Moleculele emoţiei şi practica yoga

Trupul nostru stochează emoţiile pe care le simţim de-a lungul vieţii. Bucurii, tristeţi, momente mai mult sau mai puţin plăcute şi neplăcute, toate sunt „stocate” zi de zi.

Dacă nu eşti convins, adu-ţi aminte cât de încordaţi ţi-au fost umerii ultima dată când erai stresat. Sau gândeşte-te la fluturii pe care i-ai simţit în stomac când te-ai îndrăgostit.

Este demonstrat ştiinţific. Şi vom discuta şi despre aceasta imediat. Dar mai întâi, câteva observaţii din perspectiva învăţăturii yoga, care a înţeles şi explorat conexiunea trup ‒ conştiinţă ‒ inimă de sute de ani.

Ne deschidem inimile în posturi în care ne arcuim trupului către spate (cum ar fi Bhujangasana) şi apoi ne „predăm” emoţiile în posturile în care ne aplecăm în faţă, întinzând tendoanele, care sunt conectate cu capacitatea noastră de a ne da voie, de a elibera emoţiile. Şoldurile înmagazinează tristeţea, ficatul furia.

Dacă ai practicat yoga vreodată şi te-ai simţit emotiv sau poate chiar ai plâns, acum ştii motivul: în timp ce adoptăm asana-ele (posturi yoga), ne întindem şi eliberăm emoţiile care stagnează la nivelul trupului. Mişcarea şi respiraţia creează spaţiu şi ne aduc în prim plan energetic tot ce trupul nostru a stocat.

Chiar dacă, de exemplu, considerăm că am trecut peste un anumit incident, că am iertat în plan intelectual, trupul nostru ce spune? Am trecut cu adevărat peste acel eveniment?

Durerea aceea pe care o resimţi în diferite locuri, să fie oare din cauza curentului (după cum obişnuim să spunem) sau sunt resentimente, supărări, frici ascunse care caută cu disperare să îţi atragă atenţia?

Ştiinţa demonstrează că emoţiile sunt stocate în trup

Dr. Candace Pert, o pioneră în domeniul neuroştiinţei, a ajuns la următoarea concluzie: „trupul uman este strâns conectat cu subconştientul”. Ea a descoperit receptorul pentru opiacee, care linişteşte emoţiile.

În cartea sa, Moleculele emoţiei, dr. Pert spune:
Singura sursă de hrană a creierului este glucoza, care este direcţionată către creier de sânge. Fluxul sângelui este reglat îndeaproape de peptide emoţionale (liganduri) ce semnalează receptorilor din pereţii vaselor de sânge ca acestea să se contracte sau să se dilate, influenţând astfel atât cantitatea cât şi viteza cu care sângele circulă prin vase de la un moment la altul… Dacă emoţiile noastre sunt blocate din cauza negării, reprimării sau a unei traume, vasele de sânge se pot îngusta cronic limitând fluxul sângelui, privând cortexul frontal şi alte organe de hrană vitală. Acest fapt vă poate face să vă simţiţi debusolat, mai puţin alert, limitând vigilenta dumneavoastră în a lua decizii ce vă pot modifica fiziologia sau comportamentul. Ca urmare, vă puteţi bloca – fiind incapabil de a răspunde prompt mediului din jur, repetând vechile tipare de comportament.”

Psihologii deseori dau vina pentru modificările de dispoziţie pe dezechilibrul neurotransmiţătorilor din creier, dar ştiaţi că stomacul are atât de mulţi neuroni încât este supranumit de cercetători „al doilea creier”?

Şi nu este doar atât! Conform descoperirilor lui Candace Pert, emoţiile declanşează eliberarea peptidelor depozitate în organism, în ţesuturi, organe sau muşchi. Ea a ajuns astfel la concluzia că adevăratele emoţii care este nevoie să fie exprimate se află stocate în trup, căutând din răsputeri să iasă la suprafaţă, să fie acceptate, integrate şi vindecate.

În yoga, se consideră că pentru a vindeca o emoţie, mai întâi este necesar ca aceasta să fie conştientizată. Să o simţi. Cum altfel ai putea să o vindeci dacă nu o cunoşti?

Din viaţa reală (aka aceasta nu este doar o teorie interesantă)

Gândeşte-te la cât de flexibil ai fost când erai mic. Crescând, ai învăţat că unele aspecte mai bine nu le spui, că uneori nu e indicat să arăţi ce simţi, poate de teamă, poate din diplomaţie sau poate ca să nu pari slab.

Te-ai închis şi apoi uşor, uşor au început să te doară ba încheieturile, ba spatele, ba şoldurile. Desigur, sunt şi alţi factori care influenţează flexibilitatea.

În yoga se spune că toate obstacolele se află la nivelul conştiinţei fiinţei. Munca pe care o depunem ca să găsim pacea nu implică modificarea circumstanţelor ci acceptarea acestora, acceptarea a ceea ce suntem azi, acum.

O dată eliberaţi de emoţii neexprimate, trupul nostru îşi recâştigă abilitatea de a se mişca fără restricţii. Şi o dată ce renunţi la tipare de gândire şi credinţe limitatoare, eliberând emoţiile, eliberăm trupul. Şi eliberând trupul, noi înşine devenim mult mai liberi.

 

Citiţi şi:
Câtă practică, atâta flexibilitate
Elasticitatea trupului uman – expresie a tinereţii şi a flexibilităţii lăuntrice

 

yogaesoteric
22 martie 2021

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More