O analiză mult mai atentă, pertinentă asupra cărții „REVOLUȚIA EROTICĂ” ce a fost publicată de Loredana Pulpan (partea E)

Am realizat aceasta spre a remedia pentru cititorii atenți unele greșeli foarte grave care din păcate sunt prezente în paginile acestei cărți

de Irina Sublima

Citiți părțile precedente ale articolului: Partea A, Partea B, Partea C, Partea D

1. Iată unele citate ale altor scriitori care sunt incluse în carte și care conțin unele erori evidente.

„Un profesor care a instruit și îndrumat mai mult de 30.000 de reprezentanți în vânzări a făcut următoarea descoperire uluitoare: oamenii cu un apetit sexual deosebit de mare, conștienți de ei, sunt cei mai eficienți vânzători. Explicația constă în faptul că factorul personalității cunoscut sub numele de magnetism personal nu este nici mai mult nici mai puțin decât energie sexuală transmutată” (Napoleon Hill) (pag. 15).

 Este necesar să intervenim asupra acestui citat ce îi aparține lui Napoleon Hill pentru a explicita faptul că energia OJAS nu poate fi transmutată, ci doar sublimată ulterior într-un mod conștient, respectiv aceasta poate trece în forme diferite, net superioare de energie prin elevarea frecvenței ei specifice de vibrație. Transmutarea reprezintă de fapt transformarea unui element chimic în altul, fenomen ce este însoțit de o eliberare imensă de energie, sau poate reprezenta transformarea integrală a unui element chimic într-o energie uriașă. Transmutarea se poate produce – uneori spontan – în sfera biochimiei celulare în interiorul trupului uman, în urma unor reacții metabolice, însă cel mai important proces de transmutare poate avea loc la temperatura trupului atunci când doi iubiți de sex opus care se iubesc fuzionează amoros cu frenezie și integrează continența amoroasă erotică deplină. Energia care se degajă astfel prin interacțiunea lor erotică polară este uriașă și poate fi sublimată ulterior în mod conștient spre a fi acumulată la nivelele superioare ale ființei.

O altă greșeală gravă este identificată în pasajul:
„Acest principiu diferențiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorința senzuală, spiritualitatea de materialism. Tantra unește „ceea ce este” cu „ceea ce este necesar să fie”, face să dispară spațiul dintre virtute și păcat, arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a conștiinței în trup, oglindește infinitul în finit, unește ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici” (pag. 19).

Considerăm ca fiind prostesc, superficial și inadecvat mesajul care transpare din acest fragment. Considerăm că ideea ar putea fi rectificată în felul următor:

„În virtutea Legii dumnezeiești a corespondenței oculte, Tantra unește astfel ceea ce este finit, imperfect și deocamdată potențial cu ceea ce este deplin conștient, dumnezeiesc și deja desăvârșit. Prin viziunea ei unificatoare plină de înțelepciune, TANTRA re-conectează creatura la Creatorul său, Dumnezeu, ajutând-o să-și trezească în mod gradat și să-și exercite toate potențialitățile benefice ce sunt astfel dinamizate în vederea desăvârșirii”.

De asemeni, ar fi ceva nebunesc și tragic dacă Tantra chiar ar face „să dispară spațiul dintre virtute și păcat”. Faptul că puterea transformatoare a Tantra-ei alchimizează prin transcendere totală răul și păcatele ființei umane și astfel le transformă în atitudini minunate și în înclinații benefice, armonioase (atunci când aceasta se învrednicește să realizeze cu sârguință metodele practice la care are acces), nu înseamnă că ceea ce anterior era doar rău și impur ar putea la un moment dat să coincidă cu ceea ce este pur, dumnezeiesc și virtuos datorită dispariției graniței clare de demarcație dintre acestea. Este revoltător și chiar grețos să ne gândim vreodată că în Tantra putem ajunge cumva să nu mai distingem granița între virtute și păcat. O exprimare adecvată, înțeleaptă ar putea fi: „Tantra alchimizează prin transcendere totală eventualele tendințe interioare, nefaste și prin asimilarea dumnezeiască a opusului evident al acestora le transformă apoi în aptitudini benefice. Prin intermediul transfigurării, al sacralizării și mai ales prin anumite inițieri spirituale (ce sunt puse în aplicare), multe gesturi sau practici care pentru cei ignoranți, habotnici, neinițiați, pudibonzi sau perverși pot părea a fi un mare păcat, se revelează ca fiind pure, dumnezeiești și pline de sensuri benefice profunde ce dezvăluie o inefabilă sacralitate”.

În strânsă corelație cu pasajul precedent, este necesar să corectăm și următorul citat:
„Fiecare proces, fiecare dorință oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care Tantra urmăreste să o identifice și să o pună în lumină” (John Blofeld) (pag. 20).

Afirmația este inexactă, contradictorie, prostească și prin urmare este falsă. Este incorect, este nebunesc să considerăm că în realitate chiar fiecare proces trăit sau dorință are în ea ceva sacru. Probabil s-a stipulat că orice ființă umană creată are în adâncurile ei o scânteie enigmatică din Dumnezeu, ce este Sinele Nemuritor (Atman). Această realitate nu se poate însă absolutiza chiar pentru toate celelalte ființe, fenomene și procese ale vieții. Ar fi chiar absurd!!! Este suficient să ne dăm seama că tot ceea ce este satanic, demoniac, egotic, infam, abject nu conține de fapt nicio sclipire de sacralitate, sau de dumnezeire. Răul satanic este absența Binelui dumnezeiesc.

Un alt enunț evaziv:
„De cele mai multe ori, comportamentul erotic nu are ca finalitate, în cazul bărbatului, ejacularea. Substratul material al comportamentului erotic îl constituie secreția de oxitocină” (pag. 48).

Ar fi fost corect să se afirme: „La modul esențial vorbind, comportamentul erotic ce integrează pe deplin continența erotică amoroasă nu are niciodată ca finalitate ejacularea, în cazul bărbatului”, aspect care a fost de altfel clar evidențiat în sinteza despre Erosul Pur. Iată că astfel autoarea se contrazice.

În conținutul cărții, există câteva citate tembele ale unor autori mari „CORIFEI” din domeniul spiritualității, sau al așa-zisei transformări care promovează în mod pueril idei anapoda, sau firimituri de adevăruri fragmentate.

Sărmanul ignorant Omraam Mikhael Aivanhov afirmă:
„În manifestările lor exterioare nu există deloc diferență între dragoste și sexualitate: sunt aceleași gesturi, aceleași săruturi” (pag. 57).

Este imposibil, este imbecil ca afirmația să fie reală și pertinentă în raport cu valorile Erosului Pur. Ba aceasta ar putea constitui chiar o amenințare pentru capacitatea noastră de a mai distinge la modul fundamental sexualitatea de iubirea erotică și de Erosul Pur. Așa cum am arătat deja, diferența între sexualitate și eros sau iubirea erotică („dragostea” din afirmația de față), este imensă și radicală. Sexualitatea este brută, egotică, instinctuală, limitatoare, vulgară. Este pripită și superficială și nu de puține ori poate fi agresivă sau depreciativă în gesturi și în cuvinte, în timp ce iubirea erotică și acțiunea de „a face dragoste” înseamnă în realitate ceva plin de transfigurare, dezvăluie totodată o căutare înălțătoare ce este și plină de contemplație a celuilalt, este totodată răbdătoare, fluidă, pură, înălțătoare. Așadar atât miezul cât și exprimarea lor sunt net diferite.

Același autor, ce se dovedește astfel un prostălău, continuă:
„Câtă vreme aveți tendințe inferioare sunteți obligat să le satisfaceți dar aceasta nu e cazul să vă împiedice să credeți că e posibilă o îmbunătățire” (pag. 59).

Sminteala acestei afirmații este evidentă pentru cel înzestrat cu bun simț și inteligent.

Nu, nu suntem niciodată obligați să le satisfacem, ci este important să le transcendem integral îmbrățișând prompt și pentru totdeauna doar OPUSUL BENEFIC, DUMNEZEIESC AL ACESTORA, doar astfel le alchimizăm în ceva pur, superior și dumnezeiesc. De altfel, dacă am continua iar și iar să ne satisfacem tendințele inferioare, ar însemna să ne scufundăm pe o cale a tentației și instinctelor inferioare care nu poate să conducă niciodată spre Rai. Este tocmai de aceea important să ne oprim imediat și apoi să ne deschidem ființa printr-un efort spiritual eroic, susținut și mai ales prin punerea în aplicare a anumitor metode inițiatice spre a declanșa un proces ocult de rezonanță elevată și pură cu Erosul dumnezeiesc.

Chiar și din partea aiuritorului Osho regăsim de asemeni un discurs aberant și exaltat care nu este deloc în acord cu revelația referitoare la Erosul Pur și chiar ne poate afecta distincția între energia erotică pură, care în anumite condiții este tangentă și amalgamată cu sacrul și se revarsă permanent din Realitatea ființei celei misterioase a lui Dumnezeu, făcând să apară astfel distincția cu energia sexuală, care ține de natura umană inferioară:

„Vreau să vă spun că sexul este dumnezeiesc. Energia sexului este energie dumnezeiască. De aceea această energie creează viață nouă. Este cea mai măreață, mai misterioasă forță dintre toate.

Renunță la acest antagonism față de sex. Dacă vrei ca iubirea să se reverse vreodată în viața ta, renunță la acest conflict cu sexul.

Acceptă sexul în mod extatic. Recunoaște-i sacralitatea. Recunoaște-i binecuvântarea.

Continuă să cauți mai adânc și mai adânc în el și vei fi uimit cu cât accepți sexul cu o calitate de sacralitate, cu atât mai sacru va deveni.

Și cu cât te afli mai mult în conflict cu el ca și cum ar fi ceva păcătos sau murdar, cu atât mai păcătos și mai urât va deveni” (Osho) (pag. 65).

În realitate, ceea ce sărmanul Osho desemnează prin termenul „sex” în acest context este, de fapt, energia erosului pur, cea pură și impecabil dumnezeiască, cea cu adevărat dătătoare de viață spirituală, dar iată că datorită ignoranței el folosește în mod eronat aici termenul „sexualitate”.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Hrana cea tainică şi binefăcătoare a fiinţei, a sufletului şi a inimii
20 de motive pentru a face dragoste ore şi ore în şir numai cu continenţă

 

yogaesoteric
22 ianuarie 2022