheziţionate, au pătruns prin efracţie, folosind forţa, au spart uşi, ferestre. Jandarmii n-au dat niciun fel de explicaţii cu privire la motivele descinderilor şi le-au ameninţat, chiar cu moartea, pe persoanele pe care le-au găsit în casele percheziţionate, inducându-le o stare de teroare, lucru care încalcă flagrant dispoziţiile Codului de Procedură Penală.  
 
Codul de Procedură Penală prevede că „organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită”, dar procurorii şi jandarmii au ridicat din casele yoghinilor bunuri personale cum ar fi: sume de bani, cărţi, diferite înscrisuri, CD-uri audio, bijuterii, ceasuri de mână, aspiratoare, covoare. Multe dintre lucrurile ridicate abuziv de către procurori din imobilele percheziţionate în data de 18 martie 2004, nici măcar nu au fost inventariate sau însemnate spre neschimbare. Jandarmii şi procurorii au confiscat din casele yoghinilor camioane întregi de lucruri, în speranţa că poate vor găsi ceva ilegal, dar şi pentru intimidarea  proprietarilor care mulţi dintre ei au fost lipsiţi în zilele următoare percheziţiilor chiar şi de banii necesari subzistenţei.

Prin intermediul mass-mediei, opinia publică a fost instigată împotriva yoghinilor, abuzurile şi furturile procurorilor fiind ascunse prin mediatizarea aşa-ziselor „tone de materiale pornografice” şi „camioane de probe” confiscate de la MISA.

Deşi Codul de Procedură Penală prevede că „percheziţia corporală se efectuează de organul judiciar prezentând autorizaţia dată de judecător” în 18 martie jandarmii au realizat şapte percheziţii corporale şi ale autoturismelor proprietate a yoghinilor fără să existe vreun mandat de percheziţie sau cel puţin asentimentul persoanelor percheziţionate. Victimele percheziţiilor abuzive au solicitat cercetarea procurorului Gavadia Elena, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.266 al.1, art.211, art.246, art.247, art.250 şi art.2671 C.p., întrucât a fost efectuată percheziţia corporală fără respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi fără a exista un mandat special.

Referitor la plângerile sutelor de yoghini (în calitate de persoane vătămate) cu privire la Chaborski Anton Grigore şi Bălan George, cei doi fiind coordonatorii descinderilor abuzive din martie 2004, Parchetul General nu le-a soluţionat nici până în ziua de azi.

Pe parcursul celor şapte ani care s-au scurs de la descinderile abuzive asupra caselor yoghinilor, foarte puţine bunuri dintre cele confiscate atunci au fost înapoiate, majoritatea dispărând pentru totdeauna. Bani, bijuterii, diverse valori, telefoane mobile, nu au fost înapoiate… Dacă jandarmii şi procurorii care au participat la acele descinderi nu sunt hoţi, atunci cum de răspundeau rude de-ale lor pe numerele telefoanelor celulare care le fuseseră confiscate yoghinilor în 18 martie?!

Vă prezentăm câteva din declaraţiile victimelor percheziţiilor abuzive din martie 2004:

Dna H.V., cetăţean din Republica Moldova, licenţiată în Pedagogie şi Psihologie: „Am fost percheziţionată şi ameninţată cu arma fără să mi se spună de ce mi se întâmplă toate acestea. Eram de-a dreptul şocată şi speriată […] Am fost ţinută timp de trei ore în picioare fără apă şi cu durere acută de inimă […] De când mi s-au petrecut toate acestea nu mă mai simt în siguranţă ca cetăţean din punct de vedere fizic şi legal din partea autorităţilor.“


Dra C.M. : „Agăţându-mi-se brăţara de persoana de lângă mine, nu am reuşit să mă mişc repede (să mă întind cu faţa la sol). Procurorul care tocmai ajunsese la etaj m-a lovit cu piciorul pentru a mă întinde mai repede, folosind cuvinte obscene pe care nu mi le mai amintesc pentru că eram în stare de şoc şi nu înţelegeam ce se petrece şi de ce se comportă cu noi ca şi cum am fi nişte infractori periculoşi. Pentru a ne intimida, de câte ori trecea cineva pe lângă noi, ne călcau şi lăsau intenţionat armele să ne atingă diferite zone ale corpului şi în special capul […] În permanenţă ni se vorbea obscen şi eram ameninţate cu moartea: că ne zboară creierii dacă facem vreo mişcare […] Punându-mă să mă legitimez în faţa camerei de luat vederi şi refuzând deoarece nu aveam niciun act asupra mea şi pentru că nu exista niciun avocat, procurorul a ordonat să mi se pună cătuşe şi să mă agaţe de lustră. […]“

C.V.: „Persoane mascate au forţat fetele să intre în cameră – erau în picioarele goale şi nu puteau merge pe cioburi de sticlă – una dintre fete a fost îmbrâncită prin geamul uşii, care era spart, a ţipat de durere şi a căzut jos pe cioburi de sticlă. Am fost toate obligate să stăm pe podea, unde erau împrăştiate bucăţi de geam.“

Dna C.N.R. : „Am asistat la scena în care una dintre colegele mele nu s-a culcat imediat la pământ şi a fost împinsă de unul dintre jandarmi la sol. În cădere s-a lovit cu capul de gresie şi i s-a învineţit ochiul. Eram trei persoane jos pe gresia rece şi nu ştiam ce se petrece, deoarece nu ni s-a spus nimic.“

Dl S.G.C. : „Auzind izbituri de picior în uşă, am ieşit din cameră şi am strigat la ei să nu mai strice uşile, pentru că avem chei. A venit un jandarm la mine şi m-a culcat cu izbituri peste ceafă […] Când am cerut avocat, doi jandarmi au venit la mine şi au început să mă lovească spunându-mi că, dacă mai vorbesc, o să mă omoare. Am continuat, motiv pentru care au început să mă izbească cu bocancii peste picioare, să-mi dea palme peste cap şi să sară peste mine cu bocancii […] La un moment dat, am fost prins de cap şi dat cu capul de duşumea.“ 

Traumatismele victimelor au fost constatate în certificatele medico-legale A.2/1241/2004 din 19.03.2004 si  A.2/1253/2004 din 20.03.2004.

Dlui C. P., cetăţean francez, i-au fost ridicate: paşaportul seria 02 VD 47370 4, fotografii şi negative, profesionale, efectuate în Tibet, India, Franţa şi România, laptop MACINTOSH, Power Book G4, seria QT 24512LN4L, diapozitive color, telefoane mobile: Zapp-Hyundai seria K 201014264 şi Motorola cu SIM seria MSN A282BJ33jT, 277 CD-uri precum şi alte bunuri.

În exemplele de mai sus, chiar dacă aceste descinderi au fost efectuate într-un mod atât de condamnabil, existau totuşi, pentru respectivele imobile, măcar autorizări legale de percheziţie. În schimb, imobilul din strada T. 103 Sector 5 Bucureşti a fost percheziţionat fără a exista nicio autorizaţie de percheziţie, unul dintre procurori afirmând ulterior că a fost o eroare. Una dintre victimele aflate în această casă la momentul descinderilor, Dl M. C., a făcut următoarea declaraţie : „Am fost târât în holul casei sub numeroase ameninţări cu arma, unde toţi cei care eram atunci acasă am fost somaţi să ne întindem la sol şi am fost percheziţionaţi corporal […] După aproximativ o oră de teroare, timp în care am solicitat să mi se prezinte mandatul de percheziţie, jandarmii s-au retras, unul dintre ei cerându-şi scuze şi spunând că au verificat doar căile de acces.”

Deci sfidarea justiţiei s-a făcut de această dată făţiş, planurile procurorilor Iacob si Bălan prevedeau intrarea inclusiv în imobile unde nu aveau autorizaţie, cu scopul real (nedeclarat) de a bloca o eventuală fugă a locatarilor din casa vecină – aflată perete în perete – cu aceea percheziţionată ilegal.
 

Citiți continuarea articolului  aici

 

Citiţi şi:

Noi dovezi zdrobitoare privind ingerinţele politice în justiţie, în cazul Gregorian Bivolaru

Grave abuzuri în serviciu realizate de procurorul Marian Delcea



yogaesoteric

18 ianuarie 2011

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More