Suntem cu adevărat ceea ce mâncăm

„Medicii lucrează pentru a ne menţine sănătatea, iar bucătarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.” – Diderot 

În cursul vieții, un om consumă de la 40 până la 50 de tone de alimente. Deci, nu este de mirare că obiceiurile alimentare au o influență foarte mare asupra sănătății noastre. Iar datele științifice atestă faptul că alimentația vegetariană atrage mai puține riscuri pentru sănătate decât hrănirea cu produse de proveniență animală. Exemplele în privința aceasta sunt foarte numeroase. 

Totuși, când se pune problema modificării modului de alimentație, ce include carnea, cu care ne-am obișnuit din moși-strămoși, unii aduc în discuție poluanții din mediul înconjurător (pesticide, insecticide), care pot să ajungă în hrana noastră, și diferiții aditivi care se adaugă alimentelor, de exemplu, conservanții. Să nu uităm că pesticidele și insecticidele intră și în hrana animalelor, inclusiv a peștilor, și că, în organismul animalelor, aceste substanțe suferă procesul de acumulare și de bioamplificare; dacă aceste produse animale sunt consumate, în organismul uman vor intra cantități și mai mari de substanțe poluante din mediul înconjurător. 

Pe de altă parte, conform cercetărilor realizate de experții în acest domeniu, reiese că gradul în care aceste substanțe ne pot afecta sănătatea este mult mai mic (de 50.000 de ori) față de gradul în care este afectată sănătatea unei persoane care fumează un pachet de țigări pe zi. 

În țările industriale, un nou-născut la termen cântărește în jur de 3 kg. Când ajunge adult, greutatea trupului va fi de aproximativ 65 kg. Această creștere de aproape 20 de ori în greutate, precum și toate țesuturile care s-au format în perioada dezvoltării se datorează alimentelor care au fost absorbite și reținute în trupul uman. În felul acesta, în locul dictonului „Suntem ceea ce mâncăm”, ar fi mai potrivit să se spună „Suntem ceea ce absorbim și reținem”. Acest concept reprezintă baza nutriției. 

Fondatorul științei nutriției este considerat francezul Lavoisier (1743-1794), care a descoperit principiul oxidării, al producerii de căldură și al combustiei. Folosind în experiențele sale un cobai și un calorimetru cu gheață, chimistul francez a arătat că oxigenul inspirat este consumat, rezultând ca produși reziduali CO2 și H2O. El a fost primul care a demonstrat că procesul oxidativ constituie sursa de căldură pentru viețuitoare. Iar principiile promulgate de Lavoisier, cu mai bine de 200 de ani înainte, reprezintă și azi bazele calorimetriei și energeticii umane. 

Oamenii și animalele sunt sisteme biologice care convertesc energia pe care o primesc sub formă de alimente într-o energie utilă. Energia este necesară pentru activitățile pe care le desfășurăm, pentru menținerea temperaturii trupului, pentru creștere și reproducere. Organismul viu este asemenea unei uzine chimice, în care componentele alimentelor – grăsimi, hidrați de carbon și proteine – sunt oxidate cu pași mici. Energia eliberată ca urmare a reacțiilor de oxidare este utilizată în procesele care au loc în organism. Cantitățile de oxigen folosite, cele de CO2 produse și energia eliberată depind de tipul „combustibilului” folosit. Majoritatea alimentelor consumate reprezintă un amestec complex de grăsimi, proteine, glucide, apă, fibre, vitamine, substanțe chimice și minerale. Contribuția fiecăruia dintre acești constituenți poate varia foarte mult. 

Legătura dintre nutriție, sănătate și boală a fost recunoscută de mult. În secolul al XII-lea, învățatul și medicul Moses Maimonides scria: „Cunoștințele privind alimentația sunt poate cele mai importante din toată medicina, deoarece nevoia de hrană nu încetează niciodată, nici când suntem sănătoși, nici când suntem bolnavi”. Din nefericire, în secolul XXI, absolvenții facultăților de medicină din toate țările sunt foarte puțin pregătiți pentru a putea da sfaturi competente în domeniul nutriției. Nu e surprinzător, deoarece știința nutriției nu mai are loc în programa analitică, și așa foarte încărcată. Mult timp, nutriția a fost văzută doar în contextul structurii trupului – de exemplu, persoane subnutrite sau prea bine hrănite, adică obeze. Azi, știința nutriției e considerată însă într-un mod mult mai nuanțat. Cercetările au arătat că nutriția este un factor de mediu deosebit de important, care interacționează cu profilul genetic al persoanei, influențându-i declanșarea și evoluția bolilor și răspunsul la tratament. 

Recunoscând importanța nutriției asupra tractului gastrointestinal, Societatea Americană de Gastroenterologie a înființat o secție de nutriție și obezitate. S-a ajuns să se recunoască faptul că, atunci când cineva prezintă o boală gastrointestinală, nu e afectat numai intestinul. Într-o boală intestinală inflamatorie, de exemplu, colita ulceroasă, boala Crohn ș.a, există o interacțiune între alimentație și inflamație. În ultimii ani s-au observat efectele nutriției asupra funcției imunitare, asupra musculaturii și asupra funcției antioxidante. 

Relația dintre nutriție și starea sănătății se poate observa dacă aruncăm o privire asupra datelor statistice. În anul 1900, aproximativ 10-15% dintre americani mureau de boli cardiovasculare și de accidente vasculare cerebrale (o mare parte dintre aceste decese se datorau valvulopatiilor reumatismale, deci aveau o cauză infecțioasă). În 2015, 45% mureau ca urmare a bolilor cardiovasculare și accidentelor vasculare cerebrale, deși valvulopatiile reumatismale, practic, au dispărut. În anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer. În 2015, proporția era de 25%. 

Frecvența bolilor cardiovasculare și canceroase a crescut într-un mod exploziv după al Doilea Război Mondial, când populația a început să consume, în cantități mari, produse de origine animală, iar industria a inundat piața cu alimente înțesate de calorii, dar lipsite de nutrienți. În perioada actuală, din întreaga producție de porumb din SUA (care pe timpuri trezise invidia președintelui Hrusciov), populația consumă aproximativ 1%, în timp ce restul, de 99% se folosește pentru creșterea animalelor, fabricarea siropului de porumb pentru băuturi dulci, fabricarea de aditivi pentru combustibilul motoarelor cu explozie și fabricarea hârtiei. 

Pe plan mondial, în anul 2015 au fost 56 de milioane de decese, din care 7 milioane prin boală coronariană și 5,5 milioane prin accidente vasculare cerebrale. Majoritatea acestor decese survin în țările industriale. Principalii factori de risc pentru aceste afecțiuni sunt alimentația excesivă cu produse animale și inactivitatea fizică, ce conduc la concentrații crescute de grăsimi în sânge, obezitate și hipertensiune arterială. Acestor factori de risc li se adaugă și fumatul. Conform dr. R. Beaglhole, de la Universitatea Auckland, Noua Zeelandă, cel puțin 75% dintre cazurile noi de boli cardiovasculare se datorează alimentației, sedentarismului și fumatului. Înlăturarea acestor trei factori ar putea reduce decesele prin boli cardiovasculare cu cel puțin 75%, iar după alte estimări chiar cu 90%. 

Celor care-și pun speranțele în progresul geneticii, cercetătorul din Auckland le spune că genetica ne ajută să înțelegem susceptibilitatea individuală la boli, însă nu va contribui la diminuarea numărului care suferă de afecțiuni vasculare. Numai o scădere cu 2% a tensiunii arteriale medii, adică cu 3 mmHg a presiunii diastolice, ar putea preveni 1,3 milioane de decese prin accidente vasculare cerebrale (AVC) (aproximativ 15% din totalul deceselor prin AVC) și 600.000 de decese prin infarct miocardic. Această reducere a tensiunii arteriale ar putea fi realizată prin scăderea consumului de sare. O cantitate 0,7g de sare pe zi este suficientă pentru nevoile organismului, iar populația consumă cel puțin de 10 ori mai mult. 

Drumul spre o sănătate mai bună ocolește restaurantele fast-food, cele de tipul McDonald’s, raioanele cu carne, brânzeturi și dulciuri, conducându-ne înapoi, spre hrana dată inițial omenirii: boabele de aur ale cerealelor, vegetalele și fructele. 

Ideea că bolile civilizației apusene sunt legate de stilul de viață și că ele pot fi prevenite reprezintă cea mai importantă realizare medicală a secolului XX. Pentru a modifica un obicei, e necesar să dorim transformarea. Obiceiurile vechi sunt comode și, pentru a ne elibera de ele, e nevoie de o voință puternică. Dorința singură nu poate transforma un stil de viață. E nevoie să știm ce să modificăm și să înțelegem de ce. Apoi este necesar un efort conștient pentru a pune în practică noul mod de a trăi, care, cu timpul, va deveni ceva firesc. 

„Alege ce este mai bun”, a spus Pitagora, „și obișnuința îl va face plăcut și ușor.” 
„Obiceiul este o funie; zilnic toarcem un fir la el și, până la urmă, nu se poate rupe.” – Horace Mann

Citiți și:

Alimentația greșită – cauza numărul unu a bolilor ce apar

Mâncarea fără măsură ne poate fi fatală

Yoga şi alimentaţia

yogaesoteric

17 iulie 2019 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More