A ne vaccina sau a nu ne vaccina? Aceasta este întrebarea

Dezvoltarea vaccinurilor contra unor boli îngrozitoare ca variola, difteria, tetanosul și poliomielita a reprezentat un moment de cotitură în istoria medicinei. A urmat vaccinarea contra unei alte serii de boli care fac parte astăzi din repertoriul standard al medicinei preventive.

Acum, cea mai presantă problemă care se pune este dacă avem nevoie un program de vaccinare global pentru a încheia criza coronavirusului. Această problemă este atât de importantă încât este nevoie de o dezbatere pentru a atinge un consens global asupra a trei probleme:

1. Când este nevoie de dezvoltarea unui vaccin? Ne încumetăm să răspundem: când o infecție conduce în mod regulat la o boală severă și/sau lasă sechele grave în oameni sănătoși, ceea ce nu se petrece cu SARS-CoV-2.

2. Când ar fi rezonabilă o vaccinare în masă? Noi considerăm că o vaccinare în masă nu este rezonabilă dacă o mare parte din populație este deja protejată suficient contra unor boli care amenință viața precum este cazul cu SARS-CoV-2.

3. Când vaccinarea se va dovedi a nu fi un succes? Estimăm că vaccinarea va eșua când un virus care coexistă pe tot globul alături de oameni și animale suferă în permanență mutații și când persoanele devin expuse la doze mari de virus în timpul răspândirii infecției.

În opinia autorilor, un program de vaccinare global nu are niciun sens. Riscurile depășesc cu mult posibilele beneficii și asta chiar din start. Experții din întreaga lume și-au exprimat îngrijorarea și avertizează cu privire la vaccinurile Covid-19 realizate în pripă fără suficiente garanții de siguranță. Totuși, cercetătorii lucrează în prezent la peste 150 de proiecte de vaccin, unele dintre ele fiind în stadii de testare foarte avansate. Scopul celor mai multe dintre vaccinuri este de a atinge niveluri înalte de anticorpi neutralizanți contra proteinelor virusului și a răspunsului celular.

Sunt urmărite patru mari strategii:

1. Vaccin care inactivează sau atenuează întregul virus. Vaccinurile de inactivare necesită cantități foarte mari de virus, care e nevoie să fie crescute în ouă de găină sau în linii continue de celule. Există întotdeauna riscul ca un set de virus să conțină contaminări periculoase care produc efecte secundare grave. Mai mult, există posibilitatea ca vaccinarea să înrăutățească în fapt infecția, după cum s-a observat în trecut cu pojarul inactivat sau cu vaccinul contra virusului respirator sinciţial. Vaccinurile atenuate conțin replici ale virușilor care și-au pierdut capacitatea a de mai provoca îmbolnăviri. Exemplul clasic îl reprezintă vaccinul oral contra poliomielitei care a fost folosit zeci de ani înainte de izbucnirea unor epidemii de poliomielită în Africa despre care s-a descoperit ulterior că au fost provocate nu de un virus sălbatic, ci de vaccinul oral.

2. Vaccinurile cu proteine. Acestea conțin proteine din virus sau fragmente. Suplimentarea cu stimulatori de imunitate și adjunvanți, care pot provoca efecte secundare grave, este întotdeauna necesară.

3. Vectori virali ca vaccin genetic. Principiul în cazul de față este integrarea genei coronavirusului relevant în gena virusului purtător (e.g. adenovirus) care infectează celule noastre. Vectorii incapabili de replicare nu pot să-și amplifice genomul lor și vor transmite doar o copie a genei vaccinului în celulă. Pentru a întări eficiența, au existat încercări de a crea vaccinuri de reproducere competente. Este ceea ce s-a petrecut cu vaccinul contra Ebola VSV-ZEBOV. Totuși, multiplicarea virală a produs efecte secundare profunde în cel puțin 20% dintre cei vaccinați, incluzând dermatită, urticarie, vasculită și artroză.

4. Vaccinurile pe bază de ADN. În aceste cazuri, gena virală este transmisă către celulă fie ca ADN inserat într-o plasmidă, fie ca ARN care este transferat direct într-o proteină după absorbția în celulă. Un mare pericol potențial al vaccinurilor pe bază de ADN este integrarea plasmidei ADN în genomul celulei. Mutageneza inserțională survine rar, dar poate deveni un pericol real când numărul de evenimente este foarte mare, de ex., cum se petrece cu vaccinarea pe scară largă a populației. Dacă inserția survine în celule sistemului reproductiv, informația genetică alterată va fi transmisă de la mamă la copil. Alte pericole ale vaccinurilor pe bază de ADN sunt producerea de anticorpi anti-ADN și reacții autoimune. Alte pericole de siguranță includ inflamații sistemice și potențiale efecte toxice. 

Un alt pericol imens se profilează. La un moment dat în timpul sau după producerea efectului viral, reziduuri din proteine sunt de așteptat să apară pe suprafața celulelor atacate. Majoritatea fiinţelor sănătoase au limfocite ucigașe care pot recunoaște produsele virale. Este inevitabil ca atacuri autoimune să fie declanșate contra acestor celule. Unde, când și ce efecte ar putea surveni nu se cunoaşte încă. Dar perspectivele sunt pur și simplu înfricoșătoare.

Cu toate acestea, sute de voluntari, care nu au fost niciodată informați asupra acestor riscuri inevitabile, au primit deja injecții cu aceste vaccinuri pe bază de ADN și ARN. Niciun vaccin pe bază de gene nu a fost aprobat până acum pentru folosință pe oameni, iar vaccinurile contra coronavirusului nu au fost testate așa cum cer protocoalele internaționale. Germania, o țară a cărei populație respinge manipularea genetică a hranei și se opune experimentelor pe animale, acum se găsește în fruntea experimentelor genetice desfășurate pe oameni.

Legile și reglementările de siguranță au fost ocolite într-o manieră care în condiții normale nu ar fi fost posibilă niciodată. Este oare acesta unul dintre motive pentru care probabil guvernul declară „epidemia – o situație de urgență” în absența unor noi infecții serioase? Noua lege germană contra epidemiilor dă putere guvernului să facă excepții de la reglementările medicale obișnuite. Iar aceasta a permis dezvoltarea rapidă a proiectului pentru vaccin. Dar autorii se îndoiesc dacă noua lege a epidemiilor poate merge până într-acolo încât să permită experimente genetice pe oameni care nu au fost informați cu privire la pericolele potențiale.

Fragment din volumul Corona False Alarm, de dr. Sucharit Bhakdi și dr. Karina Reiss

Citiţi şi:

Fostul Președinte Pfizer avertizează despre pericolul noului lansat vaccin anti covid

Cadrele medicale nu vor să se vaccineze anti-Covid

La ce ne putem aștepta de la vaccinul anti Covid-19?

yogaesoteric

30 noiembrie 2020

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More