Ce ne-a adus nouă pandemia: adevărul despre noi

 

Raportul dintre curaj și frică este dat de fapte dar declarat prin vorbe. Mari mase de oameni, plini de dorințe, siguri pe ei, cu pretenții la siguranța care să le ofere pe tavă dreptul de a fi siguri pe ei, s-au ascuns în case la primul ordin. Fără să crâcnească, fără să întrebe, fără să se îndoiască!

Pentru că dacă i-ai fi întrebat de ce stau închiși, ți-ar fi spus că așa e legea și „unde-i lege, nu-i tocmeală”. Deși nu știau de ce, se supuneau!

Cei care au dat ordinele au acționat tot pe baza zvonurilor, așa cum a fost cazul în Austria, de exemplu, unde premierul chiar a recunoscut că „a închis Austria pentru că așa l-a sfătuit la telefon Netanyahu”, primul ministru al Israelului.

Niciun politician nu a avut în mână date certe, ci numai niște zvonuri întărite ce proveneau din flancurile puternicului sfetnic al „Fricii pentru scaun”. Cel care în permanență avertizează: „să nu se spună că nu ai făcut tot”. Și pentru că era o acțiune fără precedent, au deschis dosarele cu măsuri de luat în cazul unui război care nu a avut niciodată loc: războiul rece. Existau deja acolo o grămadă de măsuri contra atacurilor nucleare, chimice, dar și biologice (da, ați citit bine) și au acționat după cum scria în acel program de măsuri.

O singură hibă aveau acele dosare făcute acum câteva decenii de oameni foarte competenți. Nu explicau clar care este diferența între un război real și unul imaginar, bazat pe zvonuri. Războiul nu s-a declanșat, atacurile cu pricina nu au avut loc și de fapt tot ce scria acolo era doar o supoziție, o presupunere și nu ceva verificat prin fapte sau certitudini.

Iată că lumea s-a închis datorită unor zvonuri și a unor frici apărute din cauza neștiinței. Pentru că, adevărul este că niciunul din factorii de decizie nu a acționat în cunoștință de cauză. Niciunul dintre ei nu a avut competența și nu a făcut expertiza situației înainte de a reacționa, aplicând tot felul de măsuri.

Iar atunci când cei în branșă, care se pricepeau cât de cât, s-au trezit, au strâns o brumă de date și au văzut imediat că „nu tot ce zboară se mănâncă”. Dar era deja prea târziu, nimeni nu i-a mai luat în seamă. Tot aparatul decizional politic și legal al lumii fusese pus în mișcare într-o direcție și nu mai dorea să se dea înapoi.

Chiar și cei mai rezistenți oameni cu putere au cedat. Nu imediat, dar până la urmă „dragostea” pentru scaun, post și autoritate a fost mai mare decât ceea ce și-au dat seama că fac prost. Și au făcut în continuare prostii, chiar dacă fără bucurie. Că așa era jocul, așa era dansul.

Aceasta este realitatea: o lume s-a prăbușit chiar dacă nu a murit nimeni pe câmpul de luptă, ci permanent doar în spatele frontului: în paturi de spital scămoșate de boli și infecții cețoase, în spaima de a atinge faptele care s-ar putea să rupă vălul aparenței care încă mai îngrozește oamenii.

Un șir întreg de măsuri anapoda a transformat lumea vestică într-un spital de urgență ambulant. Și cum puterea nu-i rea la gust, cei care au avut ocazia să se cațere pe poziții odată cu starea de alertă, urgență etc. nu mai voiau-vor să o dea din mână. Că e fain să ai putere! Așa că nici mai marii medici ai lumii nu mai vor să externeze pe nimeni. Îi țin pe toți în spital, poate vine cineva și îi îmbolnăvește de-adevăratelea.

Cam asta este imaginea actuală a fostei lumi a libertății, dreptății și egalității. Astăzi democrația și drepturile omului se află adunate în grămezi puse la punct în tomberoane… așteaptă să fie evacuate pe ușa din dos ca nu cumva să își amintească cineva de ele.

Citiți și:

Pandemia fictivă

Noua dogmă – Pandemia eternă. Noii eretici – Nealiniații

 

yogaesoteric
26 septembrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More