Noii fanarioţi şi Înalta Poartă Europeană

Fanarioții vechi

Domnitorii pământeni din Principatele Românești le-au pus multe probleme turcilor. În mod sigur, ideea înlocuirii lor cu dragomanii din Fanar preocupa probabil mai demult Înalta Poartă, dar, în Țara Românească, a devenit practică după lupta de la Stănilești din 1711, și în Moldova după uciderea și torturarea mizerabilă a lui Constantin Brâncoveanu și a copiilor săi în 1714. Atrocitatea de la Constantinopol a dat măsura nevoii otomane de a-și păstra prada bogată pe care o reprezentau Principatele Românești, amenințată mereu de încăpățânarea domniilor pământene de a și-o apăra.

Soluția cu fanarioții a fost un vicleșug bine gândit, mai criminal prin efectele lui decât comportamentul curent otoman pentru că oamenii turcilor, grecii din Fanar, înlocuitori ai domnitorilor pământeni, erau cunoscători ai românilor, vorbitori de limbă română și, atenție!, ortodocși, de aceeași religie cu românii.

Corupți, parșivi și duplicitari, imorali, nemiloși, lacomi, egoiști și cinici, manipulatori, disprețuitori față de supuși, domnitorii greci fanarioți au slujit Poarta Otomană și au secătuit românii de avere. Știind că nu puteau rezista prea mult la conducere prin ceea ce făceau, au instituit licitația domniei. Fanariotismul a fost cel mai nenorocit cal troian al istoriei noastre. Producând vulnerabilități interne, legitimând jaful, minciuna, trădarea și denunțul aproapelui, fanarioții au creat facilități neașteptate puterii otomane.

Cine plătea mai mult Porții ajungea domnitor, căutând apoi să-și scoată pârleala cu orice preț. Prețul inventat de greci a fost corupția generală a autorităților din subordine, de sus până jos. Tot sistemul public a căpătat însușirile conducătorilor, enumerate mai sus. Să ne gândim că timp de o sută de ani, aceste rele au fost cultivate zi de zi peste tot. Rezultatul a fost o stricare în profunzime a societății românești cu certe efecte viitoare. Acum știm că orice rău social, perpetuat în timp, devine din păcate o componentă genetică și dă naștere la o zestre nefericită în mentalitatea socială.

Mentalități imperiale și fanarioții cei noi

Este naiv cel ce crede ca aceste aspecte țin doar de trecut, căruia, vrem nu vrem, îi aparținem. Timpul s-a scurs, însă moravurile au rămas. Imperiile s-au desființat, dar mentalitățile imperiale se mențin. La fel se petrece și cu moștenitorii obiceiurilor fanariote.

Tot ce se petrece în zilele noastre confirmă aceste chestiuni. Iată, un lider turc nostalgic încearcă refacerea fostului imperiu. Pe meleagurile noastre găsește adepți care supralicitează vechile ambiții ale foștilor stăpâni. Un fost prim ministru român acceptă ce nu visase niciun sultan: construirea unei moschei pe teritoriul românesc.

Un alt prim-ministru vine cu o lege care în numele reparării unor nedreptăți din istoria recentă produce efecte devastatoare asupra patrimoniului național, restituindu-l unor așa-ziși moștenitori imperiali, ce-i drept, nu turci, dar aproape de habsburgi și dacă ne referim la ei, gândul ne duce și la banii, dar și la bogățiile din subsolul României.

Una dintre condițiile puse pentru intrarea în Uniunea Europeană a fost cedarea petrolului și gazelor românești austriecilor, adică urmașilor imperiului, chipurile, dispărut. Așa a luat naștere O.M.V.-ul, care dintr-o prăvălioară a devenit o mare forță energetică europeană. Evident că în România s-au găsit oficialități și oficiali care din același reflex fanariot n-au avut nimic de obiectat, ba ceva mai mult, le-au cedat și aproape toate băncile care mai rămăseseră după jaful general intern.

În același scop „benefic” au fost cedate altora toate utilitățile care aduc bani în fiecare secundă, s-au desființat industrii și a fost masacrată agricultura națională care producea hrana necesară românilor. Desigur că în locul celor distruse au apărut multinaționalele și hipermarketurile cu marfă străină pentru consumul românilor (în detrimentul producătorilor şi al consumatorilor români). Enumerarea este foarte sumară și incompletă.

În acest fel am reușit să intrăm în Uniunea Europeană care însemna libera circulație a oamenilor, bunurilor și serviciilor. În entuziasmul general, nimeni nu a observat micile amănunte. Primul era că la început „Uniunea” de azi fusese o organizație multinațională comercială având ca scop profitul, care, peste noapte s-a transformat într-o „uniune” politică. De Gaulle observa atunci că Federația lui Jean Monnet nu făcea decât să recompună visul imperiilor. Un alt amănunt era legat de agresiunea globalismului și a politicilor de desființare practică a identității popoarelor componente prin încurajarea metisării populațiilor (conform teoriei criminale a metisului austriaco-japonez Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi, pusă în practică de Uniunea Europeană, sub bagheta „Mutti Merkel”), chestie pe care n-a făcut-o niciun imperiu în ultimele două milenii.

Ar fi mai multe asemenea, dar ne oprim aici. Să menționăm doar că România a intrat în Uniunea Europeană (i s-a dar brânci să vrea să intre) după o operațiune de „curățare” economică totală, îndeplinind condiția de piață perfectă de desfacere a produselor „binefăcătorilor” ei. În final, ne-am văzut „visul” cu ochii, apoi, într-un prezent ciudat, ne-am descoperit trecutul. Înalta Poartă are o față modernă, la fel și Fanarul ei. Președinți, partide și șefi de partide, parlamentari interni și externi, autorități de tot felul, „democrație”, „alegeri”.

Citiţi şi:
Planurile lui Napoleon și Hitler materializate prin Uniunea Europeană masonică
Ilie Șerbănescu: «UE pentru România este satana în persoană»
Ilie Șerbănescu: «Occidentul a preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o!»

yogaesoteric
4 aprilie 2021