Dezvăluiri esențiale referitoare la adevăratele scopuri ascunse ale acestei „pandemii” artificiale……. (X)

……. prin care se urmărește totodată o funestă și satanică păcălire a tuturor oamenilor spre a accepta o definitivă marcare izotopică prin consimțământ cu sinistrul semn diabolic al Fiarei despre care există deja profeții clare în Apocalipsă

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Dat fiind faptul că actualmente, iată, trăim cumplite vremuri apocaliptice, vă sfătuim să faceți cunoscute toate conferinţele cu această temă tuturor prietenilor și cunoştinţelor, deoarece informațiile pe care vi le punem la dispoziție sunt fundamentale. Ținem să precizăm că, de fapt, conținutul acestor conferințe nu se adresează fiinţelor umane letargice, sceptice, obtuze, ignorante, lipsite de intuiţie spirituală, proaste care, datorită somnului cel de moarte al inteligenţei în care deja se află cufundate, se vor pripi complet anapoda să gândească sau chiar să susțină cu o convingere tâmpă, ce este de nezdruncinat, că toate acestea sunt imposibile.

Citiți partea precedentă a articolului

Influența profund nocivă a aparatelor ce integrează Inteligența Artificială

Dincolo de aparențe, de multe ori balaurii reprezintă şi ceea ce s-ar putea numi oastea lui Lucifer. Este vorba de o oaste ce este opusă aceleia a îngerilor lui Dumnezeu. Astfel de balauri ai oștii lui Lucifer se mişcă însă mult mai încet decât Lumina dumnezeiască, scuipând în anumite condiții flăcările Infernului. Astfel de balauri luciferici sunt straşnic, ca să spunem așa, înarmați cu ghearele vrajbei şi cu toţi colţii poftelor inferioare şi poartă aripile vânjoase ale minciunii, ale încăpăţânării şi ale vicleniei. Balaurii lui Lucifer sunt în rău ceea ce sunt îngerii lui Dumnezeu în bine: reprezentări ale Binelui Dumnezeiesc.

Balaurii lui Lucifer își află sălaşul ascuns, nevăzut, în computere, în laptopuri, în telefoanele mobile şi în feluritele aparate electronice ce sunt cunoscute prin intermediul expresiei ,,Inteligenţă Artificială”. Într-un mod tainic, astfel de balauri şuieră, gâfâie, urlă, rag şi, atunci când găsesc în aura noastră fisurile stranii nevăzute de care au nevoie, se năpustesc asupra noastră şi provoacă în Microcosmosul nostru lăuntric felurite stări sau manifestări stranii, viclene, malefice.

Astfel de balauri se năpustesc, atunci când găsesc anumite condiţii propice, asupra noastră și ne afectează aura, conducându-ne apoi într-o manieră vicleană de la rău la mai rău. Astfel de balauri ce provin din adâncul timpurilor şi al tenebrelor se dezlănţuie în Microcosmosul fiinţei noastre.

Șerpii cei răi, șobolanii, vârcolacii, liliecii, tot ceea ce poartă pecetea stranie a groazei și a forțelor răului atât în memoria ancestrală, cât şi în imaginea populară – toate acestea sunt o imagine abia ascunsă a balaurilor care, în orgoliul lor cretin, Îl înfruntă, ba chiar Îl ameninţă pe Dumnezeu cel Atotputernic. Dar, în realitate, niciodată ei nu ies în mod definitiv învingători. În cele din urmă, ei sunt învinşi, în final ei sunt anihilați, atunci când va veni momentul celei de-a doua morţi ce semnalează dispariţia lor finală şi definitivă.

Dacă rămâne ceva în străfundul inconștientului nostru din teroarea şi din dezgustul ce sunt primordiale, aceasta este umbra bestiei colosale şi abjecte ce alcătuia, ce alcătuiește partea cea mai considerabilă a ceea ce am numi astăzi, ca să ne exprimăm în limbajul nostru, forţând termenii cu o uşoară vulgaritate, cohortele sau, altfel spus, trupele aeriene şi aşa-zisul corp blindat al Necuratului, al lui Satana.

Arhanghelul Mihail și balaurul, a căror luptă a fost adeseori reprezentată de artişti, ilustrează iar si iar nesfârşita înfruntare dintre rău şi Binele Dumnezeiesc. Am putea spune, pe bună dreptate, că obsesia acestei confruntări poate fi întâlnită sub formele cele mai diverse în toate culturile şi în toate religiile, ba chiar şi în teoria materialist-dialectică a luptei neîncetate dintre clase.

Acesta este balaurul cu feluritele sale ipostaze la care se face referire în Apocalipsă. Dincolo de aparențe, un astfel de balaur ascuns, viclean, acaparator, în care clocotește egoismul feroce, ce este caracterizat de o mândrie exacerbată, există în foarte multe fiinţe umane.

Un astfel de balaur este prezent chiar şi în cursanţii care încă mai manifestă astfel de tendințe, mascându-le în fel și chip, cu abilitate. Atunci când ființa umană reuşeşte să îşi transceandă egoul chiar și pentru câteva ore, chiar şi pentru câteva minute, ea triumfă într-o oarecare măsură asupra balaurului ce este prezent în Microcosmosul ei și pe care îl hrănește iar și iar prin intermediul energiei subtile universale a egoului (ce este cunoscută în tradiţia hindusă prin intermediul expresiei sanscrite ahamkara tattva).

Deşi mulți cursanți sau simpatizanţi ai acestei Şcoli spirituale ezoterice cunosc teoretic destul de multe despre influența nocivă, malefică a aparaturii electronice pe care o utilizează, există totuşi persoane care, în ciuda acestor cunoștințe esențiale, sunt obsedate de influența insidioasă pe care o exercită asupra lor internetul, telefonul mobil, televizorul, laptopul, computerul şi alte gadget-uri electronice pe care, datorită influenţei viclene a demonilor, uită să le binecuvânteze, spre a anihila prompt în felul acesta şi spre a exorciza prezența unor astfel de balauri ce coabitează nevăzuţi în astfel de aparate ce integrează Inteligența Artificială.

În lumina acestor revelații inedite, devine cu putinţă să înțelegem dintr-o perspectivă pertinentă, înțeleaptă, ce este în realitate balaurul la care se face referire în Apocalipsă.

Rolul cel mai adesea nebănuit al lui Satana

În universul simbolistic al multor popoare, balaurul este un element fundamental ce vehiculează o mare forţă alegorică. Uneori, balaurul are înfăţişarea unei reptile ce amintește de crocodilul înaripat sau de șerpii malefici uriași. Desfrânata cea mare la care se face referire în textul Apocalipsei este energia subtilă sexuală inferioară, dezlănţuită, care subjugă, acaparează şi posedă într-o manieră insidioasă multe fiinţe umane în vremurile apocaliptice în care trăim.

În miturile Creației, balaurii sunt cel mai adesea făpturi primitive, violente, care era necesar să fie înfrânte de către zei. Mai târziu, atât semizeii, cât şi întemeietorii familiilor nobile, au preluat rolul ucigașilor de balauri, ce semnifică biruirea forţelor malefice ale naturii de către eroi, ce erau caracterizați de un curaj imens, în și prin care se manifesta energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Eroismului Dumnezeiesc.

Astfel de fiinţe umane desemnează pe acei bărbați excepționali ce au atins şi apoi au aprofundat într-un mod rodnic starea de vira. Astfel de fiinţe umane erau caracterizate de o evidentă superioritate în universul lor lăuntric, mai ales în sfera spirituală. Biruirea balaurilor în basme şi în legende desemnează adesea încercarea sau, altfel spus, proba spirituală importantă la care erau supuşi eroii, în urma căreia ei dobândeau o comoară de mare preț sau o eliberau pe fiica cea întemniţată a unui rege. O astfel de victorie implica însă răbdare, curaj, bunăvoinţă, entuziasm, optimism și abnegație.

Într-un anume sens, balaurul este simbolul bestialităţii sălbatice care e necesar să fie înfrântă prin energiile subtile sublime dumnezeieşti ordonatoare ale Atributelor Dumnezeieşti, ce sunt atrase și acumulate din abundenţă în aura ființei umane. Simbolistica creştină privea balaurii ca fiind nişte întrupări ale unui Lucifer diabolic sau satanic, pe care îl înfrânge iar și iar arhanghelul Mihail şi apoi îl azvârle în fundul Infernului. De multe ori, balaurii erau asociaţi cu tainicul foc malefic, inferior, infernal şi, tocmai de aceea, erau înfăţişaţi ca vărsând un astfel de foc.

În unele situații, balaurii erau considerați ca fiind niște creaturi ale haosului ce puteau fi nimicite doar prin intermediul energiilor subtile sublime dumnezeieşti ale Atributelor Dumnezeieşti. Faptul că balaurii sunt nişte creaturi ale haosului se constată actualmente cu uşurinţă, căci haosul se manifestă mai mult ca niciodată, în felurite moduri, pe această planetă.

Este, de asemenea, necesar să ne amintim bizara formulă a masonilor care consideră că „prin haos se ajunge la ordinea malefică, satanică” pe care ei urmăresc cu viclenie să o întroneze pe această planetă, prin intermediul sinistrului program ce este cunoscut sub numele de Noua Ordine Mondială.

Dincolo de aparențe, balaurul la care se face referire în Apocalipsă reprezintă, la modul general vorbind, Diavolul. Mitul Diavolului se înrudeşte cu mitul balaurului, al şarpelui cel rău, al paznicului pragului care este adeseori reprezentat printr-un monstru, dar care evocă uneori simbolismul închiderii cumplite în tărâmul lui Satana sau în tărâmul lui Lucifer.

Pragul interzis la care facem referire poate fi un prag net superior al celor dumnezeieşti sau poate fi pragul inferior, dincolo de care pășesc fiinţele umane ce aleg să se scufunde în stări demoniace cumplite, care le conduc apoi către tărâmul răului imens, exacerbat, ce caracterizează satanicul.

Un astfel de prag malefic este trecut de către ființele umane despre care se spune că sunt blestemate. Astfel de ființe ce regresează sunt, fie că ştiu, fie că nu ştiu aceasta, niște victime ale diavolilor, ale lui Satana.

În cazul în care ființa umană îşi învinge frica, cu ajutorul energiei subtile sublime dumnezeieşti a Curajului Dumnezeiesc, şi apoi trece pragul superior ce o conduce către starea de îndumnezeire, către tărâmurile paradiziace, ea este astfel sfinţită, devine aleasa lui Dumnezeu, prin opţiunea clară, fermă pe care o manifestă.

Dacă fiinţele umane ce aleg satanicul sau demoniacul se confruntă cu o cădere după ce trec pragul malefic, inferior, ființele umane ce trec pragul superior, interzis de către păzitorii pragului, experimentează înălţarea spirituală. Astfel, ele se înalţă către cel Preaînalt, către Bunul Dumnezeu.

Ideii de Dumnezeu îi este adeseori asociat conceptul de deschidere a centrului fundamental închis ce se află în plan subtil deasupra creştetului capului. Acest centru face să se reverse în universul fiinţei umane respective Harul Dumnezeiesc pe care îl merită, Lumina tainică Dumnezeiască. Astfel, acea fiinţă va beneficia de felurite revelații dumnezeieşti ce apar la momentul potrivit.

Este necesar să subliniem că Diavolul sau, altfel spus, Satana reprezintă toate forțele bizare, funeste care tulbură, care întunecă sau care slăbesc puterea net superioară, elevată a conștiinței și care, prin declanşarea unor procese de rezonanță ocultă malefice, funeste, o fac să regreseze spre nedeterminat, spre îndoieli demoniace, spre certitudini demoniace stranii definitive şi spre ambivalent.

În felul acesta, fiinţele umane ce aleg maleficul se scufundă în mlaştina chinuitoare a singurătății, a lipsei de sens, a întunericului diavolesc, iar pentru cel înțelept toate acestea evidenţiază o opoziție cu Dumnezeu (considerat centrul suprem al Luminii Veșnice, Înțelepciunii Dumnezeieşti), în timp ce Satana arde nesfârşit prin intermediul bizarului foc malefic, satanic, ce există în tărâmurile infernale, inferioare, ce se află în straturile cele mai de jos ale Universului Astral.

Dumnezeu există în veşnicie şi străluceşte fără încetare în ceruri. Atât aspectele diavolești, cât şi aspectele satanice, sunt expresia răutăţii. În diferitele ipostaze malefice în care alege să se manifeste, fie că alege să se îmbrace întocmai precum un domn ce pare a fi foarte bine, fie că se schimonoseşte pe capitelurile catedralelor, fie că are un cap urât, animalic, de țap sau de cămilă, fie că are nişte picioare despicate, fie că are coarne, fie că are păr haotic, dizgrațios pe tot trupul, indiferent de înfăţişare, Diavolului niciodată nu-i lipsesc posibilităţile de a se deghiza inclusiv în înger înşelător ce pare a fi un înger de lumină, cu excepția copitelor pe care îi este imposibil să şi le ascundă.

Întotdeauna Diavolul este ispititorul, este marele păcălitor, este vicleanul, este călăul. Atunci când este reprezentat sub forma unui animal, Diavolul sau, altfel spus, Satana constituie un simbol al regresului, al căderii, al degradării spiritului.

Rolul cel mai adesea nebănuit al diavolilor şi implicit al lui Satana se reduce la a-l deposeda pe om, prin felurite trucuri viclene, de Harul lui Dumnezeu. Satana (şi demonii) acţionează în felul acesta pentru a-l supune apoi pe om, într-un mod viclean, dominaţiei sale totale.

Atunci când privim cu multă atenţie şi luciditate în jurul nostru, constatăm că există multe fiinţe umane ce se află deja în această ipostază cumplită. Dar atunci când acestor fiinţe umane li se dezvăluie ceva despre condiţia în care se află, ele reacționează cu furie, cu încăpăţânare, argumentează în moduri aberante starea cumplită în care se află şi justifică cu felurite speculaţii şi sminteli, în fond cretine, ipostaza în care aleg să se complacă la nesfârşit.

Diavolul este îngerul căzut, îngerul prăbuşit, cu aripile tăiate, care vrea cu tot dinadinsul, prin felurite trucuri viclene, să frângă aripile oricărei creaturi ce se înalţă către Dumnezeu. Diavolul este o sui generis sinteză a forţelor bizare, malefice, care dezintegrează în cele din urmă personalitatea.

În schimb, rolul lui Dumnezeu este de a-l smulge pe om din ghearele Diavolului, prin atragerea și acumularea în universul lăuntric al ființei umane a energiilor subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti. Alături de Dumnezeu se află rolul lui Iisus de a-l smulge pe om din ghearele diavolilor, inclusiv prin misterul formidabil al crucii, dar și prin Preafericirile Dumnezeieşti despre care Iisus a vorbit succint în faimoasa Sa Cuvântare de pe Munte.

În cadrul acestei Cuvântări, Iisus pomeneşte într-o manieră criptică despre taina dumnezeiască cea extraordinară a Atributelor Dumnezeieşti, ca fiind energii subtile sublime distincte, nesfârşite, gratuite pe care, în anumite condiţii, ființa umană le poate atrage în universul ei, în aura ei, spre a-L simţi pe Dumnezeu, spre a-L descoperi şi, mai ales, pentru a se îndumnezei.

Revelațiile pline de înţelepciune dumnezeiască ale lui Iisus, atunci când sunt asimilate așa cum se cuvine, fiind puse în practică fără încetare, îi eliberează pe oameni de rău, de ceea ce este nefast. Mai mult decât atât, aceste revelații le redau oamenilor, prin Harul lui Dumnezeu, posibilitatea formidabilă de a dispune în mod liber de ei înşişi, cu ajutorul energiei subtile sublime a Libertăţii Dumnezeieşti pe care o atrag în universul lor lăuntric, fiind eliberați de tirania diabolică.

Ca ipostază care urmăreşte să dezbine, să dividă, aşa cum, de altfel, semnifică termenul grecesc diabole, Diavolul îndeplineşte o funcție ce se află la antipodul ipostazei eminamente benefice dumnezeieşti, care este aceea de a reuni.

De altfel, printre cursanţii acestei şcoli ezoterice spirituale, există unii opozanți care urmăresc adeseori să semene îndoielile sau certitudinile lor demoniace în conştiinţele credule, naive ale fiinţelor umane ce sunt înclinate să-i asculte. Astfel de fiinţe umane urmăresc cu tot dinadinsul să dezbine în fel şi chip, fie într-o manieră inconştientă, fie într-o manieră conştientă, grupele spirituale în care se integrează, făcând în felul acesta mai mult rău decât bine. Atunci când li se aminteşte despre importanța imensă a revelației referitoare la Atributele Dumnezeieşti din cadrul acestei şcoli de yoga, astfel de fiinţe umane se recunosc cu uşurinţă pentru că întotdeauna au ceva de comentat, ce este de natură să provoace controverse sterile nesfârşite ce demască influența tainică, vicleană a demonilor ce se manifestă în şi prin ei.

Astfel de fiinţe umane găsesc cu o uşurinţă surprinzătoare doar pete inexistente în soare sau descoperă nod în papură, fiind cusurgiii care apoi devin aşa-zisele „guri rele”. Astfel de fiinţe umane manifestă în mod paradoxal exact opusul vădit al Atributelor Dumnezeieşti ce au fost revelate în cadrul acestei Şcoli spirituale ezoterice.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace
Lupul cel bun și Lupul cel rău ce există în ființa noastră, în universul lăuntric al fiecăruia dintre noi (I)
Binele este o tainică şi distinctă energie dumnezeiască esenţială care provine din Fiinţa cea misterioasă şi nesfârşită a lui Dumnezeu Tatăl

 

yogaesoteric
14 iulie 2022