Cine este Cecilia Ghiţulescu Tiz, cea mai înverşunată calomniatoare de pe site-urile de propagandă împotriva MISA
Cum s-a ajuns de la o dramă personală la o ură universală
de Maria Nicola
Motto: „Adeseori, noi alergăm după himere pentru a nu ne confrunta cu propria noastră lume interioară.“
Îmi place să îmi imaginez că mă ridic undeva deasupra lumii şi o privesc cu dragoste şi detaşare. Totul pare o vâltoare întunecată, chinuită, contorsionată. Dar dacă te uiţi cu mai multă atenţie descoperi că ici-colo există lumină, există bunătate, există dragoste şi credinţă. Există încă oameni demni de admiraţie, există suflete curate, există speranţă, iubire şi sinceritate. Cu atât mai preţioase, cu cât sunt mai rare. Privind însă de deasupra lumii, nu poţi să nu observi cum, atunci când apare un focar de lumină, aproape de fiecare dată forţele înverşunate ale răului, urii şi discordiei se aruncă furibunde asupra lui.
Oricine poate să rănească, dar oare câţi pot să vindece?
Prăpastia decăderii umane se pare că nu are fund. Pare atât de evident în lumea în care trăim! Atâta dramă, atâta mizerie, atâta decădere, şi undeva la rădăcinile încolăcite ale lumii adastă speranţa. Această epocă frământată este epoca în care, cu un avânt sincer şi un elan plin de curaj, sufletele mari pot soarbe toată seva vieţii în inimile lor şi se pot desprinde de toată această suferinţă, de tot acest marasm, de tot acest circ aparent fără rost. Dar este şi epoca în care sufletele pervertite pot să se prăbuşească în abisurile fără fund ale prostiei, nimicniciei, răutăţii şi urii.
Spectacolul naturii umane în toată goliciunea sa îmi apare fascinant, dar deopotrivă cutremurător şi plin de învăţăminte. Ce îi face pe oamenii care au în egală măsură în faţa lor calea luminii şi calea întunericului să aleagă răul, întunericul, decăderea, când totodată cu această alegere ei optează pentru chin şi suferinţă? Cine îşi închipuie că viciul, răutatea, perversiunile, decăderea, pot să ducă vreodată la bine şi fericire, se înşeală amarnic!
Dar este într-adevăr mai uşor să te laşi dus de curent, decât să înoţi împotriva curentului. Este mult mai uşor să mergi cu turma decât să te ridici şi să mergi pe propriile-ţi picioare. Oricine poate să rănească, dar oare câţi pot să vindece? Este uşor să te rostogoleşti la vale, dar trebuie efort ca să urci panta abruptă a muntelui. Este mai uşor să distrugi decât să clădeşti. Este mult mai uşor să te înverşunezi împotriva a ceva decât să construieşti ceva creator. Şi pentru unii oameni este, din păcate, mai uşor să urască decât să iubească. Faptul că pentru aceştia este mult mai uşor să mintă decât să spună adevărul nu mai miră pe nimeni.
Dintre toate persoanele care şi-au făcut o tristă vocaţie din a urî această şcoală de YOGA, este una care într-adevăr pare să fi explorat abisurile prostiei, bălăcindu-se cotidian în cele mai întunecate, disperate şi mizerabile haznale are pervertirii firii umane. Cecilia Ghiţulescu Tiz – despre care vorbim – este o imagine vie şi patetică a suferinţei şi lipsei de sens pe care ura o impregnează fatal asupra fiinţelor umane care se lasă înveninate şi murdărite în toată fiinţa lor de ură şi răutate. Povestea ei este măruntă, mizerabilă şi infinitezimală. Şi nu mă refer aici la povestea ei de fiinţă umană. Ci la scuzele pe care şi le inventează pentru a-şi alimenta şi justifica deversările zilnice de răutate şi prostie de pe site-ul împotriva MISA, din care şi-a făcut deja un mod de viaţă.
Cecilia Ghiţulescu Tiz se ipostaziază în victimă
În esenţă, dacă ne aplecăm plini de compasiune asupra acestei istorii, este vorba de o femeie pe care a „înşelat-o” bărbatul şi care îşi spală în public numai o parte din rufe, acelea care ar prezenta-o într-o lumină de victimă, care îşi închipuie că îi este favorabilă. Probabil soţul ei şi-a căutat o iubită tocmai pentru că era excepţional de împlinit şi fericit cu această femeie impecabilă – aşa cum se crede ea a fi – şi a simţit nevoia să împărtăşească această fericire şi altora?! În această situaţie, în loc să acţioneze ca o femeie inteligentă şi să se manifeste cu iubire, urmărind totodată să-şi amplifice anumite calităţi şi să-şi rezolve problemele pentru a-şi armoniza relaţia de cuplu, micuţa Cecilia alege să se răzbune. Să se răzbune pe tot ceea ce crede ea că l-a putut face pe soţul său să fie un bărbat independent şi cu coloană vertebrală, capabil să scape de sub papucul unei neveste cu probleme psihice. Sincer vorbind, câte persoane ar putea trăi lângă o astfel de femeie atât de plină de venin, că deja frizează nebunia? Mai ales dacă ştiu că au de ales…
A părăsit-o bărbatul, spune ea. Susţine că MISA e de vină şi ca acest lucru i-a distrus viaţa. Un eveniment regretabil, dar trăit poate de către milioane de femei, a devenit pentru ea o „tragedie internaţională” şi, în concluzie, a pornit la luptă pentru a demasca „vinovaţii”. Similar ne-o şi imaginăm pe Cecilia Sarkozy, fosta primă doamnă a Franţei, demascând imoralitatea politicii franceze şi a „Uniunii pentru o Mişcare Populară” pentru eşecul căsniciei sale. La fel şi pe Mioara Roman, divorţată recent de Petre Roman, care probabil acuză noul partid al fostului ei soţ pentru că a fost înşelată public de cel alături de care a trăit o viaţă întreagă. Adriana Bahmuţeanu probabil că dă vina pe firma de gunoieri a lui Silviu Prigoană ori de câte ori se desparte de soţul ei.
Cutra – persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă
În amploarea şi intensitatea acestei răzbunări nediferenţiate, femeia în cauză atacă înverşunat orice îi pare a fi cauza acestui eşec personal, dar uită să caute motivele în ea însăşi – singurul loc unde le-ar putea găsi.
Soţul, prietenii soţului, YOGA, şcoala de YOGA, instructorii de YOGA, mentorul şcolii de YOGA – Gregorian Bivolaru – toţi sunt trecuţi pe rând prin „şablonul” ţapului ispăşitor. Gregorian Bivolaru, mai ales, este demonizat, insultat, ridiculizat. După ce ani de zile s-a prefăcut, cine ştie din ce motive, a fi yoghină (pentru că după despărţirea de soţul ei nu a mai practicat deloc YOGA), Cecilia descoperă că de fapt îl urăşte pe Grieg şi îl dispreţuieşte de ani de zile. Iar când acesta îi demască atitudinea de CUTRĂ MIZERABILĂ, Cecilia noastră devine în mod absurd mândră de acest apelativ atât de potrivit, de altfel, pentru ea.
Oare ştie ea ce înseamnă CUTRĂ? Înseamnă o persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă, lichea, secătură, derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, canalie, sau, mai academic spus, om fără caracter, neisprăvit, lipsit de demnitate. Din toate aceste variante pe care dicţionarul explicativ al limbii române ni le oferă, poate că „derbedeu” şi „puşlama” nu se potrivesc prea bine în context, dar celelalte descriu perfect viaţa şi activitatea Ceciliei Ghiţulescu Tiz. Iar ea este încântată de ea însăşi, ne spune că este un om de nimic, o făţarnică, o intrigantă, o lichea, un om fără Dumnezeu. Şi-a propus să aducă aceste tare de caracter la nivel arhetipal, macrocosmic, autointitulându-se „mahacutra” şi afişând public un autoportret în care poartă corniţe şi o costumaţie de Halloween (foto, mai jos). Însă, din povestea ei, Cecilia a sărit multe detalii suculente. Am vrea să ştim de ce nu a povestit niciodată cum se milogea de Gregorian Bivolaru ca acesta să îi boteze copilul? Sau despre nenumăratele avansuri (refuzate) pe care i le făcea acestuia?! Toate aceste aspecte lipsesc din „dezvăluirile” ei de pe site-ul anti-MISA. Ne întrebăm astfel în mod firesc, oare obsesia ei pentru Gregorian Bivolaru, chiar dacă este negativă, nu ascunde de fapt altceva?
Posedată de entităţi demoniace sau informator?
Cât de tristă, isterică şi stupidă poate fi o persoană, dacă ajunge să trăiască doar pentru a urî? Cât de multă suferinţă îi sfâşie zilele şi câte coşmaruri îi populează nopţile? Cum poate o astfel de caricatură de femeie să crească un copil, când în ea nu există decât venin şi otravă?! O anchetă a serviciilor sociale germane ar putea elucida dacă este în stare să-şi educe copilul şi care este sursa veniturilor sale.
Dacă nu credeţi încă în realitatea fenomenului de posedare demoniacă, acesta este un exemplu convingător. De fapt sunt două posibilităţi. Ori este posedată de entităţi demoniace, ori este în serviciul unor „forţe terestre” – adică al SRI. Şi pentru ca să nu spuneţi că ipoteza este fantastică, merită să ştiţi că această persoană a emigrat în perioada comunismului – şi nenumărate documente ale arhivelor Securităţii atestă faptul că majoritatea celor care emigrau în acea perioadă puteau pleca din ţară doar dacă acceptau să îşi ofere serviciile ca informatori. Paşaportul se primea doar după lungi aşteptări şi numai în schimbul acceptării colaborării cu Securitatea. În mărturiile strânse în dosarul procesului comunismului se spune că Securitatea şi-a creat un întreg „aparat”, alcătuit din ofiţeri angajaţi ai Securităţii, precum şi din informatori (colaboratori sau agenţi), care acţionau şi dincolo de graniţele României. Mulţi dintre cei care depuneau autorităţilor comuniste cereri de emigrare erau şantajaţi cu situaţia rudelor rămase în ţară la cheremul unui regim represiv discreţionar în vederea obţinerii vizei de plecare. Putem să ne întrebăm pe bună dreptate: de ce ar fi Cecilia Ghiţulescu Tiz o excepţie de la această tristă stare de fapt?
Exces de zel pe site-ul anti-MISA
Haideţi să aruncăm un ochi la activitatea Ceciliei pe site-ul anti-MISA. Mai bine de o treime dintre postări îi aparţin, ea fiind de la distanţă cea mai activă dintre cele nouă persoane care întreţin conversaţiile pe acest site (dintre acestea, trei nu au fost niciodată la cursurile MISA).
Nu doar nouă ni se pare suspectă această activitate intensă a Ceciliei. Chiar unul dintre forumiştii de pe acest site o întreba: „Cecilia tu ce serviciu ai? Eşti casnică? Trăieşti din chirii, moşteniri? Ai ajuns la peste 5.100 de postări. Câte ore stai pe zi în bucătărie? Ce mâncăruri prepari? Sau cumperi totul gata preparat? Când mai ai timp de copil? Să mergi cu el la teatru, cinema, operetă, operă, concerte, parcuri, biserică, ciclism, volei, popice, schi, patinoar, tenis etc. Scuze, dar chiar nu ai minte dacă sacrifici copilul tău pentru un forum. Câte ore pe săptămână stai pe forum şi câte cu familia?”
Cecilia Ghiţulescu îşi dedică întregul timp pentru a lupta, în viziunea ei, cu o organizaţie care are peste 35.000 de susţinători. Nouă persoane – e vorba de cei nouă membri ai forumului anti-MISA care deţin aproximativ 80% dintre postări – vor să facă rău altor 35.000. Care să fie motivaţia lor? Căutând un răspuns pe acest site am dat peste o afirmaţie de-a Ceciliei Ghiţulescu: „Şi dacă aş fi plătită ca să scriu contra MISA, care e problema? E cumva interzis prin lege?”
Sfaturile oferite de Gregorian Bivolaru
Tot prin aceste mesaje postate de ea pe acest site am găsit şi o scrisoare de răspuns de la Gregorian Bivolaru adresată ei. Cecilia i-a scris la începutul lui 2005, după cum se exprimă chiar ea: „să mă ajute să îmi repar familia, pentru că am senzaţia că nu mai sunt în toate minţile”. Răspunsul primit vorbeşte de la sine şi de aceea vă oferim cele mai importante fragmente din acea scrisoare, pentru a vă edifica singuri despre situaţia reală:
„..este necesar să nu uiţi că adeseori urâţenia este în ochii privitorului. De fiecare dată când ne-am întâlnit, eu te priveam frumos şi transfigurator, tu însă mă priveai urât, erai, dar, o cutră. Aici nu este vorba că nu te-ai priceput, nu este cazul să te ascunzi; te-ai complăcut să fii o cutră […] Să ştii că în ceea ce priveşte sentimentele ciudate, mai sunt şi alţii care mă urăsc de moarte. Dincolo de aceasta, eu rămân detaşat şi liniştit pentru că toate aceste otrăvuri şi mizerii nu mă afectează, pentru că eu ştiu foarte bine cum sunt. Simt pentru tine o imensă compasiune că te afli în starea în care te afli; nu aş vrea nici măcar pentru o fracţiune de secundă să fiu in pielea ta. […] Fii sigură că este aproape imposibil sa accepţi ajutorul şi sfatul de la un om pe care îl urăşti. […] Pune pe cineva să îţi facă ofrandă de lumină, cu câte 21 de lumânări timp de 49 de zile, de 21 de ori. Începe să ţii post duminica. Intră în abstinenţă 7 luni. Fă LAYA YOGA cu Tara, dimineaţa şi seara, câte o oră timp de 17 luni. Fă câte 150 de NAULI, 20 minute minim BHUJANGASANA, 15 minute SHIRSHASANA. Vino urgent la Bucureşti şi ia-ţi un tratament cu plante pentru starea în care te afli. Fă cromoterapie cu culoarea galben şi violet alternativ, câte 45 minute zilnic. Mergi sâmbăta într-un cămin de copii orfani şi fă KARMA YOGA. Ia o pauza în relaţia cu soţul tău de un an si jumătate. Dacă vei fi capabilă să realizezi integral zi de zi acest TAPAS timp de 4-5 luni o să îţi poţi reveni; dacă nu, o să mergi de la rău la mai rău si nu vreau să te sperii, dar poate să te aştepte chiar nebunia. Pentru tot ceea ce ai făcut, eu te-am iertat în totalitate şi am să te iert la fel dacă vei continua ca şi până acum. Dumnezeu să îţi lumineze mintea şi inima cât mai ai timp. Îmi mai poţi scrie numai dacă vei realiza zi de zi de acum înainte acest TAPAS. Îţi doresc succes.”
După ce am citit această scrisoare mi-a fost mai clar ca niciodată că această femeie, care îşi plânge soarta pe mii de pagini scrise pe Internet, a avut de ales. A avut la dispoziţie un sfat competent şi o serie de tehnici YOGA pe care dacă le-ar fi aplicat la timpul lor acum ar fi putut privi în urmă zâmbind, amintindu-şi cât de tragică îi apărea situaţia sa. Aşadar, oare unde trebuie căutat „vinovatul”?
Citiţi şi:
Noi dovezi zdrobitoare privind implicarea unor agenţi ai serviciilor secrete şi mercenari în activităţile site-urilor de propagandă împotriva MISA
Adevăruri secrete despre spionul Valeriu Frunteş, care totodată a fost şi informator neremunerat până la retragerea sa de la cursurile MISA
yogaesoteric
noiembrie 2008