Oameni cu mai multe vieţi…

 

Cercetările de ultimă oră duc, adesea, în zone greu de acceptat de o minte raţională. Este şi cazul teoriei privind „transmisia” continuă a vieţii, numele mai nou al „reîncarnării”, refuzată categoric de „credinţele cărţii” (creştinism, iudaism şi islamism), dar acceptată de religiile orientale şi susţinute de cercetările unor savanţi ruşi şi americani, ne spune Formula As.

Soţi în două vieţi

În ultimul deceniu al secolului trecut, cazul soţilor Johnson a stârnit o adevărată senzaţie în fosta republică sovietică Belarus, ţinând zile în şir prima pagină a ziarelor centrale. Povestea a început cu Gerard Johnson, un locuitor oarecare al oraşului Philadelphia, din Statele Unite, care, după ce absolvise cursuri de psihoterapie prin hipnoză, a încercat să demonstreze că sufletul omului se poate întrupa de mai multe ori şi că anumite amintiri din vieţile anterioare nu se şterg niciodată din memorie.

Rezultatele studiilor au fost dincolo de toate aşteptările sale! Primele şedinţe de terapie prin regresie le-a efectuat folosindu-se ca subiect de soţia sa, Lidia. Adusă în stare de transă, aceasta a început să vorbească într-o limbă necunoscută, povestind ceva ce părea un eveniment tragic. Uluitor era faptul că vocea Lidiei se transformase într-una gravă, masculină. Femeia era în mod clar îndurerată, dar liniştită. Deodată, însă, s-a apucat cu mâinile de cap şi a început să ţipe sfâşietor. Johnson a fost obligat să o scoată imediat din starea de transă izbutind cu greu să o liniştească. Temându-se ca terapia să nu aibă un impact nefast asupra stării sale psihice, cercetătorul a hotărât ca subiectul următorului experiment să fie el însuşi. Introducându-se în stare de hipnoză, Gerard Johnson a început, de asemenea, să vorbească într-o limbă necunoscută, dar spre deosebire de Lidia, vocea sa era una tipic feminină.

Ambele şedinţe de hipnoză au fost înregistrate pe bandă audio şi, ulterior, supuse atenţiei mai multor experţi. Cercetătorii care le-au analizat au rămas năuciţi: cei doi soţi vorbiseră în aceeaşi limbă, bielorusa. Lidia şi-a rostit numele ca fiind Viktor şi a povestit că era „căsătorit” cu o anume Wanda, iar profesorul Johnson îşi spunea Wanda, femeia care îl avea ca soţ pe Viktor. Amândoi au istorisit că muriseră în aceeaşi zi, pe 22 martie 1943, arşi de vii. Intrigat peste măsură, Gerard Johnson şi-a făcut de îndată bagajele, s-a suit în avion şi a aterizat în capitala Bielorusiei, la Minsk.

A început să scotocească prin ziarele şi documentele vremii, şi nu zadarnic. Foarte repede, americanul a descoperit că această dată a rămas în istoria naţională a Bielorusiei ca fiind una cumplită, întipărită în memoria colectivă drept „masacrul de la Hatân”. Era în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când într-o zi, un detaşament punitiv, format din colaboraţionişti nazişti a pătruns în localitatea Hatân, masacrând toţi locuitorii aşezării, drept represalii pentru susţinerea pe care sătenii o acordaseră partizanilor în lupta împotriva trupelor Germaniei naziste. Toţi oamenii, de la copii în faşă şi până la vârstnici, au fost înghesuiţi într-un hambar, uşile au fost zăvorâte şi clădirii i s-a dat foc. Între victimele cumplitei văpăi, peste 70 la număr, erau copii sub 14 ani!

În arhive, pe lista neagră a celor ucişi, Gerard Johnson a descoperit numele a doi locuitori: Wanda şi Viktor Iaskevici, tineri de 20 de ani, după câte se pare, proaspăt căsătoriţi. Erau aceleaşi nume pe care Gerard Johnson şi soţia sa Lidia le rostiseră în timpul şedinţei de hipnoză! Pentru psihiatrul american nu mai exista nicio urmă de îndoială: în anii ’40 ai secolului trecut, el şi cu Wanda fuseseră tot soţ şi soţie!

Gerard Johnson a publicat studiul său atât în revistele de specialitate ruseşti, cât şi în cele americane, şi povestea de dragoste care a traversat veacul a impresionat sute de cititori. Ulterior, cercetătorul american a dezvăluit încă un aspect, cu adevărat uimitor: soţia lui, Lidia, suferea încă din fragedă pruncie de pirofobie, o frică copleşitoare şi inexplicabilă de flăcări. Acum devenise clar, teama de foc a Lidiei nu avea altă cauză decât faptul că în memoria ei se întipărise profund evenimentul tragic ce avusese loc în viaţa anterioară!

„Cicatricile” vieţilor anterioare

Ideea trecerii dintr-o viaţă în alta a fost formulată şi de psihiatrul american Ian Stevenson, profesor la Universitatea de Medicină din Virginia. Studiile sale ample, de peste 40 de ani, în care a realizat mii de experimente prin metoda regresiei, l-au condus pe profesorul Stevenson la concluzia că emoţiile, amintirile, afecţiunile şi chiar rănile şi cicatricile de pe trupul uman se pot transmite dintr-o viaţă în alta. Subiecţii săi au fost în marea majoritate copii, căci, conform ipotezei sale, între vârsta de patru şi maximum zece, copiii îşi amintesc în mod spontan informaţii detaliate din alte vieţi.

În cartea intitulată Reîncarnare şi biologie (Reincarnation and Biology), publicată în anul 1997, psihiatrul american relatează şi cazul unui băieţel indian în vârstă de şase ani, care, în mod uimitor, îşi amintea în nuanţe vii amănunte dintr-o altă viaţă. Adesea, spre surprinderea părinţilor, spunea că semnul din naştere ce îl purta pe piept, în zona inimii, îl arde. Pornind de la detaliile oferite de băiat când a fost introdus în stare de hipnoză, profesorul Stevenson a descoperit că el vorbea despre un călugăr cu numele de Agni care trăise în urmă cu 30 de ani într-o mânăstire din munţii Antara Gange, situată în regiunea Karnataka, din sud-vestul Indiei, şi care murise în urma unui infarct!

Povestea lui Agni nu este o excepţie. În studiile sale, Ian Stevenson prezintă zeci de cazuri în care diverşi copii povestesc despre accidente pe care le suferiseră în viaţa anterioară, ale căror urme erau dispuse în aceeaşi zonă a trupului, în viaţa actuală.

„Am analizat cazurile mai multor copii născuţi cu membrele deformate sau chiar fără degetele de la mâini sau de la picioare, care susţineau că îşi amintesc cum fuseseră ucişi, într-o viaţă anterioară, şi cum degetele sau mâinile le fuseseră tăiate. În peste 50% dintre aceste cazuri am reuşit să verific informaţiile oferite de copii şi am descoperit, eu însumi şocat, că erau cât se poate de reale!

Îmi amintesc, de pildă, de băieţelul turc care povestea că fusese împuşcat în cap. În viaţa actuală, urechea sa era deformată, amintind destul de fidel de gaura unui glonte. Conform registrelor medicale pe care am reuşit să le depistez şi să le studiez, într-adevăr, în urmă cu 20 de ani, un bărbat care se potrivea perfect cu descrierea băieţelului turc fusese împuşcat letal, în zona craniului”, relata Ian Stevenson.

În concluzie, spune savantul american, nu este exclus ca în multe cazuri, tulburările psihice sau bolile să parvină dintr-o viaţă anterioară.

„O coloană vertebrală curbată din naştere ar putea să fie semnul că într-o viaţă anterioară omul a fost rănit grav în spate, spre exemplu, în timpul unei bătălii. Frica de întuneric s-ar putea explica prin faptul că omul a murit noaptea sau într-o peşteră sau într-un tunel. Fobia de reptile ar putea avea ca explicaţie o moarte anterioară survenită în urma aruncării în groapa cu şerpi veninoşi. Se cunoaşte faptul că această metodă îngrozitoare de execuţie era des întâlnită în Europa Evului Mediu”, susţine psihologul Leonid Kozlov, directorul „Centrului de terapie prin regresie” de la Moscova.

„Potrivit relatărilor pacienţilor mei, unii dintre ei au trăit în perioada Evului Mediu. În această perioadă, în toată Europa s-au petrecut evenimente cutremurătoare. Mulţi oameni erau ucişi, torturaţi, aruncaţi de pe stânci. Astfel, în viaţa următoare, în mod straniu, încă din primii ani ai copilăriei, omul se teme de înălţime, de exemplu, şi nu înţelege de ce!” Potrivit profesorului rus, în sufletul celui executat se întipăreşte atât de profund groaza, încât în viaţa viitoare omul va trăi cu ea. Deşi încă controversată, metoda terapiei prin regresie este astăzi folosită în multe clinici din lume, pentru anihilarea stărilor patologice de nelinişte, de frică obsedantă, nejustificată.

Citiţi şi:

Un psihiatru american a demonstrat că reîncarnarea există! Cazul halucinant al unui călugăr indian…

Copii care ştiu lucruri uimitoare pe care nu le-au învăţat niciodată

Nemurirea sufletului se dovedește a fi o realitate! Cazul uimitor al tinerei Swarnlata din India ne pune serios pe gânduri

 

yogaesoteric
6 decembrie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More