Londra. Jihad cultural și ideologic. Până când?

 

Despre situația analizată în materialul Londonistan: 423 New Mosques; 500 Closed Churches publicat în aprilie 2017 de Gatestone Institute – una din sursele serioase („incorecte” politic) de informare despre Islam, la fel ca Religion of Peace, Jihadwatch şi Middle East Forum – Daniel Uncu scrie: „Este halucinant! Rata creșterii ponderii Islamului în viața cetății britanice surclasează Creștinismul Anglican. Un material excelent scris şi foarte bine documentat, plin de cifre, statistici şi referiri la studii de specialitate. Cutremurător…!”

Cităm din acest material:
„Începând cu anul 2001, 500 de biserici londoneze de toate denominările s-au transformat în case private. În aceeaşi perioadă, moscheile britanice au proliferat. Între 2012 şi 2014, proporţia britanicilor care se identificau ca anglicani [biserica anglicană] a scăzut de la 21% la 17%, respectiv cu 1,7 milioane de oameni, în timp ce, conform unei cercetări efectuate de respectatul NatCen Social Research Institute, numărul musulmanilor a crescut cu aproape un milion. Numărul celor care merg la biserică a scăzut cu o rată care, într-o generaţie, ar putea face ca numărul lor să devină de trei ori mai mic decât al musulmanilor care merg regulat la moschee vineri. [Vineri este ziua sfântă, de rugăciune, în Islam; duminica şi sabatul musulmanilor.]”

Cutremurător? Da. Halucinant? Nu – decât, poate, pentru cei care abia acum se familiarizează cu ce este, nu ce credeau ei că este Islamul.
Nu e halucinant, ci previzibil. Se cheamă Islam textbook case, adică „jihad cultural şi ideologic” („al limbii” – în literatura islamică) şi este motorul „jihadului militar” („al sabiei”). Câteva coordonate pe care să le puteţi înţelege mai bine, furnizate de autori şi cercetători respectaţi ai Islamului şi jihadului găsiţi aici:
De la Mecca la Apocalipsă. Jihadul clasic;
Jihadul contemporan şi delirul multicultural.

Elitele occidentale la putere şi bisericile creştine, în totală şi iresponsabilă disonanţă cognitivă şi negare a realităţii, induse de progresismul lor multicultural, predică:

1. „Toleranţa” faţă de Rău

Islamul este întemeiat pe rele fundamentale din punctul de vedere al moralei şi înţelegerii creştine a lumii, respectiv crimă, interdicţia liberului arbitru, a libertăţii de expresie şi gândire, a libertăţii religioase, violență, înşelăciune, minciună, sclavie sexuală ş.a.m.d., toate legitimate religios şi cultural în numele lui Allah, Dumnezeul Islamului;

2. „Integrarea” Islamului în politica, religia şi cultura occidentală

Islamul nu se integrează în nicio altă cultură şi civilizaţie, ci o anihilează violent; istoria de 14 secole a Islamului o demonstrează; (Vezi aici)

3. Echivalența Răului cu Binele

Toate religiile ar fi la fel în viziunea multiculturală, deşi, textual şi obiectiv, niciodată n-au fost şi nu vor fi; este schema logică falsă de echivalenţă morală propovăduită de Stânga politică în toate domeniile.

În aceste condiţii, prin urmare, este firesc ca jihadul cultural ideologic să ia avânt. Ce să mai înţeleagă oamenii, când aceste minciuni, care substituie cunoaşterea istorică, ştiinţifică şi realitatea, li se servesc sistematic la televizor, în presă, la şcoală, la facultate, ba chiar la biserică?
După cum tot firesc este ca lumea occidentală condusă în continuare de asemenea elite politice, culturale şi academice, şi „creştinată” pe această linie dictată de înalţi prelaţi ai bisericilor creştine (începând cu al de Jorge Bergoglio AKA papa Francisc sau cardinalul belgian Daneels) să înregistreze o stagnare cu tendinţă de regres.

Se petrece oriunde Stânga şi Islamul – care au aceleaşi fundamente ideologice şi religioase (da, ambele sunt religii politice totalitare, nu spirituale) – penetrează cu succes comunitatea. De exemplu, în Londra. În alte mari oraşe britanice, precum Birmingham – numit şi „emiratul britanic Birmingham” – a avut deja loc.

Iată câteva coordonate ale jihadului ideologic şi cultural desprinse din articolul redactat de Gatestone Institute:

„Multiculturaliștii britanici hrănesc fundamentalismul islamic. Musulmanii nu au nevoie să devină majoritari în UK. Nu au nevoie decât să islamizeze gradat cele mai importante oraşe. Schimbarea are deja loc.
Personalităţi britanice continuă să deschidă uşa introducând legea islamică șaria. Unul dintre importanţii judecători britanici, Sir James Munby, a spus că deja creştinismul nu mai influenţează instanţele şi că acestea trebuie să fie multiculturale, ceea ce înseamnă mai islamice. Rowan Williams, fostul arhiepiscop de Cantebury, şi șeful Justiției Lord Phillips [echivalentul preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de la noi] au sugerat, de asemenea, că legea engleză ar trebui să «încorporeze» elemente ale legii islamice șaria.

Universităţile britanice avansează de asemenea legea islamică. Ghidul academic Vorbitori externi în instituţiile de învăţământ superior prevede că «grupurile religioase ortodoxe» ar trebui să separe bărbaţii de femei în timpul evenimentelor. La Queen Mary University of London a fost necesar ca femeile să folosească o intrare separată şi au fost obligate să asiste fără a putea să pună întrebări sau să ridice mâna, exact ca la Riyadh sau Teheran.”

Articolul a uitat-o şi pe doamna May, actualul premier britanic, care are aceleaşi vederi multiculturale şi poartă hijab în ţara ei creştină încă, în semn de solidaritate cu femeile musulmane… crede ea. Ce nu înţelege Theresa – sau vrem să credem că nu înţelege – este că asta înseamnă, în termenii Islamului, că se supune, cu tot cu ţara ei, legii islamice.
 
Da, simbolurile religioase contează. Iar când dai jos cruci sau speli picioare de musulmani (papa Francisc) sau acoperi statui nude la Vatican ca să nu „ofensezi Islamul” – care se petrece să fie duşmanul tău de moarte, efectiv de moarte, de la începuturi şi din textele lui sacre, când te apuci să promovezi șaria în loc de legea şi morala creştină în şcoli şi instante de judecată, când porţi hijab sau burkini în semn de solidaritate cu femeia musulmană (în loc să critici tratamentul femeii în Islam, cel conform cu textele sacre şi legile islamice, cu alte cuvinte, în loc să le ajuţi să se elibereze de teroarea acestora), atunci, conştient sau nu, te supui Islamului.

Câteva idei şi exemple de actualitate despre rolul simbolisticii islamice în jihadul cultural găsiți aici.

Toate acestea vor continua până când elitele europene laice şi bisericeşti vor renunţa la fantezia multiculturală, contrafactuală şi criminal-suicidară faţă de propria religie, cultură şi civilizaţie.
Iată răspunsul adecvat la fantezia lor:
a) „Islamul e pace” – nu este;
b) „toate religiile sunt la fel” – nu sunt;
c) „terorismul musulman nu are legătură cu religia musulmană” – ba are.

Masele se iau după lideri şi elite. Iar deocamdată, masele de „idioţi utili” ai acestor elite au masa critică („idiot util” nu este insultă, ci termen tehnic, consacrat în limbajul jurnalistic şi politic pentru desemnarea celor care susţin, în totală disonanţă cognitivă şi negare a realităţii, o cauză cu efecte dăunătoare atât pentru ei, cât şi pentru alţii, cauze şi efecte pe care nu le înţeleg).

Simplu, dar greu, se pare, câtă vreme nu există voinţă la vârful societăţilor noastre.


Citiți și:

Realitățile șocante ale conspirației: Europa este astfel cucerită de imigranții musulmani și în cele din urmă devine Eurabia

Eurabia şi trădarea Israelului

La revedere, Marea Britanie! – Invazia musulmană continuă

 

yogaesoteric
27 noiembrie 2018

 

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More