Povestea lumii de azi: un liberalism în impas
Yuvah Noah Harari, autorul cărţilor de succes internaţional Sapiens, Scurtă istorie a omenirii şi Homo Deus, scurtă istorie a viitorului, ambele traduse la Editura Polirom, a fost recent intervievat de Magda Grădinaru pentru ziare.com. Iată, mai jos, câteva din afirmaţiile scriitorului pe teme de mare actualitate, precum fake-news-urile, Brexit-ul, inteligenţa artificială şi ingineria genică. Harari se remarcă prin nonconformism, însă așa cum veți vedea, prin unele idei, el sprijină de fapt anumite teze actuale stranii.
Interviul în întregime poate fi citit pe ziare.com.
Despre democraţie şi dictatură
„În secolul XX, democraţia a învins dictatura, pentru că democraţia a fost mai bună în procesarea datelor şi luarea deciziilor. Conflictul dintre democraţia liberală şi dictatură nu a fost doar un conflict între diferitele sisteme etice, ci şi un conflict între diferitele metode de a procesa date şi de a lua decizii.
Democraţia distribuie informaţia şi puterea de a lua decizii în rândul mai multor oameni şi instituţii, în vreme ce dictatura concentrează informaţia şi puterea într-un singur loc. Dată fiind tehnologia secolului XX, a fost ineficient să concentrezi prea multă informaţie şi putere într-un singur loc. Nimeni nu avea capacitatea de a procesa toată informaţia suficient de repede şi să ia deciziile potrivite. Acesta este unul dintre motivele pentru care Uniunea Sovietică a luat decizii mult mai proaste decât Statele Unite şi pentru care economia sovietică a rămas mult în urma celei americane.
Dar nu este o lege a naturii faptul că procesarea distribuită a datelor este întotdeauna mai eficientă decât procesarea centralizată a datelor. În curând, Inteligenţa Artificială (AI) şi algoritmii de tip Big Data ar putea să încline balanţa în direcţia opusă. Asta pentru că AI şi Big Data pot face posibilă procesarea centralizată a unei cantităţi imense de informaţii.
Într-adevăr, AI ar putea face ca sistemele centralizate să fie mai eficiente decât sistemele distribuite. În consecinţă, handicapul major al regimurilor totalitare din secolul XX – încercarea de a concentra toată informaţia într-un singur loc – ar putea deveni avantajul decisiv pentru secolul XXI.ˮ
Despre trecut şi prezent
„Politica liderilor ca Trump, Erdogan şi Viktor Orban încă presupune să îi convingă pe oameni să creadă în câteva mari poveşti. Dar povestea pe care ei o oferă e mai degrabă despre trecut, decât despre viitor. Ei vând oamenilor fantezii nostalgice despre o întoarcere la epoca de aur. Iar oamenii sunt sensibili la astfel de fantezii, pentru că le este teamă de transformările secolului XXI.
Oamenii vor să aibe o identitate sigură, care să dea sens vieţii lor. Cu cât ritmul schimbărilor tehnologice se accelerează, cu atât oamenii vor să creadă în poveşti naţionaliste şi religioase, care pretind a fi adevăruri absolute şi eterne, care nu pot fi schimbate nici de lucruri de felul Inteligenţei Artificiale şi al biotehnologiei.
Dar aceste poveşti naţionaliste şi religioase sunt doar fantezii. Oamenii au existat de mai bine de două milioane de ani, în vreme ce toate naţiunile şi religiile pe care le ştim astăzi sunt produsul ultimilor 3000 de ani. Toate «poveştile vechi» sunt, de fapt, destul de noi. Ele schimbă construcţiile sociale, mai degrabă decât adevărurile eterne. România nu a existat acum 3000 de ani şi nu va exista încă 3000 de ani de aici încolo.
Şi, mai important, fanteziile nostalgice ale naţionalismului şi religiei nu vor rezolva problemele secolului XXI. Cum ne descurcăm cu schimbarea climatică? Ce e de făcut când Inteligenţa Artificială împinge miliarde de oameni în afara pieţei muncii? Cum să folosim enormele noi puteri ale ingineriei genice? Nu veţi găsi răspunsurile la aceste întrebări în Biblie, pentru că oamenii care au scris Biblia ştiau puţine despre încălzirea globală şi chiar şi mai puţine despre genetică şi computere.ˮ
Despre fake-news-uri şi vânătoarea de vrăjitoare
„Ca instrument politic, religia se bazează pe frică, în vreme ce «fake-news»-urile promit un fel de salvare. În ambele cazuri, mai întâi îi faci pe oameni să le fie frică de un mare pericol, care ar putea fi complet imaginar. Apoi, când oamenii sunt îngroziţi, le spui că există o ieşire, o salvare: doar să aibă încredere în religia noastră, doar să îl voteze pe liderul nostru şi atunci totul va fi în regulă.
Poate cel mai bun exemplu al unor astfel de dinamici este «vânătoarea de vrăjitoare». De mii de ani, vânătoarea de vrăjitoare a urmat acelaşi pattern testat. Începe cu o figură a autorităţii care indică anumiţi membri vulnerabili ai societăţii, îi face să arate mai puternici şi mai periculoşi decât sunt în realitate, pentru ca, mai apoi, să se ofere să protejeze societatea contra lor.
Astfel, iată imaginea unei femei bătrâne, care trăieşte pe culmile unui sat medieval şi căreia îi place să hrănească pisici. Într-o zi, preotul local vine şi îi avertizează pe săteni că această femeie bătrână – pe care ei o ştiu de ani de zile, ca pe o excentrică inofensivă – este, de fapt, o vrăjitoare puternică, aliată diavolilor şi demonilor. Toate dezastrele care s-au petrecut în sat în ultima vreme – boli, secetă, morţi inexplicabile – sunt cauzate de această vrăjitoare. Ea i-a blestemat pe oameni, le-a făcut farmece şi a invocat demoni, pentru a face rău satului.
Şi, când satul tremură de frică, preotul le oferă oamenilor protecţie contra vrăjitoarei, cu condiţia ca ei să-l urmeze şi să-i permită să o judece şi să o ardă pe vrăjitoare.
Acelaşi lucru s-a petrecut cu faimoasa vânătoare de vrăjitoare anti-comunistă din Statele Unite, din 1950. Senatorul McCarthy i-a avertizat pe americani că unii dintre colegii şi vecinii lor – care au înfăţişarea unor oameni obişnuiţi – sunt, de fapt, trădători comunişti. Sunt aliaţi ai ruşilor, vând secrete KGB-ului şi încearcă să distrugă societatea americană din interior.
Toate dezastrele care se petrecuseră Americii în ultima vreme – cum ar fi chiar pierderea Chinei, în favoarea comunismului – sunt cauzate de trădătorii din Departamentul de Stat, de la Hollywood şi din presă. Şi, când poporul american tremura de frică, senatorul McCarthy s-a oferit să protejeze America de comunişti, dacă i se dădea autoritatea să-i descopere şi să-i judece.
Ce caracterizează vânătoarea de vrăjitoare e că grupul indicat pentru a fi persecutat este, de regulă, foarte slab şi nu poate rezista persecuţiei: femei, bătrâne singuratice, evrei, homosexuali, comunişti americani.
Problema e cum îi faci pe oameni să se teamă de asemenea grupuri. O faci prin răspândirea de «fake-news»-uri despre aceste grupuri. Îi faci pe oameni să creadă în conspiraţii ridicole.
Nu e nimic greşit în a fi înspăimântat atâta vreme cât fricile noastre sunt direcţionate către ameninţări reale, cum e schimbarea climatică. Oamenii ar trebui să se teamă de schimbarea climatică. Din păcate, prea mulţi oameni se tem de teorii conspiraţioniste ridicole şi nu dau nicio atenţie ameninţărilor reale pentru viitorul umanităţii.ˮ [Numeroase dovezi și studii arată că încălzirea climatică este de fapt o mare înșelătorie. – n.n.]
Despre ştiri adevărate
„Oamenii se pot proteja împotriva «fake-news»-urilor. Au nevoie de două lucruri importante pentru asta.
În primul rând, este necesar să ne cunoaştem mai bine slăbiciunile. Trolii care răspândesc «fake-news»-urile urmează motto-ul «divide et impera». Fie în Statele Unite, în Franţa sau în România, aceşti troli încearcă să găsească acele probleme care polarizează societatea şi o inflamează. Trolii nu pot crea frică şi ură din nimic. Dar, când descoperă acele aspecte de care oamenilor le este frică şi pe care deja le urăsc, devine atât de uşor să apese pe acele butoane emoţionale relevante şi să provoace o şi mai mare furie…
Dacă, de pildă, îţi este teamă de imigranţi, trolii îţi vor arăta o poveste contrafăcută despre cum imigranţii au violat o localnică şi, cum deja eşti predispus să crezi o astfel de poveste, nici măcar nu te vei deranja să-i verifici autenticitatea.
Dacă, în schimb, crezi că oamenii care se opun imigraţiei sunt toţi nişte fascişti idioţi, atunci trolii îţi vor arăta o poveste despre cum rasiştii ucid imigranţi, iar tu o vei crede. Trolilor nu le pasă în mod necesar de imigraţie. Ei doar folosesc un dispozitiv pentru a divide societatea şi pentru a distruge sistemul democratic din interior.
Pentru a salva sistemul democratic, este necesar să cunoaştem slăbiciunile, fricile şi urile şi să nu le lăsăm să devină arme în mâinile trolilor. Dacă ştii că ai o anumită percepţie faţă de un grup şi citeşti o poveste îngrozitoare despre acel grup, asigură-te că ai verificat sursa şi autenticitatea poveştii. Este foarte dificil, pentru că, atunci când suntem înfuriaţi, ne pierdem echilibrul raţiunii. Dar este indicat să facem acest efort.
O altă metodă importantă pentru a ne proteja împotriva trolilor şi a «fake-news»-urilor este să ne uităm la întregul tablou. Este mult mai simplu să falsifici sau să exagerezi un singur fapt, decât întregul proces istoric.
Dacă urmăreşti schimbarea rapidă a ciclului de ştiri, ai putea concluziona uşor că terorismul este o ameninţare existenţială şi că europenii trăiesc în cea mai violentă epocă de până acum. De fapt, Europa zilelor noastre este cel mai paşnic loc din istoria omenirii, iar accidentele de trafic şi poluarea sunt de departe ameninţări mult mai mari la adresa vieţii decât terorismul. Pentru a da nişte numere: din septembrie 2001, în fiecare an, teroriştii au ucis aproximativ 50 de oameni în Uniunea Europeană, 10 în Statele Unite şi până la 25.000 de oameni la nivel global (mai ales în Orientul Mijlociu). Prin contrast, în fiecare an, accidentele de trafic omoară aproximativ 80.000 de europeni şi 1,25 de milioane de oameni global, în vreme ce poluarea aerului ucide şapte milioane de oameni anual. Pentru a te apăra de isterie şi manipulare, nu citi tweet-uri scurte, citeşte cărţi lungi.
Problema e că oamenii nu au timp să citească acele cărţi lungi şi, din cauza felului în care evoluţia a dat formă psihologiei umane, poveştile despre terorism ne pasionează mai mult decât cele despre climă. E mai simplu să vinzi un ziar, dacă titlul ţipă «Atac terorist!», decât dacă titlul spune «Un nou studiu despre emisia gazelor de seră». Este responsabilitatea jurnaliştilor şi editorilor să reziste tentaţiei şi să-şi folosească toate abilităţile artistice, pentru a scrie poveşti interesante despre schimbarea climatică.
Pe cont propriu, jurnaliştii conştiincioşi şi editorii vor duce o bătălie pierdută pentru atenţia oamenilor. Ei trebuie să primească ajutor de la public. Este necesar să ne schimbăm atitudinea faţă de ştiri.
În prezent, modelul dominant pe piaţa de ştiri este «ştiri interesante, care nu te costă nimic în schimbul atenţiei tale». Consumatorii nu plătesc nimic pentru ştiri şi primesc un produs de calitate slabă. Mai rău, devin ei înşişi, pe neştiute, un produs. Atenţia lor e mai întâi captată de titlurile senzaţionale şi apoi vândută publicitarilor şi politicienilor.
Este o vorbă faimoasă, care spune: «Dacă primeşti ceva gratis – tu eşti produsul». Aceasta este atât de adevărată pe piaţa ştirilor.
Este necesar să ne schimbăm paradigma. Un model mult mai bun pentru această piaţă a ştirilor ar fi «ştiri de mare calitate, care te costă mulţi bani, dar nu abuzează de atenţia ta».
În lumea de azi, informaţia şi atenţia sunt cele mai valoroase achiziţii. Este o nebunie să renunţi la atenţia ta şi să primeşti în schimb doar informaţie de slabă calitate. Dacă eşti dispus să plăteşti pentru mâncare, haine şi maşini de calitate – de ce nu ai fi dispus să plăteşti la fel pentru informaţie înalt calitativă?ˮ
Citiţi şi:
Globalizarea ca ultimă și tâmpă utopie
Știrile – mai ales cele rele – dăunează grav sănătății tale! Vei fi mai fericit renunțând să le urmărești în totalitate
yogaesoteric
17 aprilie 2019
Also available in:
Français