Interviu cu Lucian Georgescu – iunie 2004


interviu realizat de Oltea Mutulescu

Scriitor, scenarist, lector la Academia de Teatru şi Film Bucureşti. Pentru oricine sună foarte bine o asemenea carte de vizită. Dar dacă e vorba de Lucian Georgescu, trebuie să adăugăm, măcar într-o paranteză discretă, proiectul cinematografic independent la care e mână în mână cu Barry Gifford, scenaristul faimos al şi mai faimosului regizor David Lynch. Şi încă ceva: deschizător de drumuri în industria publicităţii româneşti. Specialist în comunicare şi imagine, Lucian Georgescu a condus campanii de promovare pentru firme ca Philip Morris, Bayer, Tuborg, Dacia-Renault, Elite, Connex, Masterfoods, Pepsi. Ideile lui au făcut epocă şi au luat cu nonşalanţă crema premiilor pentru creaţie la festivaluri naţionale şi internaţionale de advertising. Ceea ce nu-l împiedică să desconspire cu un surâs dezarmant trucurile şi otrăvurile profesiei care l-a făcut celebru. Lucian Georgescu a avut cu Yoga Magazin o discuţie neconvenţională despre ce ascund baloanele de săpun ale unei imagini, mass-media ca ring de box, pedepsele dure pentru „infracţiunea” de a fi diferit, eterna manipulare a opiniei publice şi managementul anapoda al celor de la MISA.

Yoga Magazin: Reclama este în zilele noastre un zeu crud, cu puteri uriaşe. Imaginea este slujitorul devotat al reclamei. Ce înseamnă imaginea în termeni cât mai accesibili nouă,   muritorilor de rând?

Lucian Georgescu: Imaginea este aparenţă, este însumarea unei multitudini de factori, căci nu vorbim numai de imaginea creată de publicitate, sunt clişee sociale, clişee istorice, sunt chiar clişee milenare. O imagine se alcătuieşte din clişee, mai ales în societatea contemporană în care oamenii sunt hăituiţi şi nu au timp să analizeze mesajul. De aceea li se oferă ceea ce poate fi receptat cu viteza fulgerului, deci clişee. Imaginea din ziua de azi este hamburgerul pe care îl digerăm rapid şi ne trezim cu ulcer.

Yoga Magazin: Să desfacem un hamburger care se vinde foarte bine şi să vedem din ce e preparat.

Lucian Georgescu: Este o localitate care se numeşte Cannes. Imaginea care s-a creat acestei localităţi este una plină de glamour. De fapt Cannes este o tristeţe. Celebra clădire în care se desfăşoară nu mai puţin celebrul festival de film este o construcţie oribilă, de tip socialist. Fără încadraturile operatorilor care ştiu să creeze atmosferă, fără covorul roşu şi aşa-zişii fani care stau pe lângă, rămân doar plajele populare invadate de ruşi, români, francezi mai strânşi la pungă, sticle şi cutii goale. Întreabă un om care nu a fost niciodată acolo ce este Cannes şi îţi va răspunde: o staţiune de lux, suprapopulată cu vedete de cinema. De ce crede el aşa? Aceasta este imaginea pe care au alimentat-o canalele mediatice.

Yoga Magazin : Şi dacă omul ar afla realitatea despre Cannes?

Lucian Georgescu: În mod normal imaginea are o anumită inerţie. Dacă nu mai este alimentată de canalele mediatice, rezistă o vreme, chiar fără combustibilul reclamei, iar în cele din urmă moare. Dacă cineva are însă interesul să înlocuiască brusc imaginea Cannes-ului cu o alta, procesul nu va fi lent, ci foarte rapid. Aşadar imaginea depinde o dată de clişee şi a doua oară de voinţa unor oameni de a folosi în continuare acele clişee, de a le întrerupe existenţa sau de a le înlocui cu altceva.

Yoga Magazin: Ce se petrece cu imaginea în cazul MISA?

Lucian Georgescu: Hai să stabilim parametrii discuţiei. Sunt un telespectator, pe lângă faptul că sunt un producător de imagine. În al doilea rând: am o percepţie superficială asupra a ceea ce înseamnă MISA. Nu am urmărit constant fenomenul, nu am o privire de ansamblu. Dar într-o seară făceam ceea ce se cheamă zapping, „răsfoiam” adică televizorul cu telecomanda, şi aşa am dat peste un talk-show la care mi-a atras atenţia un domn cu barbă, prezentat drept preşedintele MISA. Domnul respectiv mi-a devenit repede simpatic datorită faptului că suntem tentaţi să ne solidarizăm cu cei slabi (slabi în sensul că sunt puşi într-o postură vulnerabilă de o forţă agresivă). Şi ce m-a surprins a fost că vedeam nişte indivizi care ajunseseră aproape să răcnească, iar acest om le răspundea foarte calm. Acesta e motivul pentru care am rămas să urmăresc, de fapt, un meci de box. Şi m-am întrebat cine cui i-o trage? I-o trage cel cu bărbuţă agresorului sau agresorul celui cu bărbuţă? Îţi vorbesc ca un telespectator. Era un nene solid care se burzuluia şi un domn cu aspect de intelectual, care părea om fin şi inteligent. Asta am văzut eu. Şi în momentul acela a urcat din străfundurile istoriei mele citite asocierea cu relaţia dintre torţionar şi victimă. Cine avea dreptate nu ştiu. Dar ceea ce am văzut atunci nu mi-a răspuns la nedumeriri, ci m-a pus pe gânduri.

Yoga Magazin: Dacă cineva ar fi citit acele gânduri atunci, ce ar fi aflat?

Lucian Georgescu: Ar fi aflat că habar n-am dacă MISA este o mişcare subversivă, aşa cum e prezentată. Dar violenţa cu care se declară asta mă face să ridic un mare semn de întrebare. Şi cel mai mare semn de întrebare este de ce nu există jurnalişti care să pună lucrurile în balanţă, în mod într-adevăr echilibrat? În contextul în care există un politician judecat sau închis pentru abuz, se creează un scandal pe un nume similar, care îmi acoperă dintr-o dată primul caz. Ca om care lucrează în marketing, în imagine şi în public relations ştiu foarte bine că asta se cheamă scenariu. Nu am dovezi că a fost un scenariu implementat sau că nu e doar o coincidenţă şi nu spun asta nici ca să mă scuz, nici pentru că mi-e frică. Nu am dovezile. Dar o asemenea poveste sună foarte bine ca scenariu pentru perioada electorală.

Yoga Magazin: Pe ce se bazează predispoziţia opiniei publice de a încasa drept adevăruri anumite clişee despre MISA?

Lucian Georgescu: În primul rând hai să vorbim despre imaginea pe care am receptat-o eu: două personaje de la MISA. Domnul respectiv cu barbă, care mi-a făcut o impresie foarte bună, şi domnul Bivolaru. Domnul Bivolaru a fost pentru mine o apariţie stranie. Ce contează cum arată Gregorian Bivolaru? Contează, din moment ce ştim foarte bine că România a votat un prim-ministru în ’92 după felul în care arăta.

Yoga Magazin: „Nu vrem bani, nu vrem valută“?

Lucian Georgescu: Exact, vrem ca toţi să ne-o tragă. Nu ne vindem ţara, că au avut ei grijă să o vândă. Dacă îi puneam domnului Bivolaru o sutană, oamenii ar fi spus: „Vai, e ascet“. Dacă el a apărut îmbrăcat într-un tricou sau într-o cămaşă cu o culoare mai ciudată, imediat a fost perceput cu o imagine negativă. De fapt culoarea nu era neapărat stranie, ci pur şi simplu aparte. Or în ceea ce priveşte clişeele – oamenilor le e frică de tot ce e diferit,  aici e miezul problemei. De-a lungul istoriei am avut arderi pe rug, am avut linşaje, am avut oameni care au fost obligaţi să poarte o stea galbenă pe mână, am avut lagăre de concentrare şi am avut întotdeauna nebunia psihologiei maselor. Am avut minerii. Am uitat minerii şi am uitat foarte repede. Tot ce nu e în sistem e diferit. Tot ce e diferit sperie şi atunci e foarte uşor să arunci scânteia şi reacţia publică să fie violentă. Aşa s-a născut nazismul…

Yoga Magazin: Ceea ce este diferit e privit ca o provocare?

Lucian Georgescu: Nu neapărat o provocare, dar cel mai adesea stârneşte o reacţie ancestrală de apărare.

Yoga Magazin: E perceput ca un atentat la stabilitatea personală?

Lucian Georgescu: Da, pentru că noi nu înţelegem ce fac oamenii aceia cu adevărat, s-ar putea să fie vorba de nişte lucruri foarte grave care să afecteze societatea în timp, dar la fel de bine s-ar putea să facă ceva care îi priveşte doar pe ei. În orice caz, felul în care a fost prezentată MISA a creat impresia că este o minoritate subversivă, diferită şi nu în ultimul rând periculoasă.

Yoga Magazin: Cele mai dure acuzaţii au fost în legătură cu nişte fotografii ale cursanţilor yoga în costum de baie şi cu nişte presupuse colecţii de reviste sexy sau porno… E românul din cale afară de pudic?

Lucian Georgescu: M-a şocat faptul că opinia publică şi media au dat atâta importanţă acestei istorii, în contextul în care vânzarea de reviste pornografice cu coperţi grav ofensatoare ochiului se face pe toate drumurile, deşi am avut un scandal în care un ministru a primit ca pedeapsă elaborarea unei legi împotriva pornografiei. Drept rezultat s-a propus soluţia de a pune o hârtie pe copertă, aşa cum procedau statele occidentale acum 50 de ani, căci între timp au găsit alte formule, mult mai bune. Şi dacă tot vorbim de atentat la pudoare, ce să mai zicem de politicienii care îşi pun poalele în cap când ţi-e lumea mai dragă! Copiii sunt agresaţi zilnic, familiile sunt agresate zilnic de tot ce se întâmplă la televiziune, pe stradă şi în societate…

Yoga Magazin: Cum se vede prin lupa specialistului în comunicare şi imagine yoga la români?

Lucian Georgescu: Yoga nu este un brand pentru români, e o ciudăţenie, o maimuţă… Poate sunt câţiva care înţeleg măcar că este o îmbinare între fizic şi mental, poate sunt mai mulţi care iau o carte şi citesc despre asta. Mai degrabă însă ştiu românii despre feng shui. Decât să facă yoga, mai bine se duc românaşii la fitness, la sală, că se mai întâlnesc cu o fată şi se mai uită la ea dacă i-au crescut sânii de la silicoane. Ar trebui însă studiat, orice brand se construieşte după ce există o bornă kilometrică ce indică percepţia şi permeabilitatea publicului pentru acel produs. Până la urmă yoga înseamnă o atitudine mentală, iar noi, din păcate, suntem o societate fixată asupra acumulării materiale.

Yoga Magazin: Un detector de… reclamă mascată ar putea identifica elemente de campanie negativă la adresa  MISA?

Lucian Georgescu: Imaginile pe care le-am văzut la televizor la ştiri, acele reluări de intervenţii şi descinderi, mi-au provocat milă faţă de oamenii care au suportat întreaga situaţie. În primul rând nu am înţeles motivul. O ştire adevărată spune: contrabandistul X, căutat de cinci ani de Interpol, a fost găsit în urma descinderii într-o casă din Ferentari. El fusese condamnat în contumacie pentru cutare faptă. În cazul de faţă nu am înţeles care a fost problema. Probabil că cine are privirea de ansamblu asupra acestei  istorii poate să tragă anumite concluzii. Eu pot doar să spun că este un straniu caz mediatic.

Yoga Magazin: Mai mult decât „un caz”, întreaga poveste a fost considerată un show mediatic. De ce?

Lucian Georgescu: Datorită coloraturii de scandal, pentru că până la urmă show-urile mediatice se fac din două motive. Unu: fie să susţii un anumit punct de vedere impus de cineva, doi: fie să-ţi urci rating-ul, adică audienţa. Ceea ce mi se pare ciudat este că au avut loc în aceeaşi perioadă nişte lucruri foarte importante – nu vreau să dau exemple pentru a nu fi considerat partinic – chestiuni politice care nu şi-au găsit locul pe sticla ştirilor. A fost preferat acest scandal în locul lor. Repetarea imaginilor ţine în mod evident de o campanie de publicitate, pe de o parte, iar frecvenţa cu care au fost repetate spune acelaşi lucru… Se pare că s-a urmărit ceva, a fost o formă de persuasiune asupra opiniei publice.

Yoga Magazin: Orice show implică nişte culise, un producător, un regizor, nişte actori şi poate chiar recompensa cu titlul de „spectacol al anului” la care râvnesc organizatorii show-ului… A aplicat mass-media tratamentul manipulării în scandalul MISA – Bivolaru?

Lucian Georgescu: Totul este manipulare în mass-media. Nu există mass-media care nu manipulează. Iată recentul scandal CNN generat de declaraţia unor reporteri americani care au povestit cum îşi puneau în scenă reportajele din Irak. Erau îmbrăcaţi în uniforme militare şi vorbeau de pe tancuri tocmai pentru a da impresia că sunt în focul bătăliei şi pentru a induce o stare de tensiune publicului american. De fapt, ei erau la kilometri buni de linia frontului.

Yoga Magazin: Opinia publică este veşnica victimă perfectă a mass-media şi a campaniilor de imagine?

Lucian Georgescu: Problema este că noi, oamenii, avem grade diferite de cultură şi de cunoaştere a domeniilor. Ceea ce am spus eu provine din faptul că am un uzaj în mass-media. Pentru un om obişnuit care dă drumul la televizor, cazul MISA reprezintă însă doar un scandal public, iar yoghinii nişte criminali.

Yoga Magazin: Ce riscă să suporte aceşti yoghini datorită rezervelor de antipatie pe care le-a acumulat imaginea MISA?

Lucian Georgescu: Sunt şi acum nişte ziduri în Bucureşti pe care este scris sloganul: „Moarte intelectualilor!”. Asta s-a spus în 13-15 iunie 1990. Ţin şi acum minte cum am plâns de neputinţă şi am plâns în primul rând pentru că mi-a fost frică. Mi-a fost ruşine de mine şi mi-am amintit cum şuierau gloanţele pe 22, 23, 24 decembrie, când ne chemau în stradă. Şi apoi, după doi ani, intelectualii erau asociaţi cu tot ce e mai rău pe lumea asta, iar oamenii simpli, oamenii poporului voiau să-i pedepsească şi să facă dreptate. Exact ca în 1917, în Revoluţia bolşevică. Atunci a fost primul mare moment de manipulare televizuală românească. În privinţa MISA, nu ştiu ce ascunde toată povestea. Cert este că acest subiect media a fost reluat cu mult mai multă intensitate decât altele, deşi, din punctul meu de vedere, nici nu explică, nici nu soluţionează situaţia gravă a României, care n-o să intre în 2007 în UE. Iar guvernanţii ne promit în continuare că vom intra în 2007, chiar dacă este total nerealist, din moment ce nu avem nici toalete publice decente în capitala ţării şi nu avem măcar o autostradă la standarde europene. În acest context, în care ungurii şi cehii beau şampanie acum, iar România se uită de pe margine la artificiile de la Dublin, avem treabă cu o asociaţie care nu ştiu ce ni se pare nouă că face pentru neliniştea poporului…

Yoga Magazin: Există vreo posibilitate de răsturnare spectaculoasă a acestei imagini?

Lucian Georgescu: Problema e următoarea: MISA înseamnă Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut. Dacă iau numele brand-ului, MISA înseamnă „nu ne interesează lumea”. Numele unei importante firme de telefonie mobilă, de pildă, îmi spune „conexiune”. MISA îmi spune „deconectare totală”, pentru că integrarea în Absolut, eu ca profan, o înţeleg astfel: lumea materială rămâne în spate, Absolutul se află în faţă. Dacă vreau Absolutul, trebuie să renunţ la ce este în spate, deci la lumea de zi cu zi. În acest caz îmi spun: „Aha, de-asta nu sunt interesaţi cei de la MISA de imaginea pe care o au, pentru că ei se rup de realitatea imediat înconjurătoare!“

Yoga Magazin: Pentru omul modern, a arătat Mircea Eliade, accesul la sacru nu se va face părăsind profanul. Sacrul este ascuns în profan, deci viaţa obişnuită, cotidiană este o cale de acces către dimensiunea spirituală. De fapt ele sunt contopite. Absolutul, în această viziune, înseamnă echilibrul perfect între material şi spiritual. 

Lucian Georgescu: Tu vii şi-mi spui că nu este adevărat, că Absolutul cuprinde inclusiv această realitate. Atunci vin şi eu ca om de marketing şi spun celor de la MISA: staţi, fraţilor, că aveţi un management anapoda! Că managementul e al domnului Bivolaru, că e al altcuiva… nu ştiu cine îl face. Imaginea se construieşte de un lider, de cineva care ia decizii în legătură cu imaginea. Fraţilor, aici e greşeala voastră. Nu aveţi decât să vă faceţi publice ideile într-un mod simplu şi clar şi să vă luptaţi cu riscurile de rigoare…   

Interviu preluat din revista Yoga Magazin nr.50
iunie 2004

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More