În zece ani, Italia va fi musulmană! Va avea Vaticanul soarta Bizanţului? (I)

 

Chiar dacă agenții islamizării Europei s-au străduit să adoarmă vigilența europenilor pretinzând că Europa trebuie să primească imigranți africani și arabi fără limite, sub pretextul crizei din Siria, că acest lucru nu reprezintă și nici nu va reprezenta vreo problemă pentru Uniunea Europeană, realitatea este una dramatică.

Oricât de mult s-au străduit aceștia să cenzureze presa pentru a nu lăsa faptele reprobabile ale așa-zișilor refugiați să ajungă la cunoștința publică, adevărul e tot mai limpede pentru toți. Din ce în ce mai mulți oameni au înțeles pericolul islamizării Europei care a început în anii 60-70 ai secolului trecut și care continuă acum cu agresivitate. Din păcate, mulți dorm încă, așa cum semnalează fără menajamente și un înalt prelat al Bisericii Catolice.

Astfel, o figură importantă a Bisericii Catolice, Arhiepiscopul italian Carlo Liberati, a făcut declarații cu adevărat șocante, pentru presa italiană. Iată un fragment din spusele acestuia: „În zece ani vom fi cu toții musulmani din cauza prostiei noastre. Italia și Europa trăiesc într-un mod păgân și ateu, se fac legi care merg împotriva lui Dumnezeu. Această decadență morală și religioasă favorizează islamul. Avem o credință creștină slabă. Biserica din zilele noastre nu funcționează bine și seminariile sunt goale. […] Avem nevoie de o viață creștină autentică. […] În plus, ei au copii, iar noi nu avem. Suntem în plin declin. […] Noi îi ajutăm, fără întârziere, pe cei care care vin din afară și uităm de mulți italieni săraci și bătrâni care mănâncă din coșul de gunoi. […] Sunt un protestatar. Dacă nu aș fi preot, aș fi acolo, demonstrând în piețe. Care este scopul atâtor migranți care, în loc să ne mulțumească pentru mâncarea pe care le-o dăm, o aruncă și […] chiar organizează revolte? […] Oferirea de bani migranților nu este doar un lucru greșit, ci și dăunător din punct de vedere moral pentru că astfel le încurajăm comportamentul și ei se vor obișnui cu asta. […] Uneori cred că acest lucru contribuie la crearea de rețele de cerșetori”, a spus acesta, criticând și Biserica Catolică pentru că le oferă bani imigranților.

Italia, una dintre țările care au grave probleme sociale din cauza imigranților veniți din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, a primit doar în ultimii 2 ani 330.000 de imigranți, depășind cifra critică de 2 milioane de musulmani aflați pe teritoriul său!!! Și ca să înțelegeți cu ce se confruntă, imaginați-vă cum deja credincioșii musulmani au ocupat la propriu capitala Italiei, făcându-și rugăciunile chiar lângă Coloseum și Arcul lui Constantin, în semn de protest că nu li se satisfac solicitările. Printre altele, cer și construirea unui mare număr de moschei pe teritoriul Italiei.

Merkel şi Maskirovka. A fost premeditată năvala musulmană?

Ce a fost în capul lui Merkel când, în vara lui 2015, i-a chemat pe imigranți să dea buluc, promițându-le că Germania îi primește pe toți la pieptul ei generos? Ce a fost în capetele lui Hollande, Renzi, Juncker și compania când, într-un heirup sinucigaș, au lăsat jos frontierele Europei în fața năvalei musulmane? Primul cuvânt care îți vine în minte – prostie, cu diversele sale variațiuni clinice –, oricât de răcoritor ar fi pentru europeanul de rând, nu stă în picioare. Este practic imposibil ca serviciile de informații să nu-și fi avertizat guvernele că revărsarea de imigranți asupra Europei, într-un număr atât de mare – 1,2 milioane înregistrați oficial – va aduce cu sine un val de nenorociri: terorism, criminalitate, tulburări sociale, dezechilibre economice, scandaluri.

Nici Umanismul nu este un motiv ce poate fi luat în serios, în ciuda propagandei isterice a presei mainstream, încurajată de guverne. Mai întâi, că deschiderea vraiște a granițelor a permis ca în Europa să pătrundă o mulțime de imigranți fără nicio legătură cu zonele de conflict. În 2015, numărul celor care au depus solicitări de azil în U.E., proveniți din Kosovo, Albania, Pakistan, Eritreea, Nigeria și Iran, a fost mai mare decât cel al sirienilor. Motivul imigrației lor a fost evident unul economic. Apoi, despre ce „umanism” poate fi vorba, când presupusul bine făcut străinilor amenință să fie o catastrofă pentru cetățenii tăi? Devine deci limpede că liderii europeni au avut alte rațiuni, pe care le-au considerat profitabile, în ciuda uriașelor costuri despre care în mod cert fuseseră avertizați.

S-a vorbit despre infuzia de forță de muncă ieftină pentru multinaționale, menită să reducă presiunea șomajului asupra salariilor. Și acest motiv este pueril: imigranții beneficiază de ajutoare sociale atât de mari, încât doar proștii și teroriștii muncesc. Ultimii, pentru a pune mai ușor la cale atentatele, așa cum a făcut Yassin Salhi în iunie 2015, când a încercat să arunce în aer uzina de chimicale din Isère, dar nu a reușit decât să-i taie capul patronului său și să-l atârne de un gard. În plus, nici patronii nu dau din pinteni să-i angajeze pe imigranți. După masacrele de la Nisa și Berlin, apelul Angelei Merkel către companiile de transporturi germane de a-i angaja pe imigranți ca șoferi pare de un umor mai negru decât steagul ISIS.

Și, totuși, ce se ascunde în spatele deschiderii zăgazurilor în fața talazului islamic, care amenință să măture bătrâna civilizație a Europei? O știre pe nedrept ignorată ar putea oferi răspunsul la această întrebare. Într-o ședință cu mai mulți membri ai guvernului de la Berlin, ministrul Justiției, Heiko Maas, a propus […] o serie de măsuri uluitoare pentru „combaterea terorismuluiˮ. Printre ele, dreptul poliției de a sălta persoanele considerate suspecte de „periclitarea securității publiceˮ și a le ține în arest pe termen nelimitat, fără hotărâre judecătorească. De asemenea, posibilitatea monitorizării „suspecțilorˮ prin montarea de dispozitive de supraveghere electronică la glezne, tot fără hotărâre judecătorească. În plus, nici de dovezi nu este nevoie. Vor fi suficiente indiciile și bănuielile. Aceste propuneri urmează să fie definitivate într-o întâlnire a lui Maas cu colegul său de la Interne, Thomas de Maizière, dar simplul fapt că ministrul Justiției propune ocolirea instanței de judecată într-o acțiune de forță este de o gravitate extremă.

În trecut, Angela Merkel și imitatorii ei europeni, Hollande și Juncker, s-au burzuluit la guvernele de la Budapesta, Varșovia sau Praga acuzându-i de derapaje totalitare pentru lucruri care, prin contrast cu ce fac ei, par adevărate mizilicuri. Acum, Berlinul este cel care dă startul la abuzuri. Și încă ce abuzuri! Până și comuniștii se străduiau să păstreze aparențele de democrație, având grijă să-și acopere săltările cu duba în miez de noapte cu un mandat de arestare, chiar dacă de cele mai multe ori era emis în alb și ante-semnat de un magistrat de paie.

Dacă regimul Merkel instituie măsurile anunțate, ele vor da lovitura de grație unei democrații care și așa umbla de o vreme cu capul spart. La opt decenii după Hitler și la aproape trei după Honecker, dictatura se va întoarce în Germania. Mai mult, cum Berlinul este capitala de facto a U.E., flagelul amenință să se răspândească în toată Europa. Este evident că Angela Merkel se află sub presiunea opiniei publice  […]. Vreme de 18 luni, ea a interpretat rolul de „Mumă a refugiațilorˮ, care o numeau cu duioșie „Muttiˮ, dar, pentru germanii băștinași devenise Ciumă. Cum cei din urmă sunt (încă) mult mai numeroși decât primii, nimic nu pare mai logic decât această răsucire spectaculoasă a cancelarei pe călcâiele cizmelor, pentru a da satisfacție celor numeroși. Neamțul de rând, inclusiv imigrantul vechi de două-trei generații, s-a săturat până-n gât de noii venetici. El este gata să salute orice măsură de forță împotriva celor care îi amenință stilul de viață, liniștea și nivelul de trai. Dacă berea și wurștiul tihnite de anțărț trebuie răscumpărate printr-un abuz, fie! Iar Merkel știe asta foarte bine. Doar ea i-a adus la disperare! Am putea crede că totul este doar o strategie electorală menită să recâștige simpatia germanilor, dacă propunerile dictatoriale ale ministrului german de Justiție ar fi picat din senin, Însă ele au fost deja precedate de alte abuzuri grosolane, tot pe fondul crizei imigranților. Cum ar fi, de exemplu, controlul sever asupra presei germane și cenzurarea ei ca în vremurile bune ale lui taica Goebbels.

În februarie 2016, Wolfgang Herles, fost director al redacției din Bonn a televiziunii ZDF dezvăluia că „suntem în întregime prizonieri ai agendei clasei politiceˮ și că „subiectele pe care trebuie să le abordăm sunt stabilite de guvernˮ. Herles a detaliat mecanismele prin care ordinele redacționale ajung de la guvern la redacții, subliniind că „nimănui nu îi este permis să spună ceva negativ despre refugiațiˮ, iar temele abordate „trebuie să fie pe placul doamnei Merkelˮ. Cocoloșirea guvernamentală a imigranților […] se transformă astăzi în reprimarea lor. Abuzul își schimbă doar semnul matematic. …Guvernul de la Berlin se plânge de un „val de știri falseˮ, în spatele cărora s-ar afla Vladimir Putin și care ar avea ca scop influențarea alegerilor. […] Modelul american „anti-Trumpˮ a prins repede în Europa. Nu de pomană, la ultima sa vizită pe continentul nostru, […], Obama a numit-o pe Merkel „urmașaˮ sa.

Pentru ca Angela să nu împărtășească soarta amară a lui Hillary, Berlinul a avertizat că este gata să intervină brutal pe internet și în presă. Același ministru al Justiției, Heiko Maas, anunța la sfârșitul lui decembrie: „Defăimarea și bârfele dușmănoase nu sunt acoperite de libertatea de exprimareˮ. Cine stabilește dacă este vorba de „defăimareˮ sau de „adevărˮ, cine judecă dacă bârfele sunt „dușmănoaseˮ, noua stea a politicii berlineze nu a catadicsit să explice. Dar ce mai înseamnă libertatea de expresie în Germania, când, de luni bune, poliția operează descinderi la abonații Facebook și ai altor rețele sociale, acuzându-i de postări rasiste sau xenofobe? Atenție, însă! Poliția nu îi calcă pe musulmanii radicalizați, care caută pe internet cum se fabrică o bombă artizanală și corespondează cu rețelele salafiste oploșite în jurul moscheilor, așa cum a făcut nederanjat de nimeni Anis Amri, autorul masacrului de la Berlin, ci pe germanii exasperați că nu mai pot merge pe stradă fără să fie agresați de bandele de imigranți și atunci înjură pe Facebook.

Prin iulie 2016, de pildă, Biroul Federal al Poliției Criminale a realizat o vastă operațiune în 14 landuri germane împotriva a numeroși utilizatori de Facebook, Twitter etc. Au fost efectuate 60 de percheziții și s-au deschis 40 de dosare penale. Acum șase luni, în Germania nu aveai voie să spui nimic rău de imigranți. Curând, ei vor fi săltați de pe stradă fără mandat. Orice pretext – pro sau anti-imigranți – este bun pentru a strânge zgarda.

Dacă ne uităm și la vecinii Germaniei, vedem că statul de drept se află sub asalt în întregul Occident. Franța se află în stare de urgență din 14 noiembrie 2015. Belgia se află în „stare de excepțieˮ din ianuarie 2015, mai multe drepturi și libertăți fiind suspendate, iar pe 1 decembrie 2016, într-o apatie generală a opiniei publice, Parlamentul belgian a modificat Codul Penal în domeniul „represiunii terorismuluiˮ, permițând „incriminarea intențieiˮ și împingând astfel justiția în domeniul subiectivismului și telepatiei. Deci, al arbitrariului.

În mai puțin de doi ani, Occidentul a uitat cum este să trăiești în pace. A uitat ce înseamnă libertate. Prea sunt multe semnalele care arată că declanșarea crizei imigranților în 2014 coincide cu un asalt de o brutalitate fără precedent al autorităților la adresa statului de drept în întreaga Europă (să ne amintim și insistența agresivă cu care S.R.I. a încercat să impună în România așa-numitele „legi Big Brotherˮ, de asemenea sub pretextul imigranților), pentru a exclude că totul nu a fost decât o colosală manevră de diversiune. O stratagemă care în manualele K.G.B. se numește „maskirovkaˮ: momești inamicul cu o țintă falsă pentru a-l face să se descopere și a-l lovi devastator. Scopul acestei diversiuni istorice nu poate fi decât accelerarea integrării și edificarea Statelor Unite ale Europei, visul de aur al întregii birocrații. Fără Brexit, Trump sau alte accidente de parcurs, provocate de votul poporului stupid. Însă neo-kaghebiștii bruxellezi i-au depășit în ingeniozitate pe strămoșii lor din Piața Lubianka: în războiul perfid Stat contra Popor, cel din urmă ajunge să-i ceară celui dintâi să-l lovească, convins fiind că i se face un bine. Sinistrul sindrom al încrederii Victimei în Călău. Orwell s-a înșelat cu numai 33 de ani.

Bruxellistan, capitala Eurabiei. Şi aceasta nu este o figură de stil!

Cu excepția celor din serviciile secrete europene, puțini știu însă că Statul Islamic are un cartier general și în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei 8 teroriști, care au ucis, la Paris, 132 de oameni și aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul terorist care a scăpat. De altfel, imediat după Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (S.P.F.) a pus degetul pe rană, cerând ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, „cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeanăˮ. Constatare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia, țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști, Statului Islamic și Europei.

Însă a pune Belgia sub monitorizarea U.E., în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu. Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica U.E. în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios. Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak!), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene. Adevărate laboratoare, în care politica de inginerie socială promovată de socialiștii și ecologiștii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul.


Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:

Globaliștii pun pe butuci Europa ca să o poată controla mai ușor. Iată rețeta: Sindromul Molenbeek

Cartierele de tip «no-go area» din Europa Occidentală și utopia asimilării imigranților



 

yogaesoteric
29 martie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More