Monitorizarea copiilor la școală reprezintă o industrie de 3,1 miliarde de dolari – care îi determină pe aceștia să devină „speriați” și anxioși

Companiile de supraveghere tehnologică care își vând produsele administratorilor de școli creează o „distopie digitală” pentru elevii din SUA, conchide un nou raport al Uniunii Americane pentru Libertăți Civile (UALC).

În urma pandemiei de covid-19 și a atacurilor armate în creștere în școli, industria tehnologiei de supraveghere de 3,1 miliarde de dolari a făcut profituri uriașe, susținând că instrumentele sale digitale – inclusiv camere video, software-uri de recunoaștere facială, tehnologii de recunoaștere comportamentală bazate pe inteligența artificială (IA), software-uri de monitorizare online și pe rețelele de comunicare virtuală și multe altele – previn hărțuirea, autovătămarea și violența în școli.

Industria nu a reușit să susțină această afirmație cu dovezi, în schimb, a folosit ca tactică de marketing principală frica, a constatat raportul UALC.

UALC a constatat, după propriile cercetări și revizuirea cercetărilor suplimentare comandate de Departamentul de Justiție al SUA, că există o lipsă de dovezi clare cum că produsele promovate de companiile EdTech ar oferi siguranță elevilor.

Chad Marlow, autorul principal al raportului, a spus că, în calitate de părinte a doi elevi K-12, înțelege cât de îngrijorați sunt părinții și oficialii școlii cu privire la siguranța copiilor.

Marlow a declarat pentru The Defender că a urmărit „cu regret” cum administratorii școlilor și legislatorii de stat au ales să folosească fonduri pentru tehnologiile de supraveghere „în vederea protejării copiilor noștri”.

„Aceste decizii mă bântuie”, a spus el, pentru că, în calitate de consilier senior de politici UALC, care se concentrează pe probleme de confidențialitate, supraveghere și tehnologie, știu foarte bine că supravegherea nu descurajează comportamentele rele și cu siguranță nu îi protejează pe elevii noștri.

Marlow a spus că raportul de 61 de pagini arată un „coșmar viu de supraveghere” care „dăunează neintenționat copiilor noștri”, refuzându-le accesul la informații importante, subminându-le încrederea în adulți și făcând să fie „prea riscant” să împărtășească anumite gânduri pe care le au.

„Este exact opusul a ceea ce s-ar cuveni să le predăm elevilor noștri”, a spus el.

Greg Glaser, expert în confidențialitate digitală și avocat la Children’s Health Defense (CHD), a lăudat UALC pentru că a dezvăluit ce se află în spatele tacticii industriei EdTech de a promova supravegherea video „constantă” ca o presupusă încercare de a opri „crima” printre elevi.

„Dacă părinții ar putea nu numai să vadă, ci și să experimenteze ceea ce trăiesc copiii lor în aceste medii infernale, ar exista un exod (din școlile publice din SUA)”, a spus Glaser pentru The Defender.

14% dintre elevi spun că supravegherea îi face să se simtă „anxioși”

Raportul UALC nu numai că dezminte afirmațiile industriei de supraveghere EdTech cu privire la eficacitatea sa dar atrage și atenția asupra „practicilor sale de marketing înșelătoare” care folosesc frica pentru a convinge oficialii să-i cumpere produsele.

Raportul prezintă, de asemenea, vocile a peste 500 de elevi cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani care au participat la un sondaj reprezentativ la nivel național despre modul în care îi afectează supravegherea tehnologică în școli.

Raportul include comentarii de la peste trei duzini de adolescenți care și-au exprimat opiniile în grupurile de discuție conduse de UALC.

Unii elevi au raportat că supravegherea le-a crescut temerile și anxietățile, deoarece s-au simțit „anxioși” (14%), „expuși” (15%), „paranoici” (13%) și „răniți” (12%). Unii chiar au spus că tehnologia i-a făcut să se simtă „nesiguri” (7%) și „speriați” (5%).

Mai mult de un sfert dintre elevii chestionați au spus că sunt îngrijorați de ceea ce școala lor – și companiile cu care școala a încheiat contract – au făcut cu informațiile personale pe care le-au colectat.

Optsprezece procente au spus că supravegherea a limitat ceea ce au vrut să spună online, sugerând cenzură indirectă.

Potrivit lui Marlow, una dintre cele mai convingătoare constatări ale raportului a fost că „utilizarea tehnologiilor de supraveghere a elevilor le dăunează semnificativ acestora, în special celor care sunt expuși cel mai mult la risc, adică celor de culoare, LGBTQ+ și non-binari, celor cu dizabilități, cu venituri mici sau fără acte”.

De exemplu, raportul discută modul în care supravegherea școlară poate „amplifica” efectele discriminatorii rasiale bine documentate ale drumului de la școală la închisoare, „mai ales atunci când elevii de culoare sunt acuzați de comportament necorespunzător”.

Marlow a spus că un obiectiv-cheie al proiectului este diseminarea acestor informații către factorii de decizie din școli, în speranța că „banii pe care îi cheltuim pentru siguranța elevilor sunt direcționați către măsuri cu cel mai mare beneficiu dovedit și cel mai mic risc”.

„UALC nu poate fi prezent la fiecare întâlnire pentru a educa factorii de decizie”, a spus el, „de aceea am lansat raportul nostru, pentru a oferi ceea ce sperăm să fie o analiză imparțială, onestă și amănunțită a industriei de supraveghere EdTech și a produselor sale, care sperăm că va ajuta districtele școlare să ia decizii viitoare”.

Supravegherea în școli pentru a-i obliga pe elevi să „mărșăluiască în pas cu statul polițienesc”

John Whitehead, avocat pentru drepturile civile și autor al raportului, a spus că acesta arată modul în care tinerii sunt pregătiți să „mărșăluiască în pas cu un stat polițienesc”.

Unele școli folosesc acum o varietate de tehnologii de supraveghere, inclusiv camere video, scanere pentru degete și palme, scanere pentru iris, RFID (identificare prin radiofrecvență) și dispozitive de urmărire prin GPS, a spus Whitehead.

„În loc să învețe cele trei aspecte de bază ale educației (citit, scris și aritmetică), tinerii sunt antrenați în cele trei aspecte ale vieții în statul polițienesc american: îndoctrinare, intimidare și intoleranță”, a punctat Whitehead.

Dr. Michael Rectenwald, autorul cărții „Arhipelagul Google: Gulagul digital și simularea libertății”, a spus că scopul supravegherii EdTech în școli este „în mod clar” supunerea față de autoritate și nu descurajarea comportamentelor deviante și a infracționalității.

Rectenwald a spus că sistemul școlar este locul principal de îndoctrinare, în care copiii sunt „modelați după tipul de subiecte pe care le cere sistemul”. El a spus că tehnologiile de supraveghere din școli „obișnuiesc elevii cu o viață în care sunt monitorizați și controlați în mod constant”.

„Supravegherea biometrică este instrumentul elitei de a monitoriza și controla subiecții la o scară pe care Hitler, Stalin și Mao o credeau de neimaginat”, a spus el. „Nu este de mirare că un procent semnificativ de elevi supravegheați se simt «paranoici», anxioși și prinși în capcană. Sunt prinși – într-un panoptic uriaș.”

Whitehead a fost de acord:

„Sub îndrumarea oficialilor guvernamentali, concentrați pe a face școlile mai autoritare (aspect ce la este «vândut» părinților drept o încercare «de a face școlile mai sigure»), tinerii din America sunt acum primii căutați, monitorizați, spionați și amenințați.”

Școlile sunt „o miniatură a statului de supraveghere totală”

Potrivit lui Whitehead, din momentul în care intră într-o școală publică din Statele Unite și până în momentul în care o absolvă, copiii sunt supuși zi de zi următoarei „diete”:

• Politică draconiană de toleranță zero care incriminează comportamentul copilăresc;
• Legi anti-bullying excesive, care incriminează vorbirea;
• Polițiști ai școlii desemnați să disciplineze și/sau să aresteze așa-zișii elevi „indisciplinați”;
• Teste standardizate, în care memorarea răspunsurilor este mai importantă decât gândirea critică;
• Modalități de gândire „corecte din punct de vedere politic” care îi învață pe tineri să se cenzureze pe ei înșiși și pe cei din jur;
• Sisteme biometrice și de supraveghere extinse care, împreună cu toate celelalte, îi obișnuiesc pe tineri cu o lume în care nu au libertate de gândire, de vorbire sau de mișcare.

„Aceasta este într-adevăr o distopie digitală: școlile națiunii noastre au devenit o miniatură a statului de supraveghere totală care domină în prezent America”, a spus Whitehead.

Scott McCollough, avocatul principal al apărării CHD pentru cazurile de radiații electromagnetice (EMR), a fost de acord.

McCollough a declarat pentru The Defender că toate concluziile-cheie ale raportului UALC reflectă realitățile societății în general:

„Statul de supraveghere este vândut prin frică. Profiturile sunt mari, mai ales când achizițiile sunt subvenționate de guvern. Instrumentele nu contribuie cu adevărat la rezolvarea problemei enunțate, dar ating alte obiective: toată lumea este stânjenită și cunoașterea faptului că sunt supravegheați constant le schimbă comportamentul.

Ca de obicei, copiii ne dau lecții nouă tuturor.”

Miriam Eckenfels-Garcia, directorul programului EMR al CHD, a spus că este încântată că UALC lucrează în sfârșit la o problemă care este abordată și de CHD.

„Sperăm că acesta va fi cazul și în domeniul cenzurii”, a adăugat ea.

Citiți și:
Big Brother în şcoli: Legile Educaţiei aduc supravegherea audio-video a elevilor!
Cum spionează guvernul lui Biden telefoanele americanilor. Supravegherea, mult mai mare decât se credea

 

yogaesoteric
29 februarie 2024