SHIVA KIRATARJUNA

SHIVA KIRATARJUNA sau altfel spus SHIVA oferind protecţia sa divină care face să apară invincibilitatea în faţa răului

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
articol preluat de pe www.luxsublima.ro
 

SHIVA KIRATARJUNA este ipostaza în care SHIVA îi apare dăruitului său discipol spiritual şi adorator Arjuna sub înfăţişarea unui vânător experimentat- KIRATA. Această ipostază a lui SHIVA este descrisă în poemul epic Mahabharata în care eroul deosebit de curajos şi puternic, Arjuna, apărătorul forţelor binelui a primit în dar chiar de la SHIVA, simbolul divin protector PASHUPATA care îi conferă invincibilitatea în faţa răului. Tocmai de aceea ipostaza în care SHIVA  îi dăruieşte lui Arjuna simbolul invincibilităţii mai este numită în tradiţia hindusă şi ARJUNANUGRAHAMURTI.

Povestea mitică ce se află la baza acestei ipostaze a lui SHIVA a devenit în timp foarte populară în India ajungând să fie sursa inspiratoare a unei faimoase opere literare care este numită KIRATARJUNAM. Manifestarea lui SHIVA în ipostaza KIRATARJUNAMURTI este asociată în tradiţia hindusă perioadei luptelor de rezistenţă pe care eroii, PANDAVA, care erau conduşi de viteazul Arjuna, o desfăşurau în păduri pentru alungarea invadatorilor care erau animaţi de răutate, lăcomie şi cruzime. Viteazul Arjuna îşi dorea foarte mult să obţină de la SHIVA săgeata Sa fără de pereche care asigură protecţia divină ce face să apară invincibilitatea în faţa răului numită PASHUPATASTRA, pentru a o putea folosi cu succes în confruntarea cu forţele răului care urma să se desfăşoare în curând. Pentru aceasta, el i-a lăsat pe ceilalţi luptători PANDAVA şi s-a dus singur în pădure pentru a realiza un TAPAS sever prin care să poată obţine darul mult dorit de la SHIVA. Cu o rigurozitate care era demnă de un erou perseverent şi viteaz, VIRA, Arjuna a realizat un TASPAS îndelungat pe muntele Kailasa rugându-l fără încetare pe SHIVA să îi ofere graţia Sa. El a început un ritual de adorare a simbolului cel sacru al lui SHIVA, SHIVA LINGA, aducând drept ofrandă flori proaspete ce fuseseră culese chiar de el din pădure. SHIVA a fost mulţumit de dăruirea totală a lui Arjuna, însă înainte de a îi oferi darul mult dorit, El, SHIVA, a decis să îl supună pe Arjuna unui test spiritual.

Pentru a îi testa fervoarea devoţiunii sale, SHIVA s-a deghizat în vânător, KIRATA, urmând să îl atragă pe Arjuna într-o întrecere bărbătească. SHIVA a luat înfăţişarea unui vânător necunoscut, KIRATA, luând-o alături de el şi pe iubita sa SHAKTI ca însoţitoare la vânătoare. În acelaşi timp însă un demon perfid cu numele MUKASURA a venit pe ascuns în pădure luând înfăţişarea unui porc sălbatic deosebit de fioros pentru a-l ucide în taină pe Arjuna. Pentru a se feri de porcul cel sălbatic care vroia să îl atace şi să îl ucidă pe la spate, Arjuna s-a întors cu faţa spre direcţia din care venea animalul cel fioros şi a trimis cu iuţeală o săgeată către acesta. Însă, în acelaşi timp vânătorul necunoscut, nevăzut până atunci de Arjuna, a trimis şi el în mod fulgerător o săgeată către animalul cel fioros din spatele acestuia. Săgeata vânătorului şi-a atins imediat ţinta, omorând pe loc porcul cel sălbatic. Fără să îşi dea seama că în acest mod vânătorul cel necunoscut i-a salvat viaţa şi l-a scos astfel dintr-o primejdie de moarte, Arjuna a început să râdă de acel vânător pentru faptul că acesta a trimis săgeată din spatele animalului şi nu din față aşa cum presupunea Arjuna că ar fi implicat regulile vânătoreşti.

Adevărul era că, fiind încă foarte mândru de valoarea sa de vânător neînvins, VIRA, Arjuna s-a supărat în sinea sa pentru faptul că vânătorul cel necunoscut a ţintit animalul cel sălbatic mai bine decât el. În plus, considera că doar el singur ar fi trebuit să înfrunte acel animal. Cu o sublimă stare de seninătate şi bunătate, vânătorul cel necunoscut i-a spus atunci lui Arjuna că faptul de a ataca un animal sălbatic şi periculos pe la spate nu reprezintă nicidecum o încălcare a regulilor vânătorii. Înfierbântat de o mare mândrie Arjuna nu a putut să accepte acest argument plin de bun-simţ şi atunci brusc a simţit imboldul de a-și măsura forţele cu necunoscutul vânător pentru a-i dovedi cât mai repede acestuia superioritatea înzestrărilor sale de luptător, VIRA. Acceptând cu o deplină detaşare provocarea nestăpânitului Arjuna, vânătorul i-a propus să lupte unul cu celălalt, corp la corp, ca între viteji, pentru a stabili care dintre ei este cel mai valoros.

Înfuriat şi surescitat, Arjuna a început fără să mai aştepte deloc, lupta corp la corp cu vânătorul cel necunoscut. Însă, spre surprinderea şi uimirea lui din ce în ce mai mare, Arjuna nu reuşea să îl surprindă în niciun fel pe agilul vânător necunoscut care se ferea cu o nemaiîntâlnită eleganță, de orice fel de şiretlic al lui Arjuna. În plus, în tot acest timp, vânătorul continua să zâmbească emanând fără încetare o divină seninătate şi abordând lupta ca pe o joacă de copii. Aceasta l-a întărâtat şi mai tare pe Arjuna care nu putea să accepte în sinea sa că un altul, şi acesta fiind un vânător necunoscut, poate fi mai bun ca el, viteazul conducător al luptătorilor PANDAVA. Aşa că, adunându-şi toate forţele, Arjuna a reuşit la un anumit moment dat să îl prindă pe vânătorul cel necunoscut de picior. Fiind încântat că discipolul iubit îi îmbrăţişează unul dintre picioare, SHIVA a încetat să îi mai opună rezistenţă. Atunci Arjuna, descumpănit, a ridicat imediat privirea spre chipul vânătorului necunoscut şi brusc a descoperit că florile care fuseseră consacrate de el în dimineaţa aceleaşi zile lui SHIVA  pe altarul care era alcătuit din simbolul SHIVA LINGA se aflau prinse în părul vânătorului cu care el se lupta cu atâta fervoare. Atunci el a realizat că vânătorul cel necunoscut, KIRATA, era chiar manifestarea lui SHIVA, respectiv SHIVA KIRATARJUNA. Uimit de această manifestare neaşteptată a stăpânului său divin, SHIVA, pe care în final el o recunoscuse, Arjuna a realizat imediat absurditatea ambiţiei sale de a se lua la luptă cu SHIVA, cel care este sursa oricărei puteri spirituale, şi eroul divin al tuturor eroilor. El a realizat că angrenarea lui în acea luptă era motivată doar de mândrie şi renunţând pe dată la acest ultim defect pe care îl mai avea, Arjuna i-a cerut plin de umilinţă iertare lui SHIVA. Atunci SHIVA i s-a revelat pe dată în întreaga sa splendoare divină având un zâmbet plin de bunăvoinţă şi dragoste acordându-i totodată lui Arjuna binecuvântarea sa. Fiind foarte mulţumit de umilinţa, devotamentul şi sinceritatea lui Arjuna, SHIVA i-a oferit în final săgeata cea nepreţuită, PASHUPATASTRA, atât de mult dorită, împotriva căreia chiar şi cei mai mari zei sunt neputincioşi.

În iconografia indiană ipostaza de vânător, KIRATA, este singura în care supremul SHIVA apare sub o înfăţişare de culoare neagră. Există numeroase reprezentări sculpturale ale acestei povestiri simbolice, în sudul Indiei. De asemenea, reprezentările iconografice ale ipostazei SHIVA KIRATARJUNA sunt frecvente în sudul Indiei.

În lucrarea Sritattvanithi se precizează spre exemplu, că SHIVA deghizat în vânător trebuie să aibă pielea de culoare roşie, trei ochi, dintre care al treilea este AJNA CHAKRA, patru braţe care ţin antilopa, axul de luptă, arcul şi săgeata. Sub această înfăţişare SHIVA are şuviţe de păr împletit care sunt prinse într-o dispunere de coroană, JATAMUKUTA şi, în plus, El este împodobit cu diferite podoabe. Alături de SHIVA, în partea sa stângă, se afla PARVATI. Aici, SHIVA este reprezentat în picioare, într-o postură ce exprimă o deplină stare de egalitate şi un control perfect. Alături de El este reprezentat devotatul său adorator Arjuna, care se află la dreapta lui SHIVA într-o atitudine plină de supunere şi umilinţă. Aici şi Arjuna trebuie să aibă părul strâns într-o coroană JATAMUKUTA, semn al stăpânirii perfecte a forţelor individuale, după modelul divin al stăpânului său, SHIVA. Arjuna este reprezentat aici ca primind săgeata invincibilităţii, PASHUPATASTRA, de la SHIVA.

Iată cum este descrisă această ipostază a lui SHIVA într-una din lucrările tradiţionale hinduse: „Având corpul său divin de culoare neagră, ducând pe cei doi umeri ai săi arcul şi săgeţile, cu părul căzut pe frunte, El, SHIVA KIRATARJUNA, ni se înfăţişează într-o deplină stare de echilibru, cu o privire pătrunzătoare şi cu un chip plin de seninătate. Având drept podoabe florile parfumate care i-au fost dăruite de către discipolul său, Arjuna, purtând în jurul taliei o piele de tigru, simbol al stăpânirii depline a dorinţelor care sunt născute din egoism, teribil şi impresionant de puternic, El, SHIVA KIRATARJUNA, se manifestă aici ca vânător, KIRATA, oferind protecţia sa divină ce asigură invincibilitatea în faţa răului.”

Citiţi şi:

Ipostaze fundamentale ale lui Shiva

VISHNU, zeul erotismului, visează jocul lumii

yogaesoteric
14 octombrie 2011